Evenimentele ce au avut loc în ultimele luni au scos în evidenţă un mare adevăr, şi anume, că Partidul Liberal a fost unica formaţiune care din start a evaluat corect situaţia politică şi a propus la timp soluţiile ce se impuneau.

Şi dacă recomandările liberalilor ar fi fost luate în calcul, astăzi nu se ajungea în această criză politică profundă, care poate să arunce în aer integrarea europeană a Republicii Moldova şi să compromită definitiv viitorul democratic al ţării noastre. Pentru a vă convinge de cele spuse, voi face o scurtă retrospectivă a evenimentelor.

În primele zile ale anului curent, poporul a aflat despre tragicul accident din Pădurea Domnească, când, la o vânătoare cu participarea unor oficiali, a fost împuşcat mortal un tânăr om de afaceri. Liberal-democraţii şi comuniştii au declanşat o adevărată campanie de isterizare a societăţii, iar democraţii s-au postat de cealaltă parte a baricadei, replicând tăios. Unicul lider de partid care nu şi-a pierdut cumpătul a fost preşedintele PL, Mihai Ghimpu. Mesajul său a fost cât se poate de clar: e regretabil că a murit un om, dar să lăsăm organele competente să-şi îndeplinească obligaţiunile şi să nu politizăm această tragedie. Dacă acest apel era auzit, nu s-ar fi ajuns la tensionarea ulterioară a situaţiei şi nici la criza politică pe care o traversăm acum. Însă, în loc să fie apreciat pentru soluţia respectivă, liderul PL, dar şi formaţiunea în general au devenit ţinta unui puternic atac de imagine, încercându-se determinarea liberalilor să adere la o tabără sau alta. Aplicarea principiului “Cine nu e cu noi e împotriva noastră” a generat grave consecinţe politice, societatea fiind din nou divizată în două tabere, la fel ca şi clasa politică.

Cazul “Pădurea Domnească” a fost urmat de scandalurile de răsunet legate de implicarea unor demnitari de rang înalt în presupuse acte de corupţie, dar şi de scandalurile legate de interceptarea convorbirilor telefonice ale unor oficiali, care au arătat că, de fapt, în R. Moldova continuă să fie aplicată legea indicaţiilor date la telefon. Poziţia PL a fost iarăşi una adecvată: oficialii bănuiţi de fapte de corupţie şi de trafic de influenţă trebuie să plece din funcţii, iar organele competente — să-şi facă treaba. Care a fost reacţia celor vizaţi? Noi acuzaţii în adresa Partidului Liberal! Analizând la rece, este absolut clar că, dacă îndemnul liberalilor era ascultat, criza politică care se prefigura ar fi fost evitată încă la acea perioadă.

A venit apoi ziua de 13 februarie 2013, când PLDM a denunţat Acordul de constituire a Alianţei pentru Integrare Europeană. Mihai Ghimpu, dar şi alţi exponenţi ai Partidului Liberal i-au chemat pe liberal-democraţi să-şi recunoască greşeala şi să revină în Acordul AIE, avertizându-i despre urmările dezastruoase pe care le-ar putea avea pasul lor necugetat. Şi urmările, previzibile, de altfel, nu s-au lăsat prea mult aşteptate.

Astfel, pe 5 martie, comuniştii, democraţii şi unii deputaţi neafiliaţi au votat demisia guvernului. Cu toate că PL şi personal Mihai Ghimpu aveau o mulţime de motive să-l detroneze pe Vlad Filat, liberalii au fost împotrivă ca lucrurile să evolueze după acest scenariu, cerându-le foştilor colegi de Alianţă să pună săbiile în teacă, să nu admită cârdăşii cu comuniştii, să se gândească la viitorul european al R. Moldova. Îndemnul lor din nou nu a fost auzit şi Guvernul Alianţei a căzut, iar în scurt timp criza guvernamentală s-a transformat în cea mai gravă criză politică cu care s-a confruntat vreodată R. Moldova.

A urmat perioada negocierilor şi a consultărilor pentru crearea unei noi majorităţi parlamentare democratice şi pentru instaurarea unui guvern ce ar continua cursul de dezvoltare democratică şi de integrare europeană a R. Moldova. Şi aici Mihai Ghimpu şi Partidul Liberal au venit cu soluţia optimă, şi anume că Vlad Filat nu mai trebuie să insiste asupra funcţiei de prim-ministru, să o cedeze unui alt reprezentant al PLDM şi astfel să apară premisele necesare pentru învestirea guvernului. În susţinerea acestei teze au fost invocate inclusiv argumente juridice, care însă nu au fost auzite nici de preşedintele Nicolae Timofti, nici de premierul interimar de atunci Vlad Filat, dar nici de alţi politicieni. Mai mult decât atât, drept răspuns la poziţia principială a liderului PL, a apărut un aşa-numit comitet de reformare a PL, constituit din liberali ghidaţi din afara partidului, care au încercat uzurparea puterii în formaţiune. Însă decizia Curţii Constituţionale a arătat că Mihai Ghimpu a avut dreptate, iar acei care i-au săpat groapa au nimerit singuri în ea.

Pe fundalul situaţiei descrise mai sus, au avut loc şi alte evenimente politice regretabile, cum ar fi adoptarea Legii privind sistemul electoral mixt, numirea şi votarea în grabă a unui nou procuror general etc. Asemenea acţiuni negândite nu aveau cum să nu provoace consecinţe pe măsură. Şi la doar câteva zile, unii dintre deputaţii care au votat pentru respectivele acte legislative au revenit asupra lor, recunoscând că nu totul a fost corect.

A urmat demiterea spicherului Marian Lupu, însă liberalii nu au participat la procedura de votare, atrăgând atenţia că demiterea preşedintelui parlamentului va anula orice şansă de reabilitare a obiectivului european al R. Moldova.

Acum, Partidul Liberal optează pentru un ultim efort în vederea creării unei noi majorităţi democratice şi a unui guvern ce ar continua parcursul european al R. Moldova. Dar, se pare că şi acest apel este ignorat. Istoria se repetă, iar noi continuăm să repetăm aceleaşi greşeli care, până la urmă, se întorc împotriva noastră. E un cerc vicios al autodistrugerii din care parcă nimeni nu mai vrea să iasă.

Sursa: www.pl.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet