Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | alegeri.md | avere.md
Veaceslav Untilă: Găgăuzii şi referendumurile
|
|
Acum câteva zile, un nou anunţ a venit din Găgăuzia — autonomia din sudul ţării se pregăteşte de un referendum, în cadrul căruia ar urma să fie pusă la vot neparticiparea locuitorilor din regiune la alegerile parlamentare din data de 30 noiembrie. Deoarece sub aspect juridic numărul alegătorilor din autonomie este mult prea mic pentru a afecta, prin neparticipare, procesul electoral şi pentru a pune sub semnul întrebării validarea alegerilor parlamentare din toamnă, autorităţile de la Comrat mizează în mod special pe aspectul legitimităţii politice a componenţei viitorului Parlament al Republicii Moldova în raport cu Găgăuzia. Adică, manipulând populaţia găgăuză, reprezentanţii Adunării Populare de la Comrat nu urmăresc doar să ţină în şah actuala guvernare de la Chişinău, ci îşi construiesc o platformă pentru a ameninţa şi a şantaja viitoarea putere de la Chişinău, ce se va instaura după scrutinul din 30 noiembrie, indiferent de culoarea politică a acesteia şi de vectorul pe care-l va promova.
Straniu, dar se pare că ştirea nu i-a deranjat pe cei care reprezintă astăzi puterea în Republica Moldova şi această situaţie are două posibile explicaţii: sau puterea nu poate evalua corect consecinţele unui astfel de pas, sau crede (naiv) că o asemenea perspectivă ar putea să o avantajeze în alegeri. Or, se ştie deja că găgăuzii votează preponderent pentru partidele de stânga şi neprezentarea lor la vot ar scădea rezultatul înregistrat de respectivele partide. Este o abordare nu doar greşită, ci şi primitivă, pentru că, dincolo de interese politice de moment mai există şi interesul ţării. În continuare, voi explica de ce această iniţiativă comportă un risc politic major pentru Moldova.
Aşadar, boicotând alegerile parlamentare, găgăuzii pregătesc terenul pentru nerecunoaşterea ulterioară a deciziilor adoptate de conducerea ţării. Ei vor spune pur şi simplu că această putere nu-i reprezintă, întrucât niciun găgăuz nu şi-a dat votul pentru ea şi, prin urmare, deciziile adoptate de Chişinău nu sunt obligatorii pentru a fi respectate în autonomie. În acest caz, vidul decizional care se va forma va fi suplinit cu decizii de nivel local. Astfel, găgăuzii ar ajunge în situaţia în care ar respecta şi implementa numai propriile decizii. Cu alte cuvinte, în sudul ţării s-ar crea un stat în stat, tendinţele separatiste aprofundându-se în fiecare zi.
Este clar că prin această nouă iniţiativă politicienii găgăuzi încearcă să testeze capacitatea de reacţie a conducerii ţării la provocările cu tentă separatistă. Dacă vor vedea că reacţia guvernării de la Chişinău este una nepăsătoare sau nu este deloc, ei se vor simţi încurajaţi să întreprindă noi şi noi acţiuni îndreptate spre distanţarea de Chişinău. O dovadă elocventă sunt şi cele două referendumuri organizate în autonomia găgăuză pe data de 2 februarie a anului curent, când populaţia din regiune şi-a exprimat opţiunea pentru dreptul la autodeterminare şi pentru aderarea Republicii Moldova la Uniunea Vamală. Atunci, autorităţile de la Chişinău nu au reacţionat în prima fază, iar ulterior au avut o reacţie nepotrivită şi total ineficientă. Apropo, nici până astăzi vinovaţii de acel referendum ilegal nu au fost sancţionaţi şi asta a constituit un imbold, un argument în plus pentru politicienii găgăuzi de a veni cu noi iniţiative cu vădit caracter provocator.
Merită menţionat faptul că respectiva iniţiativă a fost sonorizată de către deputatul Adunării Populare, Ivan Burgudji imediat după vizita întreprinsă la Moscova. Oare nu e clar cine este autorul real al acestei iniţiative? Oare nu se vede de la o poştă că se pune la cale un scenariu care poate avea consecinţe extrem de negative pentru Republica Moldova?
Este absolut evident că locuitorilor regiunii găgăuze li se impune, la nivel de subconştient, ideea că ei sunt diferiţi de ceilalţi cetăţeni ai Republicii Moldova, că au alte opinii, alte năzuinţe şi alt viitor. Adică, are loc o prelucrare masivă la nivel psihologic, se pun bazele unor ulterioare mesaje de factură separatistă, se creează insistent o imagine a duşmanului, care este restul Republicii Moldova.
Nu putem exclude nici faptul că se mizează pe o eventuală intervenţie în forţă în Găgăuzia, pentru ca ulterior să se ceară ajutor şi protecţie pentru vorbitorii de limbă rusă de la o anume forţă din exterior. Probabil, în creierul înfierbântat al unor politicieni de la Comrat se învârte ideea că, dacă ei vor bloca procesul de deschidere a secţiilor de votare în regiune, atunci poliţiştii vor interveni în forţă. Şi au toate motivele să gândească astfel, deoarece organele de drept au competenţe şi obligaţiuni clar stabilite pentru asemenea situaţii.
Aş putea continua, invocând şi alte posibile scenarii sumbre, dar cred că şi cele relatate mai sus sunt suficiente pentru a ne da seama că lucrurile sunt prea grave pentru a fi tratate cu superficialitate. Nu voi veni cu careva sugestii şi soluţii de depăşire a disensiunilor dintre Chişinău şi Comrat, din simplu motiv că ştiu cum actuala guvernare reacţionează la propunerile opoziţiei. Totuşi, ţin să le atrag atenţia celor care astăzi conduc Republica Moldova că au datoria de a întreprinde acţiuni hotărâte pentru a evita posibile consecinţe nefaste pentru ţară. Or, Moldova nu este a lor, ci a noastră, a tuturor şi nu aş vrea ca, din cauza incompetenţei sau a impotenţei puterii, să avem de suferit cu toţii.
Sursa: www.pl.md
