Cea de-a doua întrevedere a premierului Iurie Leancă cu liderul de la Tiraspol, Evgheni Şevciuk s-a dovedit a fi un eşec total. Declaraţiile şi replicile celor doi au amintit de un dialog dintre un surd şi un mut, când fiecare a spus ceea ce a avut de spus, fără a se mai obosi să asculte cealaltă parte. Iar asta ridică mari semne de întrebare cu privire la modul în care s-au pregătit cei doi politicieni de respectiva întâlnire. Or, tratarea ei cu superficialitate, dintr-un anumit punct de vedere, este mai gravă chiar decât situaţia în care ea nu ar fi avut loc.

Dar înainte de a trece la subiectul propriu-zis, aş vrea să fac o precizare. Când spun eşec, am în vedere prestaţia lui Iurie Leancă şi a lui Evgheni Şevciuk, nu şi a organizatorilor şi participanţilor la eveniment. Atât OSCE, cât şi partea germană, şi-au făcut bine treaba, oferind o posibilitate reală pentru impulsionarea procesului de negocieri. Altceva este că reprezentanţii Chişinăului şi Tiraspolului nu au avut capacitatea de a se pregăti cum trebuie şi, în rezultat, au agravat şi mai mult starea de lucruri.

În preajma acestei întrevederi, Iurie Leancă a declarat că a sosit timpul să fie discutate chestiuni politice ce ţin de viitorul statut al regiunii transnistrene. Premierul a dorit, probabil, să dea de înţeles că Chişinăul nu mai vrea să discute doar chestiuni economice şi sociale şi consideră oportun să apuce taurul de coarne. E o abordare corectă şi salutabilă, însă, dincolo de această declaraţie frumoasă, nu a urmat nimic. Ajuns în Germania, Iurie Leancă a revenit la vechiul refren, căci, dacă e să credem unui comunicat de presă al Guvernului, părţile au dezbătut subiecte legate de libertatea circulaţiei, posibilitatea deschiderii podului în satul Gura Bâcului şi aspecte privind facilitarea transportului de pasageri şi mărfuri. Prim-ministrul a propus ca antreprenorii din regiunea transnistreană să se întâlnească în cadrul unui subgrup de lucru cu experţi din care să facă parte şi specialişti de la Bruxelles. De asemenea, Iurie Leancă a solicitat organizarea unei misiuni internaţionale de monitorizare a situaţiei din Zona de Securitate cu implicarea experţilor neutri, în vederea identificării şi prevenirii focarelor de tensiune. Lucruri importante, nu neg, dar am două întrebări: 1) De ce iarăşi s-a renunţat la negocierea preconizatului capitol legat de statutul regiunii transnistrene?; 2) Cum au reacţionat reprezentanţii Tiraspolului la aceste propuneri constructive?

Judecând după comunicatul Guvernului, Tiraspolul nu a reacţionat nicicum la aceste propuneri, iar judecând după declaraţia făcută presei de către Evgheni Şevciuk, întrevederea din Germania a servit drept platformă pentru ca Tiraspolul să spulbere orice speranţă a Chişinăului la reunificarea ţării. Astfel, liderul separatist a declarat că cheia soluţionării conflictului transnistrean se ascunde într-un divorţ oficial şi civilizat, după modelul Cehiei şi Slovaciei, Serbiei şi Muntenegrului.

Dar să nu credeţi că dialogul dintre surd şi mut s-a încheiat aici. De parcă nu ar fi fost suficient eşecul din Germania, inclusiv declaraţia vădit provocatoare a lui Evgheni Şevciuk, a doua zi după respectiva reuniune a venit o altă declaraţie “bombă”. De data aceasta din partea ministrului Afacerilor Externe şi Integrării Europene, Natalia Gherman. Potrivit spuselor sale, reprezentanţii de la Chişinău au negociat cu europenii ca regiunea transnistreană să intre în Zona de Liber Schimb un pic mai târziu, în comparaţie cu malul drept. Demnitarul a dat asigurări că acest lucru va avea loc până la 1 ianuarie 2016. La prima vedere, parcă nimic grav nu ascunde această afirmaţie, însă dacă o corelăm cu declaraţia lui Evgheni Şevciuk, înţelegem cât de periculos este acum orice pas ce ar putea fi interpretat ca un început de renunţare la Transnistria. Iar că astfel de interpretări vor apărea, mai ales la Moscova şi Tiraspol, nu încape nicio îndoială. Anterior, în situaţii mai puţin tensionate s-au făcut interpretări mult mai eronate, de aceea avem toate motivele să presupunem că adepţii separatismului nu vor scăpa un aşa prilej.

Cu regret, guvernarea de la Chişinău continuă să calce pe aceeaşi greblă în problema transnistreană. Fiind cunoscută sensibilitatea Tiraspolului la procesul de integrare europeană, dar şi având în vedere multiplele provocări care se vor pune la cale până la Summit-ul de la Vilnius, poate era mai raţional să limităm contactele cu cei de la Tiraspol în toamna anului curent. Numai că următoarea rundă de negocieri în problema transnistreană a fost fixată pentru zilele de 25–26 noiembrie la Kiev, adică exact cu două zile înainte de Summit-ul de la Vilnius. Ştiind capacităţile de negociere ale actualilor guvernanţi şi văzând ultimele ieşiri ale celor de la Tiraspol, nu va fi de mirare dacă ne vom pomeni în acele zile cu o nouă surpriză, gen dezvoltarea ideii de “divorţ oficial şi civilizat”, enunţată de Evgheni Şevciuk.

Tiraspolul şi Moscova îşi fac jocul lor, iar mediatorii şi observatorii pot veni cu propuneri referitor la dinamica şi periodicitatea procesului de negocieri, numai dacă ele sunt susţinute de părţile implicate. Oficialii de la Chişinău nu înţeleg însă că situaţia este una specifică şi e nevoie de o abordare, de asemenea, specifică.

Departamentul Imagine şi Comunicare al PL
Sursa: www.pl.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet