Mazilirea, în luna lui prier (când se formează turmele şi se tund oile, înainte de a fi urcate la munte), a fostului domnitor “de facto” al Basarabiei (numită, de la un timp încoace, Republica Moldova) pentru bănuieli de putrejune, pentru iubire din cale afară de sine (nu şi de popor) şi pentru mâna-lungă a marii majorităţi a dregătorilor de la curtea verde, precum şi obligaţia impusă acestuia (cu multă delicateţe) de solii marilor cancelarii apusene, de a-i ceda tronul dregătorului însărcinat cu treburile din afara Ţării (începând cu sec. XVI Ţările Româneşti nu au avut permisiunea relaţiilor externe, având în vedere suzeranitatea turcă), s-a lăsat cu multă obidă pentru acesta, stârnindu-i fostului mare amator de girofar (un fel de talancă cu luminiţe, care nu vesteşte apropierea turmelor de vaci sau oi, ci venirea alaiului primilor dregători în stat), o jelanie ascunsă, dar cumplită, de răzbunare şi complot.

Uneltirea disimulată împotriva noului prim-ministru a început chiar înaintea căftănirii noului “prim”.

Fostul “aproape” suveran, aparent cu veleităţi monarhice ereditare, cu multă “grijă paternală”, îi plasează noului venit în funcţie tot felul de capcane, mai mari sau mai mici, piedici ascunse, bombe cu ceas, dar şi tot felul de băltoace cu noroi (precum şi cu alte substanţe, mai urât mirositoare) camuflate sub formă de gazon, cu iarbă verde, deasă şi bine îngrijită.

Rămas de câteva luni de zile pe tuşa depresivă a politicii moldoveneşti, exilat la sediul de partid, unde rândul de funcţionari, colegi de tot soiul, oameni de afaceri, dar şi alţi “băgători în seamă” se micşorează pe zi ce trece, iar în acelaşi timp, rândul de la uşa primului ministru, de la Casa Guvernului, se îngroaşă văzând cu ochii, fostul-actual imitator fidel al Ţarului Rusiei, Vladimir “împutinat şi răsputinat”, gogeşte în surdină, tânjind după pasărea (funcţia) pe care a avut-o în mână, mulgând-o fără milă, timp de trei ani şi jumătate, iar uneori i-a smuls chiar şi penele, scoţându-le la mezat.

În ziua a 13-cea a lui făurar, în ceasul al 13-lea, îndemnat de un sfetnic lat, gros şi îndesat, fostul “prim” a rupt hrisovul de legătură politică, prin care a venit la domnie, pierzând în consecinţă, nu doar tronul domnesc, ci şi telefonul guvernamental, de unde îi suna pe toţi dregătorii de stat, dar mai ales pe vistierul-şef, pe numele său Colea (aşa îl dezmierda Şeful), îndepărtat de la dregătorie, pentru mănă-lungă şi gură-spartă şi după care plâng şi îl cheamă întruna ocnele răcoroase, incomode şi insalubre ale Moldovei.

Mâhnirea şefului protipendadei moldoveneşti este amplificată de faptul că noul prim-ministru s-a întovărăşit şi îi ţine pe lângă curte (aproape în sân) pe câţiva boieri avuţi şi văzuţi, care anterior au fost ţinuţi la mare distanţă şi trataţi cu multă bănuială, de cel care a suprimat cu inimă rece ultima (şi poate unica) alinţă de guvernare cu adevărat democratică şi proeuropeană din Republica Moldova.

Capcanele plasate noului prim-ministru nu ţin doar de găinăriile lăuntrice ale Moldovei, ci trebuie mai cu seamă, să-l sfădească pe şeful Guvernului, cu cancelariile occidentale, unde cel din urmă, are o mai mare trecere decât predecesorii săi şi unde este considerat cu mai multă ştiinţă de carte, cu mai puţină viclenie şi fără sticluţe de vitriol în buzunare.

Sforarul, nădăjduieşte că zâzania cea mare s-ar putea face până în luna lui brumar, când la Vilnius se aşteaptă parafarea (un fel de iscălire a proiectului Acordului de Asociere, pe care actuala guvernare vrea s-o “vândă” alegătorilor mai cu preţ decât obţinerea calităţii de membru al EU, sau chiar trecerea la moneda EURO) Acordului de Asociere a Republicii Moldova cu UE, pentru ca laurii parafării să nu-i revină noului venit în funcţie, fapt care l-ar pune în mare dificultate pe hegemonul şi demiurgul neîmplinit al politicii moldoveneşti.

Din discuţia purtată, încă în luna mai, la Chişinău, cu Stefan Fule, Comisar European pentru Extindere şi Politică Europeană de Vecinătate, am desprins fără echivoc, că încălcarea Constituţiei, este limita inferioară a toleranţei europene în raport cu Republica Moldova, sau, cum s-a exprimat înaltul oficial, citez: “liniile roşii”, peste care guvernarea de la Chişinău, dacă doreşte să aibă un noiembrie “fericit”, nu trebuie să treacă.

Iată că “fostul” a reuşit cu lejeritate să-l împingă pe “actualul” peste aceste linii roşii, lăsându-l pradă criticilor acide ale partenerilor europeni.

Demiterea intempestivă, cu încălcarea vădită a Constituţiei (ori acest lucru este mai mult decât evident pentru orice student de la anul I al Facultăţii de Drept, darămite pentru alţi jurişti mai răsăriţi) a şefului ANRE şi a vicepreşedintelui Curţii de Conturi, chiar la ultima şedinţă a Parlamentului din sesiunea de primăvară-vară, a stârnit un val neînchipuit de critică şi legitimă îngrijorare din partea oficialilor europeni, care au sesizat fără întârziere încălcarea “liniilor roşii”.

La aceste critici şi la solicitarea de a “drege busuiocul”, nu trebuie să răspundă “fostul”, care jubilează acum de bucurie, rolul lui a fost minor şi invizibil, doar i-a cerut aceste demiteri omului său de legătură din “partidul celor 7 pitici”, care a executat porunca (în ciuda nedumeririi şi chiar împotrivirii altor reprezentaţi, mult mai cerebrali, ai “Albei ca Zăpada”), întocmai şi în termenii ceruţi de comanditar.

Siguralmente, pe masa de lucru al actualului “prim” stau zeci de jalbe, pe această temă, iar din luna septembrie subiectul va fi reluat în discuţiile oficiale, întru remedierea acestei situaţii, care pune în mare pericol, gradul de pregătire a Republicii Moldova pentru Summit-ul de la Vilnius.

Dar nici acest subiect “constituţional” nu este cea mai mare capcană plasată cu acribie de “fostul prim”. În luna mai, atunci, când şedinţele Parlamentului erau conduse de un interimar, iar pe acest motiv fracţiunea PL, a boicot acele şedinţe ruşinoase, a fost adoptată, aproape în taină, dar sub înrâurirea atentă a “fostului”, o lege “trăsnet”, care din septembrie o să-l coste foarte mulţi nervi pe “actualul”, care pe acest motiv, o să fie privit ca o nălucă sovietică, de mai toate cancelarii europene.

— Domnule “actual prim”, vă invit să lecturaţi cu multă atenţie, trăsnăile adoptate pentru (ne)liniştea dumneavoastră în luna mai (şi nu doar), poate astfel, se rezolvă problema, cu mai puţine jertfe de imagine ale Republicii Moldova. Avante!

Departamentul Imagine şi Comunicare al PL
Sursa: www.pl.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet