Sesizare privind controlul “a priori” a constituţionalităţii Legii nr. 109 din 03.05.2013 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative
(ce are ca obiect de reglementare instituirea unui temei suplimentar de retragere a mandatelor judecătorilor Curţii Constituţionale)

I. Obiectul sesizării

Conform dispoziţiilor art. 25 alin. (l) lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art. art. 38 alin. (l) lit. g), 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, prin prezenta sesizare şi ţinând cont de dispoziţiile art. 135 alin. (1) din Constituţia Republicii Moldova, inclusiv prin prisma interpretării oferite de Curtea Constituţională la norma respectivă, conform Hotărârii nr. 9 din 14.02.2014, subsemnaţii solicită respectuos controlul “a priori” a constituţionalităţii Legii nr. 109 din 03.05.2013 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, ce are ca obiect de reglementare instituirea unui temei suplimentar de retragere a mandatelor judecătorilor Curţii Constituţionale.

II. Expunerea pretinselor încălcări ale Constituţiei, precum şi a argumentelor în sprijinul acestor afirmaţii

La 30.04.2013, de către un grup de deputaţi a fost înaintat, cu titlu de iniţiativă legislativă, proiectul legii nr. 189.

La 03.05.2013 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea contestată (căreia i-a fost atribuit nr. 109) care prevede, în esenţă, posibilitatea retragerii de către Parlament a mandatelor judecătorilor Curţii Constituţionale în cazul “pierderii încrederii” cu instituirea în acest sens şi a unor norme subsecvente, cu caracter procedural.

Formal-juridic dispoziţiile Legii contestate au următorul conţinut:

Art. I. — Legea cu privire la Curtea Constituţională nr. 317-XIII din 13 decembrie 1994 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr.8, art. 86.), cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează, după cum urinează:

1. Articolul 18 aliniatul (2) se completează în final cu sintagma “sau de Parlamentul Republicii Moldova, prin hotărâre”;

2. La articolul 19:

• Alineatul (1):
  Lit. b) sintagma “şi a obligaţiilor funcţiei” se substituie cu sintagma “sau pierdere a încrederii”;
  Se completează cu lit. e) care va avea următorul conţinut: “e) încălcare a obligaţiilor funcţiei”;
  Alineatul (2) după sintagma “alin. (1)” se completează cu sintagma “lit. a), c), d) şi e)”, iar in final se completează cu sintagma “iar la lit. b) — de către Parlament”;
  La aliniatul (3) sintagma “a jurământului sau” se exclude;
• Se completează cu alin. (4) care va avea următorul conţinut:
  (4) Procedura de ridicare a mandatului judecătorului pentru încălcare a jurământului sau pierdere a încrederii se iniţiază la cererea a cel puţin 25 de deputaţi, iar hotărârea se aprobă cu votul a cel puţin 3/5 din numărul deputaţilor aleşi.

3. Articolul 25/1 se abrogă.

4. La articolul 32 aliniatul unic devine aliniatul (1) în următoarea redacţie:

(1) Curtea Constituţională soluţionează sesizarea în termen de 3 luni de la data înregistrării sesizării, în caz de excepţie, termenul poate fi prelungit cu o lună, printr-o decizie argumentată a Curţii.

Articolul se completează cu aliniatul (2) cu următorul conţinut:

(2) Termenul pentru soluţionarea sesizării pentru constatarea circumstanţelor care justifică dizolvarea Parlamentului, demiterea Preşedintelui Republicii Moldova, interimatul funcţiei de Preşedinte, imposibilitatea Preşedintelui Republicii Moldova de a-şi exercita atribuţiile mai mult de 60 de zile, nu poate depăşi 7 zile de la data înregistrării cererii.

Art. II. — Articolul 7/1 din Codul jurisdicţiei constituţionale nr. 502-XIII din 16 iunie 1995 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr. 53–54, art. 597), cu modificările ulterioare, se abrogă.

În motivarea succintă a respectivului proiect de Lege, în opina autorilor, instituirea temeiul respectiv de ridicare a mandatelor magistraţilor pentru fapte care sunt incompatibile cu statutul de judecător al Curţii Constituţionale, ar fi necesar deoarece, în unele cazuri magistraţii Curţii şi-ar fi arogat competenţele Legislativului.

Legea respectivă, fiind remisă spre promulgare Preşedintelui Republicii Moldova a fost remisă spre reexaminare, conform scrisorii nr. 01/1–06–20 din 08.05.2013.

În motivarea scrisorii soluţiei de nepromulgare, Preşedintele Republicii Moldova a invocat faptul că (cităm): “[…] art. 137 din Constituţie stabileşte că judecătorii Curţii Constituţionale sunt inamovibili pe durata mandatului, independenţi şi se supun numai Constituţiei, iar Legiuitorul constituant a consacrat principiile inamovibilităţii şi independenţei judecătorului Curţii Constituţionale pentru a-l apăra de influenţa autorităţilor publice. Oricare ar fi aspectele sub care pot fi abordate aceste principii, ele nu sunt reglementate ca scop în sine şi, cu atât mai puţin, ca un privilegiu al judecătorului. Slujind înfăptuirii justiţiei constituţionale, ele reprezintă o garanţie oferită societăţii, care trebuie să aibă certitudinea că acest judecător este independent în raport cu cele trei ramuri ale puterii statului şi nu poate fi destituit din funcţie în mod arbitrar”.

În concluzie Preşedintele Republicii Moldova a specificat (cităm): “În acest sens, sunt nevoit să constat că în cazul Legii nr. 109 substituirea, la art. 19 alin. (1) lit. b), a sintagmei «şi a obligaţiilor funcţiei» cu sintagma «sau pierderea încrederii» şi completarea alin. (2) al acestui articol, în final, cu sintagma «iar în cazul prevăzut la lit. b) — Parlamentul» pot fi calificate drept tentativă de a stabili responsabilitatea politică a judecătorilor Curţii Constituţionale faţă de Parlament, lucru pe care îl consider inadmisibil.”

După remiterea Legii spre reexaminare, aceasta nu a mai fost inclusă pe ordinea de zi a şedinţelor în Plen a Parlamentului.

În sensul art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, conform Hotărârii interpretative a Curţii Constituţionale nr. 9 din 14.02.2014, controlul constituţionalităţii legilor cuprinde legile adoptate de Parlament, atât după, cât şi înainte de publicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, la sesizarea Preşedintelui Republicii Moldova şi a celorlalţi subiecţi cu drept de sesizare.

Din acest motiv textul legal criticat, nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă, iar în esenţă, este neconstituţional în întregime.

Autorii sesizării consideră că o incursiune camuflată în teoria dreptului constituţional este de prisos în situaţia în care conform pct. 51 din Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 6 din 16.05.2013 s-a statuat expres că (cităm): “[…] nu există şi nici nu poate exista posibilitatea revocării judecătorilor Curţii Constituţionale de către autorităţile care i-au numit, judecătorii fiind inamovibili, ceea ce constituie o garanţie a independenţei acestora în exercitarea mandatului”.

În detalierea unei atare concluzii, conform pct. 52–56 din Hotărârea în referinţă, Curtea a specificat că acest principiu îi protejează pe judecători în primul rând de influenţe externe la îndeplinirea atribuţiilor jurisdicţionale, iar ideea fundamentală constă în faptul că judecătorii constituţionali, în exercitarea atribuţiilor, nu sunt angajaţii autorităţilor care i-a numit, întrucât din momentul depunerii jurământului, judecătorii sunt independenţi, inamovibili şi se supun numai Constituţiei.

Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională exercită jurisdicţia în şedinţe plenare (plen), iar din normele legii rezultă cu claritate că, indiferent de autoritatea care i-a numit, judecătorii sunt egali în procesul decizional al Curţii.

Normele constituţionale sunt obligatorii pentru Parlament, care are obligaţia de a legifera instituirea unor mecanisme corespunzătoare de asigurare reală a independenţei judecătorilor, fără de care nu se poate concepe existenţa statului de drept, prevăzută în alin. (3) al art. 1 din Constituţia Republicii Moldova, iar prin Legea contestată anume această cerinţă important a fost ignorată, or, precum notează Curtea, în condiţiile în care asigurarea stabilităţii sistemului politic şi a instituţiilor democratice este o condiţie esenţială a statului de drept, scopul dispoziţiilor constituţionale nu poate fi decât acela de a garanta independenţa Curţii Constituţionale şi de a asigura existenţa unei autorităţi statale funcţionale.

III. Solicitarea autorilor sesizării

În contextul celor expuse şi în temeiul normelor citate, solicităm respectuos Înaltei Curţi de Jurisdicţie Constituţională:

1. Primirea spre examinare şi declararea admisibilă a prezentei sesizări;
2. Fixarea examinării în regim de urgenţă;
3. Exercitarea controlul “a priori” a constituţionalităţii Legii nr. 109 din 03.05.2013 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative;
4. Declararea neconstituţională (integral) a Legii nr. 109 din 03.05.2013 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative.

Sursa: www.pl.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet