Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | alegeri.md | avere.md
Unul dintre cei mai străluciţi prim-miniştri britanici, Winston Churchill spunea: “Puterea corupe, iar puterea absolută corupe în mod absolut”.
Justeţea acestei afirmaţii a fost reconfirmată în ultima perioadă, de către un alt prim-ministru, mult mai cunoscut aici, în Republica Moldova.
Din păcate, aşa cum ne-am convins, unii reprezentanţi ai clasei politice autohtone au înţeles puterea într-un mod pervers, care le-ar permite volnicia de acţiona după propriul plac.
Pentru mulţi dintre foştii colegi (de AIE) puterea reprezintă capacitatea de a “da cu capul de asfalt şi de pereţi” sau de a închide/deschide conturile bancare ale unui agent economic, condus de un activist politic din tabăra adversă, sau, şi mai grav, posibilitatea de a înfunda ocna cu oponenţi politici.
Indiscutabil, atunci când ai capacitatea de a decide culoarea cromatică a plaiului mioritic, nu doreşti să împarţi această putere cu nimeni, şi visezi o absolutizare a propriei potenţe, chiar dacă această viziune este totalmente contrară aspiraţiilor europene ale Republicii Moldova şi distonează substanţial cu valorile unui stat de drept.
Pentru o persoană lunecoasă, care a obţinut puterea prin suprapunerea unor circumstanţe istorice favorabile, riscurile aservirii faţă de putere sunt similare deprinderii narcotice.
Similar narcomanilor, dependenţii de putere devin incontrolabili şi capabili de comiterea faptelor imorale şi penale în scopul obţinerii unei noi “doze” (de dorit mai mare, pentru obţinerea aceluiaşi nivel de satisfacţie).
Recent am asistat cu toţii la o nouă piesă de teatru politic, regizată de acelaşi personaj cramponat de putere, care îşi doreşte menţinerea cu orice preţ în jilţul cu girofar.
Aflat într-o conjunctură nefavorabilă, îngrijorat de absenţa susţinerii parlamentare, dar şi populare în cazul unor alegeri libere, “omul cu girofar” a recurs la aplicarea unui scenariu disperat, menit să-i satisfacă dorinţele şi aspiraţiile personale.
Desigur, a găsit înţelegere deplină, imediată şi necondiţionată la “colegii săi cu jilţ guvernamental”, foştii exponenţi ai Partidului Liberal, conştienţi că astfel îşi păstrează în mod sigur, raţia lor de putere.
Chiar dacă a fost demis printr-o moţiune de cenzură bazată pe corupţie, a juruit, în Postul cel Mare, recompense private — păstrarea fotoliilor ministeriale sau accederea în ele, protecţie politică şi economică, încercând astfel să revină în funcţie, aplicând aceleaşi metode imorale.
Atinşi de aceeaşi molimă şi având exemplul propriu al celui care le recomandă acest pas, s-au lăsat atraşi şi unii colegi din legislativ care, în naivitatea lor, nici nu neagă că scopul principal al diversiunii, din vinerea trecută, a fost menţinerea la guvernare.
Schimbând în mod manipulator noţiunile, după sfatul “omului cu girofar”, interesele personale sunt prezentate drept “interese naţionale”, încercând să ne convingă de seninătatea intenţiilor “tămăduitoare”.
“Politica nu are principii, are numai interese”, spunea Octavian Paler. Încă mai sper că interesele de tot genul din politica moldovenească, nu vor distruge toate reperele morale, în care cred atât de mult şi de care avem nevoie nu doar pentru prezent, ci mai ales pentru viitor.
La începutul acestui an, timp de o lună de zile, toată lumea, de la mic la mare, a vorbit doar despre incidentul de la Pădurea Domnească, despre abuzul oligarhiei funcţionăreşti şi aservirea organelor de drept, sau chiar concreşterea acestora cu structuri cvasi-legale. Ulterior cu toţii am rămas stupefiaţi de comportamentul vădit ilegal al unor “oameni de stat”, desprins din conţinutul unor convorbiri telefonice, în dorinţa acestora de a “înverzi Moldova”. Acum, pentru a atenua aceste probleme grave şi pentru menţinerea “drogului” (puterea), a fost inventată povestea cu “reformarea PL”. Oare ce alt eveniment va atenua acest accident (ne)incidental?
Valeriu MUNTEANU,
vicepreşedinte PL, deputat în Parlamentul Republicii Moldova
Sursa: www.pl.md