“Moartea unui om este o tragedie, moartea a o mie de oameni este statistică”, acesta a fost răspunsul pe care i l-a dat Iosif Vissarionovici Djugaşvili lui Winston Churchill, în cadrul Conferinţei de la Ialta, din februarie 1945, atunci când premierul britanic a încercat să-l convingă pe Stalin că aliaţii trebuie să acţioneze în continuare, cu mare prudenţă, cruţând şi ocrotind vieţile soldaţilor din armatele pe care le conduceau.

În iulie curent, după mai multe cazuri succesive de suicid în rândul ostaşilor, preşedintele Timofti, care este şi comandant suprem al Armatei Naţionale, a declarat, citez: “nu este o situaţie când ministrul trebuie să-şi dea demisia!”. Iată că aceste “situaţii”, au devenit deja o “normalitate obişnuită” pentru unii, periodic suntem anunţaţi cu jumătate de gură, că în Armată s-a mai sinucis un tânăr, în condiţii de semiobscuritate.

Ce se întâmplă în Armata Republicii Moldova, dacă la fiecare două-trei luni, iar uneori chiar şi mai des, câte un tânăr, care a fost încredinţat de către părinţii săi statului pentru satisfacerea serviciului militar, se desparte de viaţă? Ce se întâmplă cu Armata noastră, sub conducerea ultimului ministru, dacă acesta a reuşit lugubra performanţă de a “aduna” mai mulţi soldaţi morţi, decât toţi predecesorii săi luaţi laolaltă?

Nimeni nu se sinucide din senin, nimeni nu îşi ia viaţa, dacă existenţa sa nu devine insuportabilă. Cine sunt acei responsabili, care ar trebui să observe schimbările comportamentale ale ostaşilor în termen? Cine sunt cei care ar trebui să reacţioneze prompt şi hotărât, atunci când un ostaş este înjosit ori chiar maltratat de către semenii săi, sau de către superiori?

Niciodată un soldat, care a fost respectat şi tratat cu înţelegere şi prudenţă nu se va gândi la modelul nodului pentru ştreang sau nu va potrivi ţeava automatului de tip Kalaşnikov pe propria frunte, apăsând cu indiferenţă pe trăgaci.

Toţi aceşti copii, care s-au sinucis în armată, care au murit în zadar, în timp de pace, sunt jertfele algoritmului politic de la Chişinău, sunt martirii, neprofesionalismului unor (ne)oameni de stat, care în numele “liniştei” din Coaliţia de guvernare, preferă să tolereze orice fărădelege sau inacţiune a unor responsabili din domeniu.

Domnule, preşedinte Timofti, în calitatea dumneavoastră de comandant al Armatei Naţionale, în situaţia în care lucrurile au scăpat de sub control, cred că sunteţi obligat să semnaţi un decret!

P.S. Actualul ministru al Apărării, nu are timp pentru îndeplinirea atribuţiilor prescrise de lege, pentru că este chinuit crunt de ne dorinţa “celor şapte pitici” de a-l alege mai marele lor, la Congresul de naştere prin fătare a unui nou partid, frate cu ghindarul, iar viceministrul de resort, în semi-genialitatea sa, nu poate coborî printre ostaşii batjocoriţi, cu nurii săi, pentru a nu-i tulbura şi mai mult.

P.P.S. Pentru detractori şi comentatori de serviciu, amintesc că Partidul Liberal a anunţat clar intenţia de a revoca ministrul Apărării, cu mult înainte ca acesta să treacă la umbra schimbătoare a stejarului.

Departamentul Imagine şi Comunicare al PL
Sursa: www.pl.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet