Zilele trecute am asistat la un circ bine regizat de către actuala guvernare a Republicii Moldova care a avut ca scop acoperirea unui furt în proporţii deosebit de mari. Aici mă refer la tranzacţia dubioasă în urmă căreia cota statului în Banca de Economii a Moldovei s-a redus de la 56% la 33%, dar şi la concesionarea Aeroportului Internaţional Chişinău pe un termen de 49 de ani. S-a văzut de la o poştă că toţi acei care au vorbit în Parlament (din partea organelor de stat, evident) au venit cu texte scrise şi coordonate de un singur centru, repetând ca nişte roboţi acelaşi mesaj, orice ar fi fost întrebaţi. Astfel, nici deputaţii, dar nici restul cetăţenilor nu au primit răspunsuri clare la unele întrebări capitale, cum ar fi: de ce tranzacţia de la BEM a fost organizată în condiţiile unei lipse totale de transparenţă?; Cât de veridice sunt informaţiile privind conexiunea dintre noul acţionar majoritar al BEM cu Ambasada Moldovei în Federaţia Rusă (adresa juridică); De ce nu s-a mers pe calea privatizării integrale a Băncii în condiţiile stabilite anterior de partenerii de dezvoltare ai Republicii Moldova?; De ce, în realitate, în concursul de concesionare a Aeroportului au rămas până la urmă doar două companii din Rusia?; Ce i-a determinat pe investitorii occidentali să se retragă?; De ce Acordul de concesionare nu a fost făcut public din timp sau imediat după efectuarea tranzacţiei? etc.

Argumentele statului precum că Banca de Economii nu mai avea capacitatea să reziste de una singură pe piaţă, de asemenea, trezesc bănuieli. La începutul anului curent, anume Guvernul şi mai mulţi deputaţi care acum şi-au schimbat brusc opinia ne convingeau că niciun pericol nu planează asupra Băncii de Economii. Aceste declaraţii pot fi uşor verificate, ridicând arhivele de acum câteva luni. De unde atunci a apărut acel pericol despre care nici Guvernul nu ştia la începutul anului? Dacă situaţia s-a schimbat brusc, cetăţenii trebuiau să fie informaţi neîntârziat, ceea ce nu s-a întâmplat.

Încă un moment delicat este că şi reprezentanţii structurilor de stat, şi deputaţii din majoritatea parlamentară au schimbat intenţionat accentele în timpul audierilor parlamentare, prezentând naţionalizarea BEM ca unica alternativă a pasului făcut de ei. Ceea ce nu este tocmai corect. Au existat minimum încă două soluţii şi deputaţii, dar şi cei de la guvernare ştiau bine acest lucru, ele însă nu şi-au găsit locul în scenariile lor.

Perspectiva concesionării Aeroportului Internaţional Chişinău e şi mai gravă, fapt confirmat de acţiunea disperată a Guvernului chiar la o zi de la audierile parlamentare. Dorind să se asigure că nimeni, inclusiv Curtea Constituţională, care avea fixată peste câteva zile o şedinţă pe marginea acestui subiect, nu va lipsi concesionarul de dreptul de a folosi cum vrea el Aeroportul în următorii 49 de ani, Guvernul a revotat decizia respectivă. Adică, s-a mers pe o logică simplă: dacă CC vrea să anuleze decizia anterioară privind concesionarea Aeroportului, nu are decât să o facă, iar în vigoare intră imediat o altă decizie identică. Oare nu e vorba aici de o tentativă de a influenţa decizia CC sau de a o anticipa şi de a-i anula efectul juridic?

Situaţia a devenit şi mai interesantă după ce acelaşi Guvern, utilizând un truc PR în forţă, a decis să publice Acordul de concesiune. Documentul respectiv poate fi calificat drept unul extrem de suspect, căci cea mai mare parte a investiţiilor intens vehiculate de guvernanţi, investitorul se obligă să le facă numai dacă fluxul de pasageri se va dubla în următorii doi ani. Adică, va ajunge la 2,6 milioane anual! Este o cifră enormă pentru Republica Moldova, populaţia căreia e sub patru milioane, iar nivelul de trai este, în general, unul care se încadrează în noţiunea “la limita sărăciei”. Prin urmare, e prea puţin probabil că se vor face investiţii. Pur şi simplu cineva va strânge banii de la pasageri în locul statului şi îşi va lua lui veniturile.

Aşadar, este clar că, şi prin audierile parlamentare, şi prin deciziile ulterioare ale Guvernului, s-a încercat camuflarea unui mare jaf, a unei acţiuni cu un pronunţat caracter antipopular. Situaţia este şi mai gravă dacă o analizăm prin prisma declaraţiilor că BEM şi Aeroportul Internaţional Chişinău au constituit două teste, menite să sondeze terenul pentru acţiuni similare la “Moldtelecom”, “Tutun-CTC”, RED-uri etc. Privite din acest punct de vedere, lucrurile nu trebuie lăsate aşa, căci mâine ne vom trezi cu toată ţara fie vândută, fie dată în concesiune pentru sute de ani. Ferma mea convingere este că, în condiţiile în care controlul asupra instituţiilor statului este concentrat în mâinile unor anumiţi politicieni, unica soluţie este apelarea la instanţele internaţionale, inclusiv la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, după ce, desigur, vor fi trecute procedurile interne. Or, a fost încălcat unul dintre drepturile fundamentale ale cetăţenilor Republicii Moldova — dreptul la proprietate, nemaivorbind deja de încălcarea altor drepturi. Numai aşa vom putea reîntoarce în proprietatea cetăţenilor bunurile de care au fost lipsiţi şi numai aşa vom descuraja eventuale acţiuni de acest gen în viitor.

Departamentul Imagine şi Comunicare al PL
Sursa: www.pl.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet