Suntem la startul unei sesiuni parlamentare care este decisivă pentru procesele democratice si pentru viaţa mai bună a oamenilor din ţara noastră. Nu a fost uşor chiar din momentul accederii la putere a guvernării democratice de coaliţie în August 2009. În prezent, eforturile opoziţiei parlamentare, extraparlamentare dar şi a anumitor centre de influenţă din interiorul şi exteriorul ţării de a deturna Republica Moldova de la aspiraţiile ei fireşti de integrare în lumea civilizată occidentală îşi ating apogeul său.

Astăzi cetăţenii sunt îndemnaţi să iasă la revoluţie, care se doreşte probabil a fi o nouă “revoluţie comunistă din Octombrie”. Aşa-zişii “revoluţionari” fac uz de diverse insinuări, injurii şi speculaţii, jonglează cu cifre şi sondaje false, dorind să aducă cât mai multă confuzie în minţile cetăţenilor, să lipsească definitiv oamenii de perspectiva unui trai mai bun prin compromiterea integrării europene a ţării şi să revină cu orice preţ la putere. Liderul “revoluţionarilor” a recunoscut că pentru ei “Ţâţa puterii este dulce”, atât de dulce încât de dragul ei sunt gata să distrugă tot, prin dictatură şi apoi recroire a societăţii după bunul lor plac. “Revoluţionarii” se fac a uita în ce hal aduseseră ţara în 2009 şi încearcă să inducă o stare de amnezie generală în această privinţă întregii societăţi, reuşind să prindă în mrejele sale propagandistice o parte din cetăţeni.

Cu toate dificultăţile de adaptare şi provocările opoziţiei comuniste tot mai radicale şi intransigente, guvernarea democratică proeuropeană de coaliţie a reuşit importante realizări şi are în plină desfăşurare reforme importante pentru viaţa mai bună a cetăţenilor noştri. Nu voi invoca în mod special scoaterea ţării din izolare internaţională, refacerea economică, majorarea programelor de asistenţă socială, majorarea subvenţiilor în agricultură, creşterea salariilor bugetarilor, a salariului mediu pe economie, a pensiilor. Acestea se uită repede şi întotdeauna sunt insuficiente.

Dar mă întreb şi vă întreb, stimaţi colegi, putem noi oare renunţa acum, aşa cum vor comuniştii veşnic “revoluţionari”, la continuarea reformelor în domeniul educaţiei, spre exemplu. După exodul masiv al cetăţenilor din Republica Moldova în perioada 2001–2009 (după unele estimări, în această perioadă au plecat din ţară vre-o 800 mii de cetăţeni apţi de muncă), proces care continuă din inerţie şi acum, era şi este nevoie de a adapta infrastructura sistemului de educaţie la realităţile demografice ale ţării. Necesitatea de specialişti şi cadre calificate este astăzi total diferită de cea de la începutul anilor 90 sau 2000, impunându-se de urgenţă o reformă calitativă a sistemului educaţional. Cât au fost la guvernare, comuniştii au preferat să tot amâne aceste probleme fiindcă aşa era mai comod şi fără nici un fel de riscuri politice. În această sesiune vom dezbate şi vom adopta Strategia de reformă şi dezvoltare a sistemului educaţional 2020 şi Codul educaţiei, context în care î-i îndemn pe neobosiţii “revoluţionari” să-şi aducă contribuţia intelectuală pentru o importantă REVOLUŢIE în domeniul educaţiei şi să nu-şi rupă coardele vocale chemând la revoluţie în stradă.

La fel de relevantă este şi întrebarea dacă putem noi astăzi renunţa la continuarea reformelor pentru reforma sectorului de justiţie, anticorupţie, reforma poliţiei, procuraturii… Justiţia selectivă de buzunar, controlată la telefon, nu am inventat-o noi, ea a înflorit şi s-a consolidat până la 2009, devenind mai că nu o cutumă, o stare firească a lucrurilor cu care societatea se conformase. Eforturile de excludere a hidrei corupţiei din justiţie provoacă o împotrivire acerbă a sistemului, provocări, insinuări şi o întreagă campanie bine organizată de a compromite reforma în acest domeniu.

La fel şi corupţia — ani de zile a fost clădit un sistem şi educată o mentalitate deformată conform căreia orice probleme, chiar şi anumite abordări ilegale, pot fi soluţionate prin mită. A devenit şi acest fenomen o deprindere, perceput ca ceva firesc atât de funcţionari cât şi de cetăţeni.

Stare de lucruri în poliţie ajunsese într-un hal fără hal, rata criminalităţii se ajusta mai mult pe hârtie prin neluarea la evidenţă a multor crime comise. Nivelul derizoriu de remunerare a muncii poliţiştilor genera o degradare continuă a moralului acestora şi identificare a surselor suplimentare de venituri în exerciţiul atribuţiilor de serviciu.

Procuratura a fost transformată de decenii într-un instrument foarte comod de presiuni economice şi intimidare a concurenţilor politici, de stoarcere a unor profituri uriaşe prin manipularea procesului penal şi aşa zisă “reprezentare a intereselor cetăţenilor”. Dosarele penale erau şi, din păcate mai sunt, deschise pentru a fi ulterior gestionate în dependenţă de suma recompensei — inclusiv clasate, dacă subiectul luat în vizor identifica prompt suma cerută. Reforma Procuraturii este iminentă şi unul din obiectivele imediate pe care şi-l propune fracţiunea PLDM şi Coaliţia Pro Europeană.

Şirul exemplelor poate fi continuat şi cu alte domenii: sănătatea, sfera socială, infrastructura, energetica, dezechilibrele majore în economie etc, care au fost neglijate foarte mult timp şi care ne pot duce la un colaps de sistem dacă nu vor fi abordate prompt şi cu fermitate.

Iată anume în aceste domenii avem nevoie de revoluţii, domnilor “tovarăşi comunişti” şi nu revoluţii de stradă, de paradă, de catifea sau cum le mai numiţi voi acolo.

Toate aceste schimbări trebuie să le facem nu din motivul că ne-ar fi impuse prin careva angajamente sau planuri de acţiuni cu partenerii de dezvoltare. Necesitatea reformelor a devenit vitală iar ducerea la bun sfârşit a acestora este determinantă pentru prezentul şi viitorul cetăţenilor noştri. Sigur că reformele sunt şi dureroase uneori, mai ales dacă au fost neglijate prea mult timp, ele nu generează efecte pozitive imediate dar imediat provoacă opunerea vehementă din partea sistemului. Iluzia unei “stabilităţi de mlaştină”, cu justiţie de buzunar, economie monopolizată, educaţie şi sănătate în derivă, drumuri distruse şi alte metehne era comodă pentru guvernarea comunistă dar nu putea continua la nesfârşit.

Vreau să cred că, indiferent de perceperea diferită a unor obiective şi acţiuni, vom avea un dialog civilizat şi o conlucrare constructivă cu opoziţia, inclusiv cu cea liberală. Obiectivele pe care şi le-a propus Coaliţia Pro Europeană sunt complexe, ambiţioase şi foarte importante pentru schimbarea în bine a vieţii cetăţenilor noştri. Pentru implementarea acestora într-o perioadă destul de scurtă avem doar o singură alternativă: să fim corecţi si colegiali în comunicare, să fim consecvenţi în urmarea cursului de reforme şi integrare europeană, să conştientizăm că un eventual eşec al Coaliţiei nu va fi iertat de cetăţeni şi ar putea arunca Republica Moldova cu decenii în urmă.

Onorat Parlament, stimaţi colegi!

Scopul nostru rămâne constant: să ne reconstruim ţara reîntregită, cu drumuri europene, sistem de educaţie performat şi adecvat cerinţelor timpului, oameni sănătoşi, prosperi şi demni. Putem reuşi şi vom reuşi prin consecvenţă, fermitate, înţelepciune, respect reciproc în numele cetăţenilor ţării noastre.

Sursa: www.pldm.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet