Discursul deputatei Corina Fusu referitor la Legea cu privire la oamenii de creaţie şi uniunile de creaţie, rostit în şedinţa Parlamentului din 27 decembrie 2012

Azi, 27 decembrie este Ziua Actorului! De la această înaltă tribună îi felicit pe toţi actorii de la toate teatrele din Republica Moldova. Le doresc sănătate, curaj, apreciere din partea publicului spectator.

Votarea Legii cu privire la oamenii de creaţie şi uniunile de creaţie reprezintă un semnal că Parlamentului îi pasă de domeniul culturii, de condiţia artistului. Cultura descrie multitudinea de moduri prin care fiinţele umane se exprimă în scopul de a se asocia cu alţii, formând un grup, definind o identitate, şi chiar pentru a se distinge ei înşişi ca fiind unici. O cultură autentică duce la înflorirea adevăratelor valori interioare ale omului, cum ar fi ordinea, justiţia, adevărul, egalitatea, onoarea şi libertatea, valori de natură să apropie indivizii între ei.

În calitate de instrument al coeziunii sociale şi teritoriale, cultura contribuie la crearea unui echilibru între tradiţie şi inovare, făcând posibil dialogul între culturi şi generaţii. În calitate de catalizator al dezvoltării economice, cultura, şi anume oamenii de creaţie, pot contribui la dezvoltarea şi regenerarea urbană — rurală şi la creşterea şi ocuparea forţei de muncă locale.

Studiul recent privind Economia culturii în Europa a fost primul care a măsurat impactul economic direct al industriilor culturale şi creative şi beneficiile indirecte pentru regiunile UE şi întreprinderi. Studiul explorează legăturile încă foarte mult subestimate dintre cultură, creativitate, inovare şi economie la nivel mai general. În termeni economici, sectorul cultural este cel care deţine primul loc la contribuţiile aduse creării de locuri de muncă şi creştere. Dar, în primul rând, acesta contribuie, de asemenea, la dezvoltarea aptitudinilor creative în alte sectoare ale economiei, stimulând performanţa acestora şi creând locuri de muncă în domenii mai interesante.

Când ne gândim la adoptarea acestei legi, nu trebuie să uităm că Uniunile de creaţie au ca scop promovarea intereselor profesionale, materiale şi morale ale membrilor săi, apărarea drepturilor acestora, precum şi păstrarea memoriei celor care, în decursul timpului, au contribuit la afirmarea şi dezvoltarea culturii în Republica Moldova. Susţinerea activităţii membrilor săi este un factor important la formarea şi valorificarea patrimoniului naţional. Respectarea principiului libertăţii creaţiei, a schimbului de opinii, egalităţii în drepturi, a iniţiativei, disciplina, eficienţa şi solidaritatea de breaslă, dreptul la asigurare socială, pensie vor fi principiile de bază ale existenţei şi activităţii oricărei uniuni de creaţie, odată cu adoptarea Proiectului de lege 2117.

Dacă e să facem un scurt istoric la politicile publice şi cadrul legislativ din domeniul culturii, atunci riscăm să avem o imagine nu chiar optimistă.

În cele două decenii după declararea independenţei Republicii Moldova şi până în prezent a fost elaborat un singur document de politici publice de lungă durată — “Programul de Stat pentru dezvoltarea culturii pe anii 1993–2000 şi asigurarea protecţiei sociale a oamenilor de cultură” (HG nr. 343 din 03.06.1993). În această perioadă au fost aprobate şi două documente de politici de durată medie: Programul de stat “Dezvoltarea şi ocrotirea culturii şi artei în Republica Moldova pentru anii 1997–1998” (HG nr. 672 din 18.07.97) şi programul sectorial — “Programul de dezvoltare a bibliotecilor în Republica Moldova (1997–2000)”.

Experienţa documentelor de politici din 1993 şi 1997, în care domeniul culturii îşi găsea reflectarea integrală prin complexitatea problemelor abordate şi soluţiilor propuse, nu a mai fost preluată ulterior. În perioada anilor 2001–2008 documentele strategice de politici în domeniul culturii au fost înlocuite cu programe parţiale şi sectoriale (Programul Naţional “Satul Moldovenesc” (2005–2015) şi administrarea rigidă şi voluntaristă a activităţilor culturale, selectate aleatoriu (“Caravela culturii” etc.).

Totodată, obiectivele generale şi specifice trasate în anii 1993–2000 au rămas actuale până în prezent. În ultimii trei ani o mare parte din probleme, în special de ordin legislativ şi normativ, încearcă a fi soluţionate. Au fost elaborate 7 acte legislative şi un program naţional: Legea privind protecţia patrimoniului arheologic nr. 218 din 17 septembrie 2010, Legea monumentelor de for public, Legea privind protejarea patrimoniului cultural naţional imaterial, Legea privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil, Legea cu privire la activitatea editorială, Legea pentru ratificarea Convenţiei Europene privind coproducţia cinematografică, Legea privind reintroducerea patrimoniului cinematografic în fondul de film către S.A. “Moldova-film” de la Centrul Cinematografic “A.Dovjenco” din Ucraina, Proiectul Legii Culturii nr. 413 din 27.05.99 (Hotărârea Guvernului nr. 848 din 09.11.12), Programul Naţional de informatizare a sferei culturii pentru anii 2012–2020 (Hotărârea Guvernului nr. 478 din 04.04.2012).

În scopul implementării Legii protejării patrimoniului arheologic a fost creată Agenţia Naţională Arheologică, care va servi ca instrument instituţional protejării a patrimoniului arheologic, a fost înscris în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural al Umanităţii (UNESCO) obiectivul “Cernoziomul din Stepa Bălţilor” etc.

Legea cu privire la oamenii de creaţie şi uniunile de creaţie este una indenspensabilă pentru oamenii de creaţie, ea fiind racordată la prevederile “Recomandării privind Statutul Artistului”, adoptate de Conferinţa Generală UNESCO de la Belgrad din 1980 şi cele a Consiliului European al Artiştilor, integrând, pentru prima dată, noţiunile precum freelancer şi self employed artist. Legea este în concordanţă şi cu articolul 151 a Tratatului de la Mastricht, şi cu aspiraţiile noastre integraţioniste. Articolul 151 oferă temei juridic si posibilitatea sprijinirii şi completării acţiunii statelor membre în următoarele domenii: îmbunătăţirea cunoaşterii şi diseminarea culturii şi istoriei popoarelor europene, conservarea şi protejarea patrimoniului cultural de importanţă europeană, schimburile culturale necomerciale, precum şi creaţia literar-artistică, inclusiv în sectorul audiovizual. Trebuie favorizată cooperarea cu ţările terţe şi cu organizaţiile internaţionale care au competenţe în domeniul culturii şi, în special, cu Consiliul Europei.

Necesitatea acestei legi este afirmată şi sprijinită şi de preşedinţii uniunilor de creaţie cu care Fracţiunea Partidului Liberal a purtat discuţii. Conceptul acestei legi vine să revigoreze şi să dea un impuls considerabil uniunilor de creaţie şi oamenilor de creaţie, care simt tot mai acut povara tranziţiei în Republica Moldova. Acest proiect de lege vine să reglementeze cadrul legal pentru asigurarea drepturilor sociale ale oamenilor de creaţie din domeniul literaturii şi artei, dar şi cel al funcţionării uniunilor de creaţie şi a asociaţiilor uniunilor de creaţie pentru a contribui la dezvoltarea, promovarea şi păstrarea patrimoniului cultural ca un garant al existenţei şi perpetuării noastre ca neam şi naţiune.

Deşi suntem la prima lectură a acestei Legi, consider oportun să fim vizionari şi să ne gândim şi la exemplul României care a adoptat Legea nr. 35/1994, republicată în 2008 privind timbrul literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric, al artelor plastice, al arhitecturii şi de divertisment şi Legea Nr. 118 din 15 martie 2002 pentru instituirea indemnizaţiei de merit. Aceasta prevede acordarea unei indemnizaţii compensatorii lunare pentru membrii, cu statut de pensionari, ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, în calitate de semn al preţuirii contribuţiei lor la dezvoltarea şi îmbogăţirea patrimoniului cultural naţional.

Proces complex şi, în acelaşi timp, global, dezvoltarea ar trebui să fie înţeleasă nu numai ca o simplă creştere a indicatorilor economici sau ca o serie de calcule tehnice, ci ca un demers vizând integrarea multiplelor aspecte ale existenţei, la care să participe cât mai multe categorii ale populaţiei.

Cultura — ca premisă şi ca scop, ca preocupare a tuturor, la care cu toţii ar trebui să avem acces prin intermediul educaţiei şi al interesului acordat fenomenelor artistice — acestea sunt primele principii care stau la baza noţiunii de “dezvoltare culturală”. În acest sens, promovarea şi susţinerea oamenilor de creaţie prin intermediul uniunilor de creaţie profesioniste vor constitui baza dezvoltării noastre spirituale, dar şi materiale.

Sursa: www.pl.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet