In R.Moldova creste numarul adeptilor unirii cu Romania, ca unica solutie pentru a iesi din zona de influenta rusa si a ajunge, prin modelul romanesc de transfomari europene, intr-un spatiu de normalitate

Republica Moldova este situata in sud-estul Europei si are frontiera comuna cu spatiul euratlantic. Avind in vedere ca, istoric, teritoriul R.Moldova este teritoriu romanesc si statul este un al doilea stat romanesc, aceasta pozitie geografica ar fi trebuit sa favorizeze reformele si realizarea aspiratiei, declarate la nivel oficial de la proclamarea Independentei, de integrare in UE.

Evolutiile de dupa destramarea URSS nu au permis, insa, R.Moldova sa-si aleaga limpede si ferm drumul, clasa politica fiind mereu influentata puternic de decidentii de la Kremlin. Strategia rusa a recurs, inca inainte de puciul din 1991, la metode de impiedicare a desprinderii fostelor republici sovietice din URSS. O metoda a fost aparitia zonelor separatiste pe teritoriul lor, menite sa impiedice edificarea noilor state dupa alte principii si modele decit cele impuse sau controlate de Rusia. In acest sens, influenta Rusiei a fost si continua sa fie nefasta, schimbindu-se doar tacticile.

Situatia a fost mereu complicata si prin faptul ca, spre deosebire de statele baltice, care au incetat sa fie victime ale Pactului Hitler-Stalin, avind si traditii