Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | alegeri.md | avere.md
Stimate domnule Preşedinte al Parlamentului,
Doamnelor şi domnilor deputaţi,
Onorată asistenţă,
În primul rând vă spun bine v-am regăsit, pentru că iată, după doar câteva zile de la ultima moţiune de cenzură, suntem în situaţia de a reveni în Parlament pentru o nouă moţiune. Încep să cred că singura şansă a PCRM să revină forţat la putere este ca eu şi colegii din Guvern să venim săptămânal în Parlament şi să răspundem moţiunilor. Doar în aşa fel, nelăsându-ne să muncim, opoziţia urmăreşte să afecteze eficienţa Guvernului.
Iar dacă asta e ultima variantă care le-a rămas comuniştilor, după eşecul revoluţiei lor, după ce au eşuat în tentativa lor de a paraliza instituţiile statului, după ce nici suspendarea exportului de vinuri nu le-a adus satisfacţiile politice dorite, tot ce pot să spun e că avem un stat puternic, capabil să facă faţă unor astfel de provocări, iar acesta este un semnal bun pentru ţară.
Eu cred că e momentul să nu ne mai ascundem după formulări prea diplomatice şi să o spunem deschis, ca cetăţenii să ştie adevărul, tot ceea ce face în ultima perioadă PCRM are drept scop ca, prin generarea unei crize politice până la sfârşitul lunii noiembrie, ţara noastră să obţină un rezultat negativ la Vilnius şi să fie deraiată de la parcursul european. La fel de evident este că PCRM vrea să dea o dublă lovitură, să rupă Moldova de UE, după care să profite de haosul creat şi să pună mâna pe putere. Aceasta este durerea reală a comuniştilor, aşa se explică graba lor şi modul în care forţează lucrurile. Timpul până la Vilnius se scurge rapid, în acest timp revoluţiile lor nu şi-au atins obiectivul, oamenii nu au acceptat să se lase folosiţi de PCRM, moţiunile cad, iar frica lor că-şi vor rata misiunea creşte pe zi ce trece.
Nu situaţia din Transnistria îi interesează pe comunişti sau nevoile oamenilor. Pe ei îi interesează puterea. Ei înţeleg că anul viitor urmează să obţinem rezultate foarte importante, cum ar fi liberalizarea regimului de vize, proiecte ce vor sprijini comunităţile din stânga Nistrului, darea în exploatare a unor obiective importante pentru oameni, realizate din fonduri europene. Semnarea acordului de asociere cu Uniunea Europeană, inclusiv Zona de Liber Schimb — iată perspectiva care îi sperie pe comunişti şi îi determină să facă orice, doar pentru a bloca activitatea Guvernului. Nu m-aş mira ca după eşecul moţiunii de azi, domnul Voronin şi colegii săi să îşi stabilească un nou ţel: să închidă întregul Guvern în imensele încăperi ale sediului PCRM, să-l poată bloca la propriu, dacă în Parlament nu reuşesc.
Domnule preşedinte Vladimir Voronin, faptul că vă sperie atât de tare rezultatele pe care le are Guvernul, încât vreţi să stăm aici, cu dumneavoastră, zi de zi, doar ca să ne opriţi din muncă, mă onorează şi mă mobilizează în acelaşi timp. Sunteţi un om cu o bogată experienţă şi sunt convins că aveţi capacitatea să intuiţi pericolele politice care vă pândesc. Iar eu vă confirm azi temerile politice pe care le aveţi: există într-adevăr riscul ca la sfârşitul actualului mandat al Guvernului, partidul pe care îl conduceţi să fie mult mai departe de putere decât a fost vreodată.
Frica dumneavoastră de Europa, după ce în 2009 ne vorbeaţi de viitorul european ireversibil al Moldovei, este pe deplin justificată. Un stat european, cum ne dorim noi să devină Moldova, este un stat cu o economie stabilă, justiţie corectă, libertate de exprimare, instituţii independente, iar toate acestea înseamnă decesul politic al formaţiunii politice pe care o conduceţi, care nu se poate încadra în rigorile unei democraţii.
Repet ce v-am spus săptămâna trecută, de la această tribună, ca om vă înţeleg frustrarea de a sta în opoziţie şi a vedea că Moldova are o perspectivă democratică, dar ca Prim-ministru vreau şi sunt obligat să nu vă las să întoarceţi Moldova în izolarea şi opresiunea comunistă dinainte de 2009.
Onorată asistenţă,
Partidul Comunist s-a folosit pentru moţiunea de astăzi de durerea poporului nostru, de unul dintre subiectele cele mai sensibile pentru fiecare dintre noi — situaţia din Transnistria. Dacă pentru comunişti Transnistria este doar un subiect de polemici politice, pretext pentru a încerca să-şi vadă visul împlinit, acela de a provoca o nouă criză politică, pentru Cabinetul pe care îl conduc, acesta rămâne un subiect de maximă responsabilitate, pe care îl tratăm cu prudenţa necesară, ca să nu generăm noi tensiuni şi să putem menţine un dialog constructiv cu liderii de la Tiraspol.
Împărtăşesc pe deplin o afirmaţie din textul moţiunii de cenzură, şi anume că problema transnistreană nu poate fi subiect de speculaţie politică. Cu regret, comuniştii fac anume acest lucru înaintând moţiunea: de dragul unor dividende politice, continuă show-ul iresponsabil care pune în pericol interesele vitale ale Republicii Moldova. În realitate, prin astfel de acţiuni, opoziţia nu îşi propune nimic altceva decât să slăbească capacitatea Moldovei de a-şi proteja interesele pe acest subiect sensibil de interes naţional.
Pentru a înţelege şi mai bine ce scriu cei de la PCRM în textul moţiuni, dar mai ales pentru a vedea ce nu au vrut să scrie, vă invit să facem o incursiune în trecut pe dosarul transnistrean, în perioada guvernării comuniste, după care să vedem ce se întâmplă în prezent. Comparaţia îi va ajuta pe cetăţeni să înţeleagă mai bine subiectul pe care îl dezbatem astăzi, dar va ajuta şi PCRM să revină cu picioarele pe pământ.
În 2001 se purtau negocieri cu Igor Smirnov, pe care comuniştii îl numeau “partener demn de încredere”. Domnul Voronin promitea chiar rezolvarea conflictului transnistrean în câteva luni.
Era de aşteptat că un astfel obiectiv, lipsit de orice realism, va eşua. Era foarte clar că lipseau strategii bine gândite şi eforturi de durată mai lungă, cu implicarea tuturor partenerilor internaţionali, strategii care să creeze un mediu comun pentru aspiraţiile populaţiei de pe ambele maluri ale Nistrului, era evident că Igor Smirnov doar profita de naivitatea PCRM.
După eşecul în comunicarea cu Igor Smirnov, comuniştii au ales calea negocierilor directe cu Rusia, pe la spatele partenerilor noştri din Vest. Au încercat să convingă Moscova de fidelitate, denumind Transnistria “o gaură neagră” sau “o casă pentru hoţi şi contrabandişti”, pe care mai devreme tot ei o tratau cu maximă deschidere.
Prin stilul autoritar, intrigant şi lipsa de consecvenţă, comuniştii au creat fisuri adiţionale care au dus la dezbinarea celor două maluri. Folosind metode propagandiste primitive, ei au cultivat insistent imaginea de duşman a regiunii Transnistrene.
Ulterior, ei au promovat concepte elaborate prin diferite subsoluri, departe de ochii lumii, ai societăţii civile şi partenerilor occidentali. S-a ajuns chiar până la punctul în care se punea problema elaborării unei noi Constituţii, proiect eşuat, de altfel.
Acţiunile inconsecvente au continuat. Cunoaştem cu toţii cum s-a încheiat epopeea aventurieră a comuniştilor în ce priveşte memorandumul Kozak. Documentul a fost elaborat în condiţiile unei absenţe desăvârşite de transparenţă şi discuţii în societate. Domnul Voronin a adus personal situaţia până la faptul că memorandumul urma să fie semnat cu compartimente secrete, vizând aspecte militare şi de securitate, care aduceau atingere directă intereselor naţionale ale Moldovei şi echivalau cu o trădare a interesului nostru naţional.
Ulterior, am fost martorii unor scuze penibile din partea PCRM şi acuzaţii cum că Moscova l-ar fi minţit pe Vladimir Voronin, momente jenante, dar care au avut loc şi istoria le va consemna.
În urma gestionării iresponsabile de către Vladimir Voronin şi PCRM a acestui subiect, imaginea ţării a fost grav prejudiciată, relaţiile cu partenerii internaţionali înrăutăţindu-se pe o perioadă îndelungată. Securitatea statului a fost pusă în pericol, iar consecinţele acestui comportament nesăbuit se resimt şi în prezent. În 2009, am preluat nu doar un sistem politic şi economic distorsionat, ci şi relaţii cu reprezentanţii de la Tiraspol intrate intr-un blocaj total, începând cu 2006.
Stimaţi deputaţi,
Partidele democrate şi Pro-Europene, care au venit la putere în toamna anului 2009, au promovat o politică de reintegrare previzibilă, coerentă şi consecventă. O soluţie pentru conflictul transnistrean poate fi viabilă doar dacă va fi acceptată, întâi de toate, de oamenii de pe ambele maluri ale Nistrului. De asemenea, varianta de reglementare trebuie să fie sprijinită de toţi partenerii internaţionali. Iată de ce, Guvernul promovează aceleaşi soluţii la Chişinău, la Moscova, Bruxelles, Washington, Kiev şi Viena. Demonstrăm astfel că nu suntem duplicitari şi că suntem un partener de dialog serios, constructiv şi corect.
După eforturi îndelungate, în septembrie 2011, noi am restabilit dialogul politic şi negocierile oficiale în formatul 5+2. Unsprezece grupuri de lucru sectoriale şi-au reluat activitatea pentru promovarea încrederii între cele două maluri şi soluţionarea problemelor stringente ale oamenilor.
În 2011 a fost formată Comisia Guvernamentală pentru reintegrarea ţării la nivel de miniştri. Din acelaşi an, în bugetul Republicii Moldova a fost creat un fond special pentru sprijinirea acţiunilor de reintegrare a ţării. La această oră, din acest fond se alocă bani pentru proiecte sociale şi de infrastructură, pentru localităţile din zona de securitate. Graţie încrederii în politicile promovate de Guvern, importanţi parteneri europeni şi internaţionali au pus în aplicare diverse proiecte de asistenţă în regiunea nistreană.
Am relansat circulaţia deplină pe calea ferată: astăzi oamenii călătoresc liber. Iar controlul vamal comun la Râbniţa şi Bender, instituit în 2012, permite exportul mărfurilor prin regiunea transnistreană pe o distanţă mai scurtă cu aproape 400 de kilometri. Iată încă o acţiune de care s-a bucurat comunitatea de afaceri, deopotrivă pe malul stâng şi drept al Nistrului.
În timp ce Guvernul s-a îngrijit să restabilească dialogul oficial şi să rezolve mai multe probleme zilnice ale oamenilor, comuniştii au dorit contrariul. Opoziţia a vrut ca negocierile să fie blocate, aşa cum a fost începând cu 2006 şi până în 2010. Comuniştii şi-au dorit ca oamenii să nu poată circula liber peste Nistru, iar trenurile marfare să stea în gară. Pentru că, motoul lor este: cu cât mai rău pentru oameni, cu atât mai bine pentru PCRM!
Onorată asistenţă,
Acum o săptămână, în această sală, a fost votat un document extrem de important — Hotărârea cu privire la implementarea unor acţiuni de facilitare a liberei circulaţii pe teritoriul Republicii Moldova. Dacă fracţiunea PCRM ar fi fost prezentă în sala de şedinţă atunci, astăzi ar fi fost în stare să demonstreze că sprijină libertatea circulaţiei şi politica de reintegrare, nu prin moţiuni neserioase şi neargumentate, ci prin votarea acelei hotărâri importante.
Voi profita acum de prezenţa deputaţii PCRM în sală pentru a-i ajuta să înţeleagă câteva prevederi din hotărârea respectivă. De exemplu, cea referitoare la excluderea amenzilor pentru locuitorii din stânga Nistrului care călătoresc în baza paşapoartelor străine.
Până acum, cei care călătoreau în baza paşapoartelor străine, deseori erau sancţionaţi la ieşirea din ţară pentru nerespectarea regulilor de şedere stabilite pentru cetăţenii străini. Din momentul intrării în vigoare a modificărilor la lege, cetăţenii cu paşapoarte străine, dar cu viză de reşedinţă în raioanele de est, nu vor mai fi supuşi amenzilor.
Această decizie vine să demonstreze că Guvernul are voinţă politică necesară pentru a elimina rând pe rând obstacolele în calea liberei circulaţii a persoanelor. Astfel arătăm un exemplu de urmat pentru partenerii de dialog din Tiraspol.
De asemenea, prin deciziile de săptămâna trecută au fost create şase oficii teritoriale ale Biroului Migraţie şi Azil ce vor facilita evidenţa străinilor care vor vizita Republica Moldova prin raioanele de est ale ţării.
Subliniez că locuitorii din stânga Nistrului, indiferent de paşapoartele pe care le deţin, nu trebuie să se înregistreze la aceste oficii. Ei nu au nimic în comun cu oficiile Biroului de Migraţie şi Azil, aşa cum nu aveţi nici dumneavoastră, stimaţi deputaţi din fracţiunea comunistă. Pentru rezidenţii din stânga Nistrului lucrurile rămân neschimbate: ei vor călători aşa cum au făcut-o până acum nestingherit.
De ce însă a fost nevoie să avem o mai bună evidenţă a fluxurilor migraţiei?!
Deoarece, în toate ţările, înregistrarea străinilor se face automat la traversarea frontierei. Dar, după cum cunoaşteţi, segmentul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene nu este deocamdată controlat de autorităţile constituţionale. Prin urmare, pentru cetăţenii străini care temporar intră prin acest segment, există obligaţia de a informa structurile responsabile în 72 de ore de la trecerea frontierei.
