Transparenţa Proprietăţii Mass Media în Republica Moldova

Republica Moldova dispune de toate instrumentele constituţionale şi legislative necesare pentru a apăra libertatea de exprimare şi libertatea mass-media, şi nu are nici o lege care ar restricţiona nejustificat mass-media. Legea cu privire la libertatea de exprimare adoptată în 2010 prevede măsuri de protecţie suplimentare menite sa modifice procedura de defăimare. În martie 2013, Codul penal a fost amendat cu două articole ce vizează împiedicarea ilegală intenţionată a activităţii mass-media sau intimidarea persoanei pentru critică, în conformitate cu care aceste acţiuni sunt acum pedepsite cu amenzi, (cu sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii publice pentru un termen de la 2 la 5 ani.

În ultimii ani, în Republica Moldova nu au fost documentate cazuri de cenzură “externă”, cu toate acestea, mulţi jurnalişti şi experţi recunosc că o oarecare cenzura “internă”, ar putea exista. Piaţa mass-media profitabilă este foarte mult influenţată de unii politicieni care sunt proprietarii unor media private. Experţii argumentează că auto-cenzura este destul de frecventă în instituţiile media unde jurnaliştii sunt plătiţi cu salarii mari în schimbul loialităţii faţă de partidul politic sau de interesele de afaceri ale proprietarului lor. De asemenea, acest fapt contribuie la manipularea opiniei publice prin intermediul mass-media în timpul crizelor politice.

Legislaţia Republicii Moldova nu prevede garanţii esenţiale pentru transparenţa proprietăţii mass-media. Prin urmare, în mare parte, identitatea proprietarilor care deţin canale de televiziune rămâne obscură, sau societăţii îi este prezentat un proprietar “fictiv”. Destul de des, beneficiarul final al unei instituţii mass-media poate fi ghicit după aşa-numita “politica editorială”. Legislaţia actuală privind dreptul de proprietate mass-media foloseşte termenul de “fondator” în loc de “proprietar”, şi, de obicei, chiar dacă numele persoanei juridice este cunoscut, este foarte puţin probabil că acest lucru va determina proprietarul real al mass-media, ceea ce poate duce la concentrarea pieţii media şi concurenţă nedreaptă.

Sub presiunea internă şi externă, Guvernul a convenit să iniţieze modificări relevante pentru legislaţia în vigoare. Astfel, în iunie 2013 a fost înregistrat un proiect de lege care vizează sporirea transparenţei proprietăţii mass-media. Iniţiativa legislativă care prevede amendarea Codului Audiovizualului a fost în prealabil elaborată de organizaţiile societăţii civile şi prevede în mod obligatoriu declaraţia de proprietate pentru deţinătorii canalelor de televiziune şi de staţii radio şi indicarea beneficiarului final, persoana fizică care beneficiază de activitatea comercială a mass-media. Proiectul de lege a fost prezentat publicului pentru examinare preliminară, dar nu a fost adus pentru dezbatere în Parlament, acesta a fost dezbătut doar în cadrul Comisiei Parlamentare mass-media unde a fost examinat şi aprobat.

Cu toate acestea personal consider că, în contextul eforturilor depuse pentru semnarea Acordului de Asociere cu UE, este probabil ca proiectul de lege să fie preluat pe agenda parlementară luna viitoare.

În 2009 şi 2010, Alianţa de guvernare şi-a asumat adoptarea unui nou Cod al Audiovizualului, recomandat în mai multe rânduri de Consiliul Europei. Noul Cod a fost elaborat în prealabil de către organizaţiile societăţii civile, având expertiza Consiliul Europei şi OSCE şi prezentat publicului pentru examinare preliminară în 2011. În 2013, un grup de deputaţi din Partidul Liberal a înregistrat un nou proiect al Codului Audiovizualului care prevede noi capitole despre publicitate, digitalizare, transparenţa proprietăţii mass-media şi alte modificări importante. Dar încă nu a fost adus pentru dezbatere în Parlament.

Un alt obstacol în transparenţa mass-mediei se găseşte în sursele de venit frecvent obscure ale instituţiilor mass-media. Dimensiunea redusă a pieţei de publicitate din Republica Moldova şi, respectiv, veniturile insuficiente din publicitate nu pot asigura durabilitatea pieţelor de desfacere media, prin urmare, mulţi dintre ei, în special canalele de televiziune care necesită cheltuieli mari, sunt sprijinite în mod artificial de către proprietarii lor pentru a putea fi folosite în scopuri politice, sau pentru a pune presiune asupra guvernului sau concurenţilor de afaceri. În afara de aceasta, nu există suficiente măsuri împotriva concentrare proprietăţii mass-media, care constituie o ameninţare în creştere la pluralismul mass-media în Republica Moldova.

Unii jucători de pe piaţa mass-media şi-au exprimat de asemenea nemulţumirea faţă de distribuirea publicităţii. Astfel, în ultimii patru ani, mulţi editori şi difuzori s-au plâns de distribuţia inechitabilă şi nejustificată de publicitate şi, implicit, fluxul de numerar pe piaţa media În mod special, se ştie că există o înţelegere de cartel între unele agenţii de publicitate şi singura agenţie de rating TV care pare a fi legată cu un anumit grup de mass-media. În acest sens, este extrem de important să se adopte o nouă lege cu privire la publicitate, ori fără un anumit progres concurenţa pe piaţă nu poate fi una corectă.

Republica Moldova numără circa o sută de difuzori naţionali, regionali şi locali. Cele mai multe canale de televiziune şi jumătate din posturile de radio pe lângă propriul lor conţinut, retransmite canale străine, în principal din Rusia. Regulamentul în vigoare prevede că fiecare radiodifuzor TV trebuie să includă cel puţin 30% din propriul produs mass-media în conţinutul de difuzare.

Majoritatea radiodifuzorilor oferă un conţinut generalist, dar există şi unele posturi de nişă: un canal TV de ştiri, un canal TV pentru copii, câteva canale de muzică, precum şi mai multe posturi de radio specifice pentru femei, sport sau conţinut religios.

În general, radiodifuzorii se conformează cu standardele jurnalistice, aşa cum s-a demonstrat prin monitorizarea continuă realizată de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA) în ultimii patru ani.

Republica Moldova are, de asemenea, un post naţional de televiziune publică (Teleradio — Moldova) şi un post public de televiziune regional (Teleradio-Găgăuzia). Cu sprijinul experţilor europeni, ambii radiodifuzorii au elaborat şi adoptat strategii corporative pe termen îndelungat, cu scopul final de a crea servicii publice de radiodifuziune în conformitate cu toate standardele internaţionale.

Reformele de la Teleradio — Moldova au fost monitorizate pe parcursul ultimilor patru ani. Subliniem ritmul lent al reformelor, în pofida succeselor, mai mult sau mai puţin evidente în implementarea strategiei de reformare. În timp ce bugetul insuficient este una din cauzele stagnării reformelor (de exemplu, bugetul pentru anul 2014 a fost redus cu 12 milioane de lei, echivalentul a 650.000 EURO, faţă de bugetul pentru 2013), gestionarea precară a companiei este, de asemenea, o cauză.

Experţii au ajuns la concluzia că, după opt ani de guvernare comunistă, realizarea majoră a radiodifuzorului public naţional a constat într-un conţinut care a respectat caracterul său public şi că programele, inclusiv buletinele de ştiri, s-au reorientat mai degrabă către cetăţean, decât Guvern.

Departamentul Imagine şi Comunicare al PL
Sursa: www.pl.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet