Anticamera Uniunii Europene pentru fostele republici sovietice — Parteneriatul Estic — rămâne pe zi ce se apropie summit-ul de la Vilnius tot mai goală. În septembrie ea a fost părăsită pe uşa din spate de Armenia, trasă de guler de Rusia. Săptămâna trecută vorbeam despre drama Ucrainei.

Ajunsă pe un mal al Rubiconului, ea mai întâi a ezitat, iar joi a renunţat definitiv să îl treacă. Rubiconul la această răscruce a istoriei înseamnă hotarul care desparte două lumi: lumea trecutul criminal bolşevic cu recidiva ei întruchipată în state post-sovietice prinse în chingile puterilor oligarhice, a sărăciei, a corupţiei, a fărădelegii şi a dezmăţului clanurilor mafiotice şi lumea democraţiei europene generatoare de pace, securitate, bunăstare, dominaţie a legii, de cinstire şi respect a individului şi a demnităţii umane.

Lumea trecutului este reprezentată de Rusia acaparată de structurilor KGB-iste. Lumea viitorului de Uniunea Europeană, constituită din state democratice egale şi prospere. Într-un comentariu pătruns de sentimentul dezamăgirii, Comisarul european pentru integrare, Ştefan Fule, aminteşte că Ucraina a beneficiat în 22 de ani de independenţă de un ajutor nerambursabil din partea Uniunii Europene în sumă de peste 3 miliarde 300 milioane euro în formă de granturi, iar în perioada 2014–2020 acest ajutor urma să fie şi mai impunător şi sistematic.

Ucrainei, spune Fule, i-au fost oferite până acum credite foarte convenabile din partea Băncii Europene de Investiţii şi a Băncii Europene de Reconstrucţie în sumă de peste 10 miliarde 500 milioane de euro, alte forme de sprijin care au dat un impuls evident proceselor de modernizare a economiei şi a societăţii ucrainene. Din păcate, spune comisarul european, speculaţiile precum că Ucraina ar avea de suferit în comerţul cu Rusia în urma semnării Acordului de asociere nu are nici un suport, pentru că aderarea Ucrainei la zona economică de liber schimb aprofundat şi cuprinzător cu UE nu înseamnă ruperea relaţiilor economice şi comerciale cu Federaţia Rusă, ea presupune menţinerea lor, situaţie din care ar avea de câştigat Ucraina, dar şi Rusia, menţionează eurocomisarul.

Numai că aceste explicaţii foarte pertinente ale emisarului european nu au fost auzite de oficialii de la Kiev. Ei s-au lăsat copleşiţi de măsurile de intimidare ale Kremlinului şi au declarat joi, atât prin respingerea pachetului de legi ce trebuia adoptat ca precondiţie pentru semnarea de la Vilnius şi, mai cu seamă prin hotărârea luată de Guvern de suspendare a pregătirilor Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană. Aici, Ucraina a tras obloanele la ferestrele sale dinspre Uniunea Europeană, anunţând prin diverşi oficiali ai săi că are de recuperat în comerţul afectat cu Rusia. Din acest moment, Ianukovici a rămas unul la unu cu Rusia.

De situaţia în care s-a pomenit îi atrage atenţia preşedintelui ucrainean fostul prim-ministru, în prezent deţinutul politic, Iulia Timoşenko, într-o scrisoare-avertisment expediată din închisoare. De fapt, nu numai cu Rusia, am adăuga noi, ci şi cu milioane de cetăţeni ucraineni, 59% din populaţia de 46 de milioane, precum arată ultimele sondaje, care optează pentru integrarea în Uniunea Europeană. Reacţia lor nu s-a lăsat aşteptată mult — la Kiev, Harkov, Doneţk, dar mai cu seamă la Lvov şi în toată partea de vest a Ucrainei, mii de oameni au ieşit în stradă ca să protesteze împotriva deciziei luată de preşedinte şi de partidul lui de la guvernare.

Singură în faţa Rusiei, ruptă de la ajutoarele europene, dar şi de la perspectiva de modernizare a ţării, părăsiţi de prietenii dezamăgiţi polonezi şi suedezi, cu zeci de milioane de cetăţeni nemulţumiţi, lipsiţi de speranţa integrării europene, Ucraina ratează, ca şi în 1918, şansa afirmării ei ca stat independent european. Emblematic este că prăbuşirea s-a întâmplat exact în ajunul aniversării a 80-a a Holodomor-ului, genocidului bolşevic împotriva poporului ucrainean din anii 1932–1933, în urmă căruia au fost omorâţi prin înfometare organizată 3 milioane 941 de mii de oameni — bărbaţi, femei,copii. Tristă coincidenţă.

O concluzie se cere pe marginea acestui final de dosar european ucrainean: deşi Uniunea Europeană afirmă că este deschisă să examineze cererea de asociere a Ucrainei, atunci când aceasta din urmă va considera că este îndeajuns pregătită, o situaţie tot atât de favorabilă pentru ea ar putea să nu se mai repete sau să apară într-o perspectivă imprevizibilă, având în vedere alegerile europene din anul viitor, dar şi planurile ascunse ale Rusiei de transformare a Ucrainei într-un apendice a politicilor ei de pretinsă mare putere.

Este şi locul, şi momentul să subliniem încă o dată despre marele noroc sau marea nenorocire pe care le pot avea ţările şi popoarele în funcţie de responsabilitatea, maturitatea, pregătirea şi caracterul persoanei ori a persoanelor politice care s-au pomenit la cârmă şi sunt decidente în momente de importanţă crucială. Câteva exemple: preşedintele american John F. Kennedy, din responsabilitate, a salvat omenirea de la un război nuclear în 1962, cancelarul Helmut Kohl, din datorie faţă de naţiunea sa a unificat Germania în 1990; domnitorul Unirii Alexandru Ioan Cuza, a pus în aplicare, cu risc pentru cariera sa, priceperea şi caracterul de reformare a principatelor unite şi a aşezat bazele României moderne; Lenin, Stalin şi Hitler, din sminteală ideologică au omorât între anii 1918–1953 peste o sută de milioane de oameni; împăratul Nero, din sete de putere şi-a omorât propria mamă, din grandomanie şi amuzament a dat foc Romei în anul 65 al primului mileniu după Hristos. Sunt exemple din istoria universală, dar le avem îndeajuns şi pe acest mic petic de pământ, numit Republica Moldova.

Astăzi, de exemplu, comunistul Voronin şi camarila lui sunt gata să dea foc Republicii Moldova, simţind că opera bolşevică de separare a acestui pământ se termină odată cu integrarea europeană. Tentativa de sâmbătă a forţelor anti-europene de a aduna lume multă, mai multă decât cea care s-a prezentat în Piaţa Marii Adunări Naţionale la 3 noiembrie, a suferit un ruşinos fiasco. Lipsa de cvorum, ei au compensat-o, însă, cu un comportament ajuns la limita sălbăticiei.

Piaţa şi împrejurimile au fost împlute de zbierături, răcnete, mugete, strigăte, ameninţări care de care mai înfiorătoare şi mai grosolane. Sărmanele stoluri de hulubi aciuaţi pe lângă Catedrală au zburat speriate cât mai departe de zona urletelor ieşite din gâtlejul umanoizilor apucaţi. Dacă partidul comuniştilor a vrut să îşi arate faţa şi puterea, trebuie să le spunem că asta le-a reuşit. Lumea a avut un prilej în plus să vadă o faţă roşie — stacojie, crispată de ură, grobiană la trăsături, animată nervos de o gură necurată, din care s-au scurs şuvoaie de murdării verbale, articulate în altă limbă decât cea a localnicilor pământului. Iar puterea lor este cea care s-a văzut. Manifestaţia de sâmbătă a epigonilor stalinişti a fost nimic altceva decât un icnet de agonie al resturilor comunismului pe pământul chinuit al Basarabiei.

Câtă deosebire între manifestarea din 3 noiembrie a forţelor democratice, de zeci de ori mai numeroasă, dar paşnică şi elevată şi manifestaţia din 23 noiembrie a comuniştilor, mică, incultă şi gălăgioasă. Două comportamente, două mentalităţi, unul al viitorului european avut şi prosper, altul al trecutului bolşevic, criminal şi plin de suferinţe. Mai avem nevoie de curaj, mai avem nevoie de caracter, mai avem nevoie de răbdare şi spirit de solidaritate ca să ajungem joi şi vineri la Vilnius.

A sosit momentul să facem acest pas istoric, să semnăm documentele care ne vor deschide alte orizonturi şi care înseamnă alt început, un pas în spaţiul de valori în care omul este om, legea este lege, iar bunăstarea este la ea acasă. Acest spaţiu se numeşte Uniunea Europeană.

Sursa: reformapl.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet