Stimaţi colegi, onorată asistenţă!

Audierile de astăzi se înscriu într-un proces firesc, dar pe alocuri chinuitor de dificil, în condiţiile Republicii Moldova, de învăţare a democraţiei. Guvernul a întreprins nişte acţiuni de redresare a situaţiei în unele domenii de interes vital pentru economia şi pentru cetăţenii ţării noastre — la o instituţie bancară de sistem care are foarte mulţi deponenţi mici persoane fizice şi la principalul nostru port aerian care ne asigură conexiunile cu alte ţări. Opoziţia consideră că aceste acţiuni sunt în detrimentul intereselor publice. În rezultat noi am renunţat de la examinarea altor subiecte vitale pentru cursul firesc şi normal al vieţii cetăţenilor şi am purces la dezbateri. Şi opoziţia participă la aceste dezbateri aşa cum se pricepe cel mai bine să o facă — cu insinuări şi ameninţări, cu agresivitate, isterie şi injurii, cu verdicte gata date ca şi cum ar fi o instanţă de judecată supremă în ţara noastră.

Dar hai să le luăm pe rând:

1. Cazul Băncii de Economii

Dar cred că anume acum, mai mult ca niciodată, avem nevoie de o abordare calmă, obiectivă şi foarte responsabilă în dezbaterea acestei situaţii. Am fost deja martorii, în primăvara acestui an, când graţie unor declaraţii iresponsabile şi isterice ale opoziţiei comuniste oficiale dar şi a unor opozanţi mai liberali, au fost panicaţi şi induşi în eroare mai mulţi deponenţi ai băncii, care şi-au retras depozitele şi în rezultat şi-au pierdut dobânzile acumulate mai mulţi ani de zile. Aşa-i Domnu Ghimpu? În consecinţă, situaţia băncii, care începuse să se redreseze după schimbarea consiliului şi managementului executiv în vara anului 2012, a început din nou a se şubrezi. N-aş vrea să cred că acum se doreşte repetarea situaţiei

Poate Guvernul nostru de coaliţie a greşit, implementând o dispoziţie ce-l obliga să amelioreze urgent situaţia la Banca de Economii care se conţinea în Hotărârea Parlamentului nr. 152 din 21 Iunie 2013, poate era nevoie de mai multă comunicare cu societatea şi cu Parlamentul? Poate există careva pericole de viitor pentru clienţii băncii şi pentru sistemul bancar per ansamblu? Poate, cine ştie, aceste pericole pot viza orice bancă din ţară sau din afara ei? Este firesc şi omeneşte să avem unele îndoieli, pe care le am şi eu, de altfel .. Dar, la o apreciere obiectivă care derivă din rapoartele pe care le-am audiat astăzi, putem constata că la moment situaţia din bancă s-a ameliorat cardinal şi economiile deponenţilor sunt în siguranţă. Important de notat este că pentru atingerea acestui obiectiv nu s-au cheltuit bani din buget, statul şi-a păstrat posibilitatea de a controla deciziile în administrarea băncii, de a spori real şi substanţial valoarea pachetului de blocaj de acţiuni pe care le deţine la Banca de Economii. Personal calific drept pozitive aceste evoluţii. Opoziţia noastră, foarte pestriţă şi gălăgioasă în acest subiect, dar şi unii băgători de seamă autohtoni şi din afară, consideră că nu este bună situaţia curentă şi că era mai bine dacă banca falimenta şi deponenţii îşi pierdeau economiile şi dobânzile. Destul de agreabilă în viziunea lor ar fi şi varianta în care statul ar tăia vreo doua miliarde din sfera socială şi le-ar înfunda într-o afacere improprie sectorului public, care a început să fie erodată încă înainte de instituirea guvernării democratice în toamna anului 2009. Mai mult, ei presupun ca această acţiune “revoluţionară” să fie întreprinsă prin naţionalizare — procedeu probat pe larg în practică istorică comunisto-bolşevică, făcând abstracţie că legislaţia Republicii Moldova nici nu prevede o asemenea procedură. Este explicabil de ce opoziţia veşnic pusă pe revoluţii îşi doreşte ca oamenii să protesteze în stradă — asta le-ar alimenta avântul şi speranţa de aşi realiza visul etern — cârnatul de-o rublă, alegeri anticipate şi debarcarea puterii democratice. Opoziţiei î-i este în cot de “patrimoniul poporului” sau de grija faţă de cetăţeni. Evoluţia situaţiei de la Banca de Economii le-a căzut ca pasatul în lapte şi ei exploatează acest subiect cu cinism, fără scrupule şi foarte gălăgios, uitând de principiul că “banii iubesc liniştea” şi expunând unor noi riscuri stabilitatea instituţiei financiare vizate. Dar putem presupune că execută şi o comandă de lichidare a BEM, care conjunctural se încadrează perfect în obiectivele lor politice generale de destabilizare a situaţiei în ţară. Din păcate opoziţia noastră comunista acţionează conform principiului machiavelic “..că scopul scuză mijloacele”, făcând abstracţie de posibilele prejudicii pe care le pot cauza cetăţenilor deponenţi ai băncii.

