Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | alegeri.md | avere.md
Cadrul legal de reglementare în domeniu este incoerent. Codul Învăţămîntului, elaborat şi adoptat în grabă de către comunişti, constituie expresia unui document regulator agramat, incomplet, contradictoriu, amorf, prost structurat şi insuficient racordat la realităţile sistemelor educaţionale autohton şi european. Disproporţionalitatea reformelor educaţionale a afectat grav situaţia învăţămîntului preşcolar şi secundar profesional.
Salariile în educaţie sunt printre cele mai mici din sfera bugetară, remunerarea muncii angajaţilor din învăţămînt fiind sub nivelul salariului mediu pe ţară. Pentru a-şi asigura existenţa, peste 60% din angajaţii din sfera învăţămîntului activează în regim de supra normă. Aceşti factori generează exodul masiv al specialiştilor tineri din sistem, generînd îmbătrînirea progresivă a corpului didactic.
Instituţiile de învăţămînt se confruntă cu insuficienţa logistică şi infrastructurală. Sălile de studii, laboratoarele şi cabinetele specializate nu sînt echipate pe potriva cerinţelor curriculare la zi, iar în biblioteci lipsesc manualele, compendiile şi dicţionarele strict necesare procesului de învăţămînt. Spaţiile de cazare nu oferă condiţiile igienice corespunzătoare.
În perioada guvernării comuniste s-a produs politizarea excesivă a învăţămîntului. Înrolarea masivă a managerilor din învăţămîntul preuniversitar în rîndurile Partidului Comuniştilor, revenirea la practicile bolşevice de corupere ideologică a copiilor şi tinerilor, impunerea postulatelor ideologice staliniste în învăţămînt reprezintă instrumentele cheie prin intermediul cărora a fost instaurat controlul ideologic al comuniştilor în domeniul educaţional.
Imixtiunea excesivă a structurilor administrative centrale şi locale în managementul instituţiilor de învăţămînt, lipsa de interes în atragerea şi integrarea elitelor profesionale în domeniul educaţiei, simularea ralierii la tradiţiile şi paradigmele educaţionale europene, deficitul de transparenţă în managementul instituţiilor de învăţămînt superior, lichidarea autonomiei universitare demonstrează lipsa totală de interes a guvernării pentru elaborarea unor proiecte educaţionale de anvergură, care ar transforma învăţămîntul într-o prioritate naţională autentică.
Statutul cadrului didactic, discutat de mai bine de 10 ani, este în afara priorităţilor guvernării. Învăţătorii de la sate depun eforturi supraomeneşti pentru a-şi păstra şi îmbunătăţi calificarea, în condiţiile în care sunt nevoiţi să-şi lucreze terenurile ca să supravieţuiască. Ţărănizarea forţată a pedagogilor din mediul rural reprezintă una dintre cele mai grele lovituri date sistemului de învăţămînt din ţară.
Organizarea examenelor de bacalaureat din acest an a constituit un eşec total. Modul de desfăşurare a examenelor, disfuncţiile din sistemul informaţional, transferarea examenelor de pe o zi pe alta demonstrează lipsa de capacitate şi responsabilitate din partea Ministerului Educaţiei şi Tineretului.
Acţiunile de ultimă oră ale comuniştilor sunt îndreptate spre distrugerea sistemului de învăţămînt. Anume astfel se explică închiderea colegiilor specializate pedagogice şi medicale, reducerea drastică a învăţămîntului cu frecvenţă redusă, fără a propune cetăţenilor o altă formă de instruire, distrugerea învăţămîntului din domeniul istoriei şi reducerea nemotivată a locurilor cu taxă.
Partidul Liberal Democrat din Moldova cere actualei guvernări să înceteze acţiunile de distrugere a sistemului educaţional.
PLDM declară că numai decretarea învăţămîntului drept prioritate naţională absolută, prin aplicarea de politici coerente şi energice în domeniu, cu alocarea mijloacelor bugetare suficiente poate asigura revigorarea sistemului de învăţămînt, inclusiv reabilitarea infrastructurii educaţionale preuniversitare şi universitare, precum şi a bunului nume al angajaţilor în sfera învăţămîntului.
Serviciul de presă al PLDM