Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | alegeri.md | avere.md
Discursul deputatului Valeriu Saharneanu la şedinţa Parlamentului din 28 septembrie 2012
Domnule Preşedinte,
Stimaţi deputaţi,
Este o mare realizare faptul că Parlamentul Republicii Moldova a consimţit, prin voinţa celor trei partide ale Alianţei pentru Integrare Europeană, să pună pe rol legislativ o Strategie şi un Plan de Acţiuni care să fixeze în matricea legii importanţa, starea de fapt şi, mai cu seamă, perspectiva dezvoltării societăţii civile. Alături de sectorul de stat şi cel de afaceri, sectorul civil este cel mai numeros şi cel mai viguros dacă societatea este destul de pregătită şi conştientă ca să o pună în valoare. Societatea civilă este o nesecată sursă de oameni pregătiţi să administreze, dar şi să dezvolte afaceri.
În cei peste 20 de ani am avut în Republica Moldova regimuri politice diferite, cu viziuni la fel de diferite referitor la rolul şi rostul societăţii civile. Majoritatea dintre ele s-au limitat la declaraţii şi promisiuni lipsite de fapte, de urmări practice, iar regimul comunist care ne-a precedat la guvernare timp de aproape 9 ani a încercat chiar să stranguleze societatea civilă, dacă ne amintim doar de tentativele de adoptare a unei legi care să treacă sub control de stat a fluxului de granturi şi sprijin financiar acordat organizaţiilor autohtone de către organizaţii şi fonduri internaţionale sau stratagema comunistă, reuşită în mare parte, de strâmtorare a spaţiului public de dezbateri şi de descurajare a instituţiilor media de a presta publicului ştiri din realitatea social-politică a republicii.
Merită să amintim, cu acest prilej, că însăşi existenţa statului independent Republica Moldova se datorează curajului şi sacrificiului primelor organizaţii de cetăţeni activi, embrionul societăţii civile de astăzi. Este vorba de tinerii temerari care au creat în a doua jumătate a anilor 1980 ai secolului trecut Cenaclul Mateevici, avându-l în frunte pe Anatol Şalaru, de grupul de intelectuali strânşi în jurul Uniunii Scriitorilor, ai revistei “Literatura şi Arta”. Acţiunile lor au condus la trezirea multor mii de cetăţeni şi încadrarea lor în Mişcarea de eliberare Naţională a cărei punct culminant a constituit ruperea de imperiul sovietic şi înfiinţarea statului independent de astăzi.
Se ştie că şi înlăturarea de la putere a regimului comunisto-mafiot în anul 2009 se datorează nu doar aroganţei, soră cu prostia, a liderilor acestui regim, ci şi curajului şi sacrificiului tinerilor, consecvenţei şi principialităţii câtorva instituţii mass-media care au insistat să spună adevărul şi să informeze populaţia, rezistenţei unor organizaţii profesionale de creaţie. Ele au pavat drumul pe care la putere au venit partidele Alianţei pentru Integrare Europeană.
A venit, deci, momentul ca şi Alianţa să pună în valoare marele potenţial al societăţii civile, forţa ei inepuizabilă în promovarea reformelor.
Integrarea europeană nu este doar frază retorică, stimaţi deputaţi, integrarea europeană presupune o muncă enormă în ridicarea standardelor de viaţă ale societăţii, iar aceasta nu se va produce până nu vom reforma administraţia publică centrală şi locală, până nu vom dezrădăcina birocraţia şi corupţia, până nu vom crea o clasă mijlocie puternică, până nu vom obţine ca sănătatea şi educaţia, drepturile şi libertăţile să se afle atât în responsabilitatea statului, cât şi a fiecărei persoane în parte.
Iar aceste deziderate nu le vom putea realiza fără o societate civilă dezvoltată, fără organizaţii şi grupuri organizate de cetăţeni care să reprezinte toate sferele de viaţă şi de organizare ale societăţii. Strategia şi Planul de acţiuni pus astăzi în dezbatere sunt un început, este o dovadă că AIE are înţelegerea că o societate democratică nu poate să se producă fără participarea activă a cetăţenilor.
Sper că toate partidele din Alianţă promovează aceste acte legislative în Parlament dintr-o pornire sinceră şi nu din calcule electorale. Societatea civilă trebuie sprijinită, trebuie să i se creeze condiţii pentru a dezvolta o activitate independentă. Numai astfel ea poate fi şi eficientă, poate aduce folos oamenilor şi statului. Dacă se va încerca iarăşi, aşa precum am văzut pe timpul regimului comunist, dar şi în alegerile din 2010, înregimentarea politică a organizaţiilor societăţii civile, folosirea lor ca vehicule de aducere la urne a cât mai multor voturi, nu vom avea iarăşi o mistificare, o simulare a democraţiei.
Dar nu numai partidele, care le ştim că sunt posesive şi lacome, văd în sectorul neînregimentat al societăţii civile doar o vacă de muls voturi, ci şi statul trebuie să nu depăşească limitele de superioritate, de tutelare a societăţii civile. Trebuie să se evite fel de fel de patronaje din partea instituţiilor statului sau ale demnitarilor care vor să adauge lauri la coroana de mari binefăcători. Ei trebuie aduşi la înţelegerea că banii şi condiţiile de existenţă pe care statul le creează pentru a face mai eficientă societatea civilă vin nu de la ei, de la instituţii de stat sau de la demnitari, aceste mijloace vin de la cetăţeni şi ei pleacă spre cetăţeni, pentru că aceştia nu sunt indiferenţi de ce se întâmplă cu soarta lor şi a urmaşilor.
Ajutând societatea civilă, statul trebuie să îi respecte atât independenţa cât şi demnitatea. Căci, cine ştie: dacă învăţăm să respectăm independenţa societăţii civile, poate ne deprindem să respectăm şi independenţa Procuraturii, a Justiţiei, a CCA, a Radioteleviziunii Publice şi a altor instituţii care sunt preconizate să fie independente prin însăşi Măria Sa, Legea.
Sursa: www.pl.md