2. Lucrurile legate de concesionarea Aeroportului sunt şi mai prozaice: dacă nu este identificat urgent un investitor care să-şi asume cheltuirea într-un termen scurt vre-o 4–5 mlrd de lei, riscăm ca nu doar Boeing-urile şi Airbus-urile să ne ocolească, dar chiar şi Kukuruznicele să aibă frică să aterizeze la Chişinău. Guvernul a încercat s-o facă, continuând eforturile guvernării comuniste care conştientizase încă la începutul anului 2009 iminenţa modernizării şi adaptării principalului nostru port aerian la cerinţele care le impune mediul concurenţial internaţional.

Chiar făcând abstracţie de considerentele economice şi concurenţiale, am deplina convingere că cetăţenii noştri merită un aeroport modern mai bun care să le ofere confortul şi siguranţa firească pentru călătoriile pe calee aerului la începutul secolului XXI. Personal, am un sentiment de ruşine de fiecare dată când revin acasă din delegaţiile oficiale din state comparabile ca mărime şi potenţial cu ţara noastră. Un aeroport mai primitiv decât al nostru nu prea găseşti deja — fără coridoare de transfer a pasagerilor direct în nave, fără separarea halelor de plecare şi sosire a pasagerilor pe etaje diferite, fără parcare etajată cu acces controlat automat etc…

Eforturile Guvernului de a găsi soluţii pentru problemele enumerate sunt salutabile, şi chiar dacă personal am unele îndoieli referitor la soluţia identificată, înţeleg că nu prea se rup spre Chişinău alţi investitori, cu nume internaţionale mai sonore dar şi cu ambiţii şi cerinţe mai mari. Sunt sigur că după audierile de astăzi vor dispărea mai multe semne de întrebare referitor la raţiunea de concesionare a aeroportului. Cât ţine de aspectul legal prin prisma prevederilor constituţionale, urmează să se pronunţe Curtea Constituţională pentru a putea face ulterior concluzii.

Dar generalizând subiectele care au fost abordate, dar şi maniera în care le abordează opoziţia, putem conchide că prin prisma audierilor de astăzi, ne confruntăm cu necesitatea depăşirii unor probleme mult mai fundamentale: mentalitatea perimată şi lipsa culturii şi dialogului politic în societatea noastră.

Mentalitatea perimată a societăţii noaste şi emanaţiei sale — clasa politică, constă în dificultatea de percepere a adevărului că anume sectorul privat şi iniţiativa privată sunt motoarele dezvoltării, bunăstării şi progresului. Statul este un administrator ineficient şi deseori pierde competiţia cu sectorul privat. Pentru a motiva managerii profesionişti să vină la o întreprindere de stat trebuie să le oferi un salariu pe măsură. Dacă unui manager de top al unei întreprinderi de stat i se plăteşte un salariu comparabil cu cel al unui omolog de-al său din sectorul privat, acest fapt devine imediat subiect de scandal. În rezultat, avem în cele mai frecvente cazuri angajaţi manageri la întreprinderile de stat, pentru care factorul motivant este nu remunerarea oficială, ci posibilităţile de delapidări şi fraude.

Lipsa culturii politice şi al dialogului politic civilizat generează mari pericole pentru sistem şi constituie o premisă de stagnare permanentă în dezvoltarea societăţii şi atingerea obiectivelor de bunăstare a cetăţenilor. Politicienii nu ar trebui să uite nici pentru o clipă că unul din criteriile de bază în formularea şi lansarea mesajelor este “responsabilitatea”. Mesajele radicale aduc multă confuzie în minţile cetăţenilor şi subminează încrederea acestora în clasa politică. Exemplele recente prin care oficialii de la guvernare sunt taxaţi absolut gratuit şi fără drept de apel drept “hoţi”, “mafioţi” şi “corupţi” nu fac decât să genereze acţiuni de răspuns, care se pot transforma în reacţii în lanţ extrem de periculoase pentru societate şi economie. Opozanţii (atât cei comunişti, cât şi cei liberali) ar trebui să conştientizeze necesitatea respectării unor limite rezonabile în proferarea anumitor etichetări şi insulte, deoarece pot provoca efecte care vor fi greu de stăpânit ulterior.

Din păcate mai avem mult de învăţat la acest capitol.

Sursa: www.pldm.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet