Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | alegeri.md | avere.md
“A fost război… ecoul lui şi-acum mai este viu”
|
|
2 martie 1992 este ziua în care a început sângerosul război de pe Nistru, prin declanşarea conflictului armat la Dubăsari, prin diversiunea separatiştilor, întrucât Republica Moldova devenise membru ONU, ceea ce a condus la recunoaşterea caracterului ilegal al auto-proclamatelor “republici nistreană şi găgăuză”.
Republica Moldova, după proclamarea independenţei şi recunoaşterea acesteia de către peste 100 de state, înregistrase o serie de succese incontestabile în domeniul politicii externe. S-a reuşit stabilirea unor relaţii promiţătoare şi avantajoase cu SUA în vederea tranziţiei la economia liberă de piaţă, stabilirea unor relaţii privilegiate, fraterne, cu România, conştientizându-se tot mai mult adevărul că vorbim aceeaşi limbă, aceeaşi istorie şi suntem un popor, o naţiune!
Conflictul armat a fost dezlănţuit de către regimul separatist, cu susţinerea directă a autorităţilor ruse, sub pretextul lozincilor de protejare a drepturilor minorităţilor naţionale, situaţie similară cu cea din Georgia în 2008 şi Ucraina, 2014.
La începutul diferendului de pe Nistru, Republica Moldova, care abia îşi obţinuse cu greu independenţa, nu dispunea de o forţă militară şi, cu atât mai mult, de armament, pe când separatiştii constituiau o impresionantă forţă armată(datorită sprijinului oferit de Rusia), fapt pentru care în primele zile ale războiului în conflict fusese implicată doar poliţia, dotată la acea vreme doar cu bastoane şi pistoale.
Aproximativ 10 mii de cetăţenii ai Republicii Moldova şi-au riscat viaţa pentru apărarea independenţei şi integrităţii teritoriale a Republicii.
Din păcate, chiar şi după încetarea focului, Rusia continuă să ofere regimului separatist sprijin militar, politic şi economic, permiţându-i să supravieţuiască, întrucât Rusia niciodată nu se va dezice de ambiţiile ei, pentru că acolo domină generalii şi politica imperialistă.
Ziua de 2 martie 1992 a fost declarată “Ziua Memoriei”, fapt pentru care Partidul Liberal mulţumeste celor care au luptat, riscându-şi viaţa, pentru cauză, neam şi pentru libertatea noastră.
În această zi îndurerată, transmitem sentimentele noastre de compasiune tuturor celor care şi-au pierdut apropiaţii în timpul sângerosului conflict de pe Nistru. Să aprindem o lumânare pentru eroii căzuţi pentru apărarea integrităţii şi independenţei Republicii Moldova şi să condamnăm împreună politica ocupantă a Kremlinului!
Dumnezeu să-i odihnească în pace pe cei căzuţi la datorie!
Serviciul de presă al PL
Valeriu Munteanu: “Rezolvarea conflictului Transnistrean va avea loc, atunci, când în partea dreaptă a Nistrului va exista bunăstare”
Încă, în anii 50–60 ai secolului trecut, după ce au fost închise cu “succes” dosare importante precum: “foametea organizată”, “colectivizarea forţată” şi “deportările”, în laboratoarele malefice ale KGB a fost concepută cu previzibilitate, strategia formării pe teritoriul republicilor unionale, a unor zone compacte, cu caracteristici specifice bine determinate, care ar reprezenta un stăvilar sigur în calea eventualelor manifestări de independenţă ale republicilor “surori”.Asemenea zone “clonate” au fost organizate pentru mai multe republici unionale vulnerabile, cum ar fi Moldova, Ucraina, Georgia, Armenia, Azerbaidjan, Estonia, Letonia, Lituania.
În acele zone a fost concentrată artificial populaţie vorbitoare de limbă rusă, prin atragerea de “specialişti” din diferite zone ale Rusiei, au fost create condiţii mai favorabile de trai, a fost concentrată industria, unde desigur şi salariile erau mult mai mari, decât în alte domenii ale economiei.
Astfel, pentru Moldova — grădina cuminte şi supusă a Uniunii, s-a creat Transnistria, unde populaţia de etnie rusă a fost artificial crescută, în 40 de ani, de la câteva procente la 1/3; unde au fost concentrate 70% din întreprinderile industriale ale RSSM, unde s-au construit zeci de mii de apartamente repartizate în mod prioritar “specialiştilor” invitaţi din toată Rusia pentru a ne “lumina” (în acea perioadă în toată Rusia s-a desfăşurat o amplă campanie de motivare a “specialiştilor” să treacă cu traiul în republicile surori “mai mici”), iar românii din acea zonă au fost supuşi unei deznaţionalizări fără de precedent, astfel că doar într-o generaţie, copii, cu ambii părinţi români, vorbeau doar rusa, putem întâlni şi astăzi în Transnistria, purtători ai familiilor româneşti precum: Condrea, Cojocaru, Cibotaru, Ţurcanu, Rotaru, Sârbu sau Guţu, care nu mai vorbesc româneşte.
Dacă în partea dreaptă a Nistrului, către anul 1990, 54% din populaţie locuia în zona rurală: în sate — fără apeduct, sisteme de canalizare, gaze naturale şi drumuri, apoi în partea stângă a Nistrului, populaţia din zona rurală constituia doar 30%, iar condiţiile din acele sate le depăşeau cu mult pe cele din partea dreaptă a Nistrului — cel puţin toate satele erau conectate la conducta de gaze naturale, când gradul de gazificare a satelor din partea aceasta a Nistrului constituia cel mult 15%.
Odată cu “Перестроика” lui Mihail Sergheevici Gorbaciov şi apariţia mişcărilor de eliberare naţională, dosarele zonelor separatiste, pregătite cu acribie de urmaşii lui Felix Edmundovich Dzerjinski, au fost activate şi s-a început marele şantaj pentru “potolirea” dorinţelor de independenţă ale republicilor unionale, iar mesajele, venite de după zidurile Kremlinului, erau extrem de simple: “…vreţi independenţă?.. bine… dar vedeţi că o să vă pomeniţi imediat cu una-două «republicuţe» în interior, care la rândul lor, o să-şi declare independenţa faţă de voi”.
La începutul anilor 90 acest lucru s-a şi întâmplat, din păcate; doar că în unele republici unionale, unde conducătorii comunişti, mai erau şi patrioţi ai acelor ţări, scenariile moscovite au fost dejucate, iar la noi ca de obicei, au fost cei mai fricoşi şi conformişti cârmuitori, care nu catadicseau să se pună în poară cu superiorii de la Moscova.
Protipendada comunistă de la Chişinău, cel mai probabil de frică şi supuşenie, făceau exces de zel, iar exemple sunt cu duiumul: când de la Moscova a venit comanda, ca din Basarabia să fie deportate doar câteva mii de familii, care se încadrau unor criterii prestabilite, lacheii de la Chişinău au raportat “Перевыполнение плана” iar pentru asta au primit cel mai probabil, diplome de merit; când la Moscova a fost aprobat planul de luptă cu alcoolismul, cei de la Chişinău, au înţeles că trebuie să scoată plantaţiile de viţă-de-vie şi doar soiurile de vin ci şi soiurile de masă, raportând la Moscova supraîndeplinirea planului.
Acum mai bine de 20 de ani forţele separatiste, bine pregătite şi instruite, ghidate sau chiar dirijate direct de Moscova (a se vedea concluziile din Hotărârea Marii Camere a CEDO în cauza ILAŞCU şi alţii contra R. Moldova şi Federaţiei Ruse), au pornit un război împotriva tinerii noastre independenţe, un război, în urma căruia şi astăzi peste jumătate de milion de oameni, sunt condamnaţi la nefiinţă în stânga Nistrului.
A fost anume un război, şi nu conflict armat sau acţiuni de luptă, cum vor unii astăzi să prezinte acest masacru, unde tânărul stat autodeterminat a fost pus faţă în faţă, cu maşinăria rusească de război, tăvălugul căreia poate da o lecţie oricui, sfărmând cu bestialitatea unei fiare turbate, sute de vieţi ale tinerilor, bravilor şi curajoşilor noştri apărători ai independenţei.
…Iertaţi-ne, eroi…
Important este că timp de mai mult de 20 de ani, s-a convins toată lumea, că acest “conflict îngheţat” deja bocnă, nu este unul etnic, sau religios, conflicte, care se rezolvă extrem de complicat sau nu se rezolvă niciodată; noi suntem aceeaşi şi într-o parte şi în alta a Nistrului, noi suntem toleranţi unii faţă de alţii, intoleranţi sunt doar sforarii de la Moscova, intoleranţi şi indiferenţi, faţă de drama fiecărui om prins, în această menghină.
Iar rezolvarea conflictului va avea loc, atunci, când în partea dreaptă a Nistrului va exista bunăstare: locuri de muncă bine plătite, salarii mari, pensii decente, liberă circulaţie, atunci balonul de săpun numit Transnistria se va sparge şi va dispărea asemenea unei himere hidoase.
La muncă…
Sursa: www.pl.md
