În ultima zi a anului 2013, mai spre seară, atunci când Moş Crăciun, cu sacii încărcaţi cu daruri, intra în casele oamenilor, pe la copii cuminţi, la Chişinău, ca la neoameni, apărea “ediţia festivă” a Monitorului Oficial (nr. 320–321), unde a fost publicată şi politica bugetar-fiscală pentru anul 2014, adică taxele, impozitele, modul lor de calculare şi achitare.

Surpriza cea mai mare, a “Moş Crăciunilor” de la guvernare, pentru oamenii din sate şi oraşe a fost plafonarea taxelor locale, mai simplu — guvernarea a hotărât, bazându-se pe “lipsa de argumente”, cât trebuie să fie taxele în fiecare localitate, de parcă nici nu au auzit de noţiunea de “autonomie locală”.

Consecinţele sunt pur şi simplu devastatoare pentru comunităţile locale, care după ce au aprobat până în data de 15 decembrie 2013, bugetele locale (cu cote proprii la taxele locale), toate primăriile s-au pomenit cu ditamai găurile în bugetele locale, cuprinse între câteva mii de lei şi câteva zeci de milioane de lei (mun. Chişinău), iar guvernanţii noştri, care se tot declară proeuropeni, se fac că nici nu înţeleg că au depăşit liniile roşii ale Constituţiei.

După această acţiune, aparent nevinovată şi dezinteresată, în bugetele locale nu vor ajunge câteva sute de milioane de lei, care erau deja bugetaţi la reparaţia drumurilor, apeducte, sisteme de canalizare sau alte necesităţi locale. În acelaşi timp, aceşti bani vor rămâne în buzunarele marilor proprietari, care, în anumite condiţii, ar putea să fie foarte generoşi cu binefăcătorii lor, cu mandat, care, întâmplător sau nu, se află în an electoral şi tare mai au nevoie de bani, macaroane şi orez, că doar n-o să abandoneze de bună voie şi nesiliţi de nimeni, binecunoscutul slogan “eu votez pentru orez”…

Doar câteva exemple despre efectele “binefăcătoare” ale acestei legi: în anul 2013 Consiliul Municipal Chişinău a stabilit următoarele mărimi pentru amplasarea unităţilor comerciale — 20 lei/m2 pentru unităţile comerciale mai mici de 1000m2 şi 15 lei/m2 pentru centrele comerciale mai mari de 1000m2, astfel, spre exemplu, un centru comercial din Bulevardul Dacia, cu 70 000 m2 a achitat 1.050.000 lei (şi nu a fost deloc mult pentru un astfel de amplasament comercial), iar în 2014 va achita doar 18 mii lei, pentru că taxa a fost plafonată la 18 mii lei, suma ratată de municipalitate fiind mai mult de 1 mln. de lei. Un alt centru comercial, de la periferia Ciocanei, cu 60 000 m2, anul trecut a achitat 900.000 lei, iar anul acesta va achita cel mult 18 mii lei.

Un alt exemplu: taxa de piaţă stabilită de către CMC în 2013, pentru Piaţa de flori din centrul Chişinăului, de pe strada Bănulescu Bodoni, a fost de 720 lei/m2 şi având în vedere faptul că acolo sunt 1270 m2 de piaţă, proprietarul a achitat în visteria oraşului 914.400 lei, iar anul acesta când taxa de piaţă a fost plafonată la 96 lei/m2, suma ratată de municipalitate va aproximativ 800.000 lei.

Exemplele pot continua, iar problema nu este doar în mun. Chişinău, unde pur şi simplu sumele sunt mai mari, ci în toate satele şi oraşele, care vor rata venituri importante la bugetele locale.

Iar după ce au lipsit primăria mun. Chişinău de 40 de milioane de lei, care trebuiau să ajungă la reparaţia străzilor, la toamnă, către alegeri, foştii noştri colegi de guvernare, vor arăta cu mâna în grădina municipalităţii, la cârma căreia se află, colegul nostru liberal, prim-vicepreşedinte PL Dorin Chirtoacă, uitând să spună că tot ei au lipsit locuitorii capitalei de aceşti bani.

Departamentul Imagine şi Comunicare al PL
Sursa: www.pl.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet