Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | alegeri.md | avere.md
Mihai Ghimpu: Ce frumoasă-i viaţa, când ai bucurii!
|
|
Salutările mele, dragă Republica Moldova,
stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil!
Ce mai faci, mică ţărişoară, frumoasă petală, ruptă din floare, sfâşiată-n două şi furată-n nouă, care ţii motivul, de îi tolerezi pe toţi şi toate, ce-ţi mai spun pădurile, văile, câmpiile, râurile şi viile, dar în primul rând Prutul şi cu Nistrul. Cât vor mai răbda ei, intrarea în apele lor a multor netrebnici veniţi de pe aiurea, a unor pamânteni care se declară “mari patrioţi”, dar de fapt sunt slugile, sateliţii celor ce ne-au ocupat, într-un cuvânt — trădătorii apelor, pământurilor şi ale celora care s-au jertvit pentru apariţia ta, care cu adevărat, te iubesc şi te reprezintă, Măria Ta. Dar, cel mai important, ce mai zic sărmanii tăi cetăţeni, copiii şi nepoţii lor? Că, de felul cum se simt şi ce viaţă duc, o ştie o lume întreagă. Conştientizează cineva că statul sunt ei, şi nu cei ce te-au condus şi te conduc? Sau, deja, nu mai cred în nimeni, i-au pus pe toţi într-un ciorap şi sunt gata să-i arunce-n closet?
Statule, statule, pentru apariţia căruia am ridicat şi eu mâna, şi nu doar…, ce facem mai departe, cum să explicăm la o lume întreagă că eşti un stat abia “născut”, şi pe nedreptate — mic, sărac şi încă rupt în două, dar cu unii “conducători mari şi tari”, iar pe alocuri chiar mai mari decât Napoleon. Şi dacă e aşa, şi încă şi mari patrioţi, de ce te fură în continuare anume acei care au datoria să te apere, să te întărească? Doar au promis oamenilor că ei vor fi mai buni. Sau pentru ei, binele statului şi al cetăţenilor înseamnă să aduni milioane, miliarde şi, din când în când, să le arunci celor săraci lipiţi pământului câte un pachet de orez, câte un kilogram-două de grâu şi, obligatoriu, un săpunel sovietic (“hozeaistvennoe — sobacee mîlo” îi zicea pe timpurile URSS).
Ce facem statule, ce facem, Măria Ta? Oamenii nu mai pot, au obosit de aşa viaţă. Ce facem cu viitoarele generaţii? Doar e ştiut că foarte mulţi copii duc lipsă, nu doar de cărţi, haine, dulciuri, ci şi de alimente, adeseori poate chiar de pâinea noastră cea de toate zilele, iar unii n-au nici pâine pe masă, nici părinţi în casă.
Prutule, Prutule, ce mai faci, drăguţule, ce mai zici, hotarule? Orgoliul şi lăcomia celor ce ajung la putere, zici. Dar tu, Nistrule, ce zici, eşti de acord cu ce zice Prutul? Da, dar mai e ceva: nu trebuie să uităm şi de rănile adânci rămase în urma ocupaţiei. Comuniştii au distrus OMUL DIN NOI — iată problema moldovenilor, indiferent pe malul cărui râu locuieşte. Fiindcă dacă nu eram ocupaţi şi omul era astăzi OM, şi apa mea ar fi fost curată-curată, fără lacrimi şi fără sânge. Iar dacă-i cu sânge, de unde să avem oameni sănătoşi? Sânge bei, sânge vrei, iar sângele întotdeauna s-a vărsat din cauza pământurilor şi a bogăţiilor, fie în interesul statului, fie în interesul “omului.” Şi atunci ce facem, râurilor? Nu ne mai întrebaţi, voi trebuie să ştiţi, doar voi sunteţi urmaşii lui Ştefan cel Mare şi Sfânt; noi, apele şi pământurile, am fost bogăţia şi viaţa Măriei Sale. Datoria noastră e să continuăm să vă dăm apă, iar cum va fi ea, curată sau murdară, de voi depinde, de oamenii malurilor noastre. Doar cunoaşteţi că, după Dumnezeu, în această viaţă totul depinde de om, dar mai mult de acei oameni care sunt puşi să aibă grijă de apele noastre, de pământurile noastre, de oamenii de pe malurile noastre, de mica parte din palma de pământ a lui Ştefan cel Mare şi Sfânt.
Da, dar azi, azi, ce facem, spune tu, Prutule, fiindcă am văzut cu ochii mei de unde-ţi începi viaţa şi unde ţi se termină. Eşti râul Europei, râul care dai viaţă multor popoare, inclusiv nouă, dar de ce ne-ai lăsat, Prutule, înafara civilizaţiei europene? Prutule, eu şi mulţi alţii suntem născuţi mai aproape de Nistru, ceilalţi, inclusiv unii colegi din Alianţă, sunt născuţi pe malul tău, sau aproape de malul tău. De ce oare nu te iubesc? Cum să înţelegem? Născuţi aproape de tine, dar le eşti străin şi sunt departe de tine, de durerea ta, de durerea noastră, de durerea tuturor românilor.
Nistrule, tu cum crezi? Ne va reuşi nouă vreodată să scăpăm de cizma străinului şi să vă curăţim apele odată şi pentru totdeauna de sângele nevinovat curs din corpul omului, doar pentru că i s-a ordonat, indiferent ce naţionalitate avea: rus, ucrainean, bulgar, român… Să vă înfrăţim pentru vecie, pentru ca cetăţenii noştri, indiferent de naţionalitate, să trăiască în pace, în marea familie europeană. Râurile nu sunt date pentru a despărţi naţiunile, ci pentru ca apele lor să le ajute în existenţă, în dezvoltarea lor, pentru ca cetăţenii să se odihnească pe malurile lor, bucurându-se de viaţă, să bea apă curată şi bună, nu să moară în ea, din cauza unor bolnavi de putere şi avere.
Aşa este, dar noi, râurile, aici, suntem neputincioase, totul depinde de voi, de oameni, de cei care sunt la guvernare, după cum am mai spus, dar, din păcate, aţi uitat de testamentul lui Vasile Alecsandri: Unde-i unu nu-i putere, la nevoi şi la durere, unde-s doi, (trei) puterea creşte şi duşmanul nu sporeşte, adevăr consemnat şi-n Acordul AIE-1, şi-n Acordul AIE-2.Permiteţi-mi să vă spun cu ce s-ar sfârşi ideia de unire cu comuniştii, pentru a ieşi din situaţia în care aţi intrat. Parafrazându-l pe V.Alecsandri: Unde-i unu, nu-i putere, unde-s doi, dar al doilea este comunist, nu are de unde fi putere. Vorba lui Petre Tuţea: “Ca să constaţi că e incapabil comunismul de guvernare, nu trebuie să ai doctoratul în stiinţe sociale.” “Orice bou vede că nu e bun. El vede că mă-sa rabdă, nevasta rabdă, copiii rabdă… vede tot şi totul pute.” “Comunismul e cea mai mare aflare-în-treabă din istoria omenirii.” “Comuniştii au vrut să ne facă fericiţi cu forţa: bă, să fiţi fericiţi, că vă ia mama dracului!” “Adică să mănânci bine, să bei bine, să dormi bine şi la loc comanda.” “Comunistul ştie că e animal ştie că e raţional şi ştie că e absolut muritor. Dar în felul acesta cu toata raţionalitatea lui între el şi DIHOR nu e nici o deosebire.” “ Comunismul unde a triumfat te beleşte sistematic”. “ Rusia a demonstrat — tehnic practic şi teoretic — nulitatea comunismului.” “Comunismul este un cancer social. Unde se instalează ramâne pustiu.”. În concluzie, întrebarea mea, în caz de unire a PLDM cu PCRM, cât credeţi că vor guverna împreună? Doar este cunoscut tuturor faptul că dorinţa lor neclintită sunt alegerile anticipate pentru a prelua din nou puterea şi nu de al menţine pe Vlad Filat prim-ministru.
Aşadar, stimaţi cetăţeni, după cum am mai spus, soluţia rămâne Alianţa, numai că Alianţa în echipă, Alianţa pentru oameni, şi nu Alianţa pentru ca cineva să devină milionar peste noapte. Am şi propuneri, dar o să le prezint în primul rând la şedinţa Consiliului Alianţei, pe care aştept să o convoace PLDM, fiindcă ei deţin preşedenţia. Aşa nu mai poate continua: cetăţenii care ne votează — săraci lipiţi pământului, iar “bunul meu coleg” ruinează conştient unele instituţii bancare pentru ca mai târziu să poată cumpăra direct sau indirect acţiunile la un preţ bunicel, de asemenea cei în funcţii de diferite ranguri, având salarii de doar 5–10 mii de lei — bogaţi, cu case scumpe, cu maşini ce costă 170 mii euro, doar după trei luni de şefie, iar la unii chiar mai scumpe decât a acelor care se ocupă de afaceri, adică fac bani. Liniştea şi dorinţa de a face bani vine din cauza că nu există alternativă AIE. Alternativa, dragii nu ştiu cui, întotdeauna a fost şi este, ori munca cinstită şi la libertate, sau dacă hoţie, corupţie şi contrabandă, la Bernardazzi… Răspunderea penală cât va fi Alianţa, eu vă garantez că o sa rămâna, renunţaţi! — acesta e sfatul meu. Apropo, de ce tac organele de drept în dosarul şefuleţului, care şi-a cumpărat maşină de 170 mii euro. Trebuie să fii tare gros de obraz, ştiind că ai deschis dosar penal, şi tu să-ţi cumperi maşină de 170 mii euro. Ţărişoară mică, dar marea minunilor!
Şi încă ceva: ţineţi minte, vă rog, ce a zis Honore de Balzac: “Aşa-i orgoliul omului: ceea ce el nu pricepe, decretează că este greşeală sau nebunie”. Iar în ceea ce ţine de laude, marele Mihai Eminescu spunea: “Când te laudă lumea, ascult-o, numai lauda ce ţi-o aduci tu singur n-o asculta. Vei vedea ce frumos se reduc laudele lumii la nimic şi cum înveţi a preţui exact valoarea propriilor acte”.
Ce frumoasa-i viaţa, când ai bucurii,
Ce urâtă-i, viaţa, când Alianţa-i …Spuneţi ce doriţi. Eu voi spune una:
Ce frumoasă-i ţara, ţara noastră mare,
Dacă tu o ai, dacă o iubeşti,
Dacă înţelegi, că n-o poţi fura!
Ţara nu eşti tu, Ţara suntem toţi!
Sursa: www.pl.md