Persoana străină va avea posibilitatea să aleagă locul unde să fie luată la evidenţă: fie la o filială a Întreprinderii de Stat “Registru” în orice oraş al ţării, fie la oficiile Biroului Migraţie şi Azil. Astfel, Guvernul a îmbunătăţit capacităţile Republicii Moldova de a asigura controlul migraţiei şi în conformitate cu prevederile Planului de Acţiuni privind liberalizarea regimului de vize cu Uniunea Europeană.
Pentru a evita orice tip de confuzie, ţin să subliniez încă o dată că toate deciziile adoptate au un singur scop: să faciliteze înregistrarea cetăţenilor străini care sosesc în Republica Moldova prin regiunea transnistreană şi să excludă sancţiunile existente, aplicate locuitorilor din stânga Nistrului.
Dragi colegi,
Am prezentat până acum mai multe detalii care demonstrează cu prisosinţă care este starea reală de lucruri la subiectul dat şi intenţiile adevărate ale Guvernului, dar şi scopul real al moţiunii Partidului Comuniştilor.
Voi reitera în continuare câteva elemente fundamentale ale procesului de reglementare a conflictului transnistrean de la care Guvernul nu va devia, indiferent de evoluţii.
Este vorba despre respectarea suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova în frontierele sale recunoscute la nivel internaţional. În acest sens, aş vrea să resping, o dată şi pentru întotdeauna, orice speculaţie că Guvernul de la Chişinău urmăreşte scenarii care ar prevedea separarea regiunii transnistrene. Orice afirmaţii potrivit cărora Republica Moldova ar putea ceda teritorii sau ar putea să se dezică de regiunea transnistreană nu sunt altceva decât aberaţii iresponsabile. Regiunea transnistreană urmează să beneficieze de un statut de largă autonomie ca parte componentă a Republicii Moldova.
Domnilor comunişti, greşiţi enorm când folosiţi aşa noţiuni ca “frontieră”, atunci când vă referiţi la linia administrativă de pe Nistru. Vreau să vă informez, stimaţi comunişti, că Republica Moldova are doar două frontiere: la Vest cu România şi la Est cu Ucraina. Alte frontiere Republica Moldova nu are!
Stimaţi deputaţi din fracţiunea comunistă,
Prin ceea ce faceţi în ultima perioadă, creaţi o frontieră imensă între Dumneavoastră şi cetăţenii Republicii Moldova, ale căror interese nu le respectaţi şi de care vă folosiţi în mod cinic în efortul zădarnic de a reveni la putere.
Săptămâna trecută am prezentat argumente clare că toate acţiunile opoziţiei comuniste urmăresc un singur lucru: preluarea puterii pe orice cale şi cu orice preţ. Astăzi putem constata că ceea ce am spus atunci s-a adeverit — dovadă noua moţiune depusă de PCRM la doar câteva minute după ce a fost respinsă precedenta, chiar dacă ştiau că aceasta nu are nicio şansă să treacă.
Domnilor deputaţi comunişti,
Astăzi ne promiteţi să rezolvaţi conflictul transnistrean prin asocierea Moldovei cu Uniunea Vamală şi cea Eurasiatică. Încă un angajament lipsit de viziune şi simţ al responsabilităţii! Exact aşa cum pretindeaţi în 2001 că veţi adera la Uniunea Rusia-Belarus şi veţi rezolva problema transnistreană.
Aţi fost vreodată sinceri cu acest popor? Când? Atunci când le promiteaţi viitorul european sau acum când vreţi să îi rupeţi de Europa? Îmi este greu să înţeleg ce vă face să-i desconsideraţi atât de tare pe cetăţenii ţării noastre, ce vă face să credeţi că puteţi să-i minţiţi la nesfârşit şi pe minciună să vă clădiţi revenirea la guvernare.
Nu vă suspectez de naivitate. Cred însă că integrarea europeanăa devenit coşmarul dumneavoastră, cred că integrarea europeană a devenit obstacolul principal în calea Dumneavoastră spre revenirea la guvernare şi vă înţeleg frica de democraţie: ea este total incompatibilă cu felul în care este construit partidul Dvs.
Nimic nu vă opreşte însă să treceţi peste fobiile pe care le aveţi şi să începeţi să construiţi ceva bun în ţară, dar pentru asta trebuie să începeţi cu reconstrucţia mentalităţii, să înţelegeţi că cetăţenii Moldovei nu sunt ostatecii Dumneavoastră şi interesele ţării sunt mai importante decât interesele de partid.
Moţiunea de cenzură va cădea şi astăzi! Poate de această dată veţi înţelege că aţi ales o cale greşită, care nu are nimic în comun cu interesele cetăţenilor şi ale Moldovei.
Vă mulţumesc pentru atenţie!
Sursa: www.pldm.md
Moţiunea de cenzură asupra activităţii Guvernului privind problema transnistreană
PCRM, 17 octombrie 2013