Urmărind presa şi comentariile pe internet, purtând între timp discuţii cu unii cetăţeni, am înţeles, că gândurile, grijile, discuţiile, certurile între diferite tabere, chiar şi huiduielile aruncate de unii mari “patrioţi”, se datorează situaţiei în care ne-am pomenit după denunţarea de către V. Filat a Acordului AIE-2.

În 2009, chiar în sânul unei singure familii s-a votat adeseori diferit: soţia pentru PL, iar soţul pentru PLDM, ceea ce a însemnat că pentru mulţi cetăţeni aceste două partide sau, mai bine zis, echipele şi liderii acestor partide erau trataţi drept “buni şi de-ai noştri”. Au împărţit votul în familii, numai să fie daţi jos comuniştii, pentru totdeauna.Şi ce avem astăzi?… O situaţie mai favorabilă ca niciodată pentru revenirea comuniştilor la putere, în aceşti trei ani de guvernare. Cine-i vinovatul principal şi cu ce s-a ocupat trei ani de zile Prim-ministrul V. Filat? Cu deplasări nenumărate peste hotare, cu PR-uri, cu şantaje, cu “înverzirea” Republicii, cu gândul şi faptele doar la puterea absolută şi acumularea averilor, de parcă am fi situaţi geografic în Asia!!!

De ce nu cunoaşte nimeni până acum care-s motivele denunţării Acordului AIE-2, chiar dacă a trecut o lună întreagă! Bla, bla, bla… şi-atât din partea Liderului PLDM! Oare nu este clar, că atunci când nu prezinţi argumente serioase într-o problemă vitală pentru noi, ce ţine de viaţă sau moarte, asta miroase a trădare în folosul Rusiei? Să distrugi Alianţa, fără de care nu se poate produce Integrarea Europeană, conectarea gazoductului Iaşi-Ungheni, iar ca rezultat, distanţarea de “Imperiul răului” şi evitarea veşnicului şantaj rusesc (vinul, gazele şi alte posibile “scenarii” de umilinţă şi sărăcie) — ce altceva decât TRĂDARE ar mai putea însemna denunţarea acestui document? De trei ori ocupat, teritoriul dintre Prut şi Nistru riscă şi a patra oară să fie subjugat, dacă nu de tot, măcar o treime din teritoriu (Transnistria).

De trei ani suntem cu toţii în vizorul tuturor — şi V.Filat, şi V.Plahotniuc, şi M.Lupu, şi subsemnatul. Astfel, fiecare cetăţean ar fi avut posibilitatea să ne cunoască şi să ne aprecieze după fapte şi nu după vorbe!

Dar ce folos de presa liberă, dacă ea este folosită de către cei cu mulţi bani, care, bănuim, nu i-au făcut prin muncă cinstită, ci prin metode ne-ortodoxe, prin luptă acerbă între clanuri şi împotriva celor care doresc să oprească jefuirea continuă a poporului. Apropo, observaţi că cei, care au agonisit averea prin muncă asiduă nu au televiziuni… De ce? Probabil, că ei nu au de ce se teme, lor nu le trebuie să plătească analişti politici, bloggeri, burtărari de tot soiul, de frică că într-o zi vor fi închişi sau vor pierde tot ce-au agonisit. Numai hoţul strigă “vine hoţul”, numai hoţul aruncă osişoare pentru a fi apărat şi lustruit.

Eu cred că astăzi, pentru cei care au demnitate şi ţin la neamul lor, lucrurile s-au limpezit. Cu ochiul liber se vede că am fost trădaţi şi e clar de către cine.Unii, însă, în loc să deosebească grâul de neghină, stejarul de tufar, continuă lupta; numai că de data aceasta cu ochii închişi — refuză cinic să “creadă” (recunoască) ceea ce am văzut, am auzit şi ştim cu toţii! Aceştia nu vor sa facă o analiză pentru a clarifica şi a arăta tuturor din jur “who is who”, adică cine şi ce reprezintă cu adevărat. Cine şi pentru ce a venit în politica mare în anul 2008: pentru oameni sau pentru putere şi bani; pentru a salva odată şi odată această palmă de pământ sau pentru a lua puterea şi a o vinde, aşa cum au vândut-o alţii până la el? Atacă şi iar atacă în numele dreptăţii, dar, de fapt, contra ei; în numele adevărului, fiind de fapt, de partea minciunii; împotriva hoţului, dar de fapt, în apărarea lui; în numele Ţării, dar de fapt, împotriva Ei… Nu contează, CIORICUL să le fie asigurat.

Vedem că carul s-a oprit la mijloc de drum şi că unul din drumeţi pune “talaghir”, iar noi, ca moldovenii, luptăm nu împotriva celui cu “talaghirul”, ci împotriva celui, care continuă să tragă înainte… Cel cu piedica trage sforile şi triumfează, iar noi, în loc să ne unim cu toţii împotriva ăstuia, foarte fin plasat în interiorul nostru de către străini, luptăm între noi, făcând abstracţie de arhicunoscuta strategie: dezbină şi domină; corupe sau foloseşte-l pe cel corupt sau orgolios din cale-afară şi atunci devine mai uşor să distrugi din interior; căci, dacă ataci din afară, luptătorii se consolidează şi e mult mai greu să obţii victoria… În interiorul cetăţii îl vezi pe cineva ca patriot, ca şi coleg de luptă, iar pe cel din afara cetăţii — ca pe un duşman: iată şmecheria, iată strategia, prin intermediul căreia îşi rezolvă străinul sarcinile! Fiţi de acord, e mult mai eficace utilizarea acestui fel de instrument, decât folosirea unor armate întregi — doar prin “disponibilitatea” unui singur “lider” de partid!!! Unii, însă, se fac a nu vedea, a nu înţelege ce s-a întâmplat de fapt şi cât de simplu şi “elegant” a fost făcut jocul Rusiei, a fost trădat cursul nostru european. Ei continuă s-o facă pe “mortul în porumb”… Atacă pe cine nu trebuie atacat şi apără pe cine nu trebuie apărat!Aici, vrei-nu-vrei, te pui pe gânduri — oare nu cumva sunt şi ei din tabăra “novgorodiştilor”? Altfel, cum să înţelegi că pe trădător îl fac patriot, îl ridică în slăvi, iar pe cei care au dreptate îi transformă în trădători? Iar oamenii, buimăciţi de atâta “informaţie”, nu mai ştiu în cine să creadă, întrebându-se nedumeriţi unul pe altul: cine totuşi are dreptate; pe cine să-l creadă şi pe cine nu; va fi AIE-3 sau nu va fi… Iată ce se întâmplă, când cineva îşi închipuie că a devenit “Dumnezeu”! Iată respectul acestui “Dumnezeu” faţă de cei, care şi-au dat votul pentru cauza europeană, iată dragostea lui faţă de oameni şi faţă de Patrie. Încă o dovadă în plus, că Ţara pentru unii moldoveni, dar mai ales pentru cei “sus-puşi” este Rusia.

Multe lucruri văd şi le înţeleg dedesubturile şi doar răspunsul la o singură întrebare rămâne pentru mine obscur: unde-i intelectualitatea noastră, adevărata Frunte a Ţării, care mereu trebuie să stea de strajă şi să nu se conformeze / plieze pe orice guvernare care vine la putere, mai ales dacă aceasta este împotriva idealurilor naţionale? Sau pe Fruntea Ţării n-o mai interesează cum o duce Talpa Ţării — ţăranii, adică, buneii şi părinţii noştri? Poate lumea nu duce lipsuri, are de toate şi eu nu apreciez corect lucrurile? Scuzele mele, dar unora dintre voi aş înclina să vă dau dreptate, căci mare păcat ar fi dacă n-am recunoaşte “realizările” de la Banca de Economii, Vamă şi Fisc; dar cea mai mare realizare a Prim-ministrului este “schimbarea la faţă” a R. Moldova. Să reuşeşti să schimbi o Moldova foarte săracă într-o “Moldovă fără sărăcie” în doar trei ani ar fi fost imposibil, doar dacă nu cumva eşti geniu şi munceşti de curg sudorile de pe tine precum curge apa la vale. Dar, cum spune un proverb latin, “Finis coronat opus”, adică “Sfârşitul încoronează opera”. Noi nu trebuie să fim invidioşi, ci “să-i dăm Cezarului ce-i a Cezarului”.

Alianţa pentru Integrare Europeană-2 a murit, în schimb Patria noastră mică şi chinuită, Republica Moldova, a reînviat. Trăiască Republica Rusă Moldova! Primăvara-i frumoasă, lumea-i fericită, cetăţenii plecaţi peste hotare au început a trimite mai mulţi bani… Bucuria bucuriilor pe toate malurile râurilor noastre Prut, Nistru şi Bâc. Într-un cuvânt, viaţa merită s-o trăieşti.

Faptul, că în mod conştient şi obraznic V. Filat a desfiinţat AIE-2, că a votat cu fracţiunea PCRM proiectul de lege privind lichidarea funcţiei de Prim-vicepreşedinte al Parlamentului, împingând conştient PD spre demiterea Guvernului, ceea ce de fapt înseamnă 99% alegeri anticipate şi readucerea comuniştilor la putere. Că a trădat colegii de Alianţă, şi cetăţenii şi nu în ultimul rând partenerii noştri şi toate persoanele oficiale, dar în primul rând pe cei de rang înalt din conducerea UE, pe conducătorii unor state puternice şi cu mare influenţă care au vizitat R. Moldova. Că foarte fin se atentează la cursul nostru european — toate acestea sunt nişte fleacuri, probleme minore…Aşadar, stimaţi compatrioţi, nu văd de ce v-aţi deranja, căci viaţa continuă…AIE-3 va fi! Se va schimba, după cum vor unii, doar titlul şi totul va fi bine! Ce-i drept, pentru cei aleşi, după cum se şi cade — funcţii înalte; pentru alţii, mai puţin aleşi, după obişnuinţă — ce mai rămâne; iar pentru ceilalţi, adică restul — gaura covrigului… Adică, din nou aceeaşi poveste, aceeaşi situaţie: în genunchi, dar “eliberaţi”, nu ocupaţi; “suverani” şi “independenţi”, dar în CSI; cu Acord de pace după ocuparea Transnistriei dar în favoarea Federaţia Ruse; cu ideea de “două state”, prin memorandumul Lucinschi — Primacov, iarăşi în favoarea Rusiei; cu ostaşi participanţi la parada militară de pe Piaţa Roşie ca “învingători”, dar cu prezenţa armatei ruse în cetatea lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, Tighina, timp de 200 de ani; cu hotărârea Curţii Constituţionale despre neconstituţionalitatea Decretului cu privire la declararea zilei de 28 iunie 1940 drept zi a ocupaţiei ruseşti; şi cu o “integrare europeană” iarăşi după voia Rusiei… Bravo, feciori ai poporului! Înainte spre Siberia, nu aveţi frică, căci tărâmurile vă sunt cunoscute! Chiar dacă acolo sunt mulţi moldoveni stabiliţi cu traiul încă din vremurile de tristă pomină stalinistă, loc mai ajunge şi pentru alţii…

Cred că, în marea noastră majoritate, înţelegem: aşa nu mai poate continua. Dacă ne considerăm urmaşii lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, trebuie să salvăm Ţara şi viitorul ei european, dar nu pe trădători şi corupţi. Oare cât de “patriotic” este, fiind certat cu legea, să pui în situaţie foştii colegi de Alianţă să decidă: “ori eu Prim-ministru, ori alegeri anticipate”!Stimaţi compatrioţi, mă întreb, vă întreb şi cred că se întreabă şi europenii: noi ne mai dorim sau nu un parcurs european? Căci, dacă se insistă pe candidatura lui V. Filat în calitate de Prim-ministru, care vrea să păstreze în continuare miniştrii corupţi, aceasta va duce inevitabil la devalorizarea ideii europene şi dezamăgirea totală a cetăţenilor. Ceea ce va însemna că peste doi ani, după alegerile parlamentare (poate şi mai devreme), cu siguranţă ar putea câştiga comuniştii sau alte partide pro-ruse… Înfrângerea noastră şi victoria lor înseamnă schimbarea direcţiei politice a ţării! Şi atunci nu ne va rămâne decât să spunem:

La revedere Europa! Noapte Bună, Fruntea Ţării! Adio, Talpa Ţării…

Sursa: www.pl.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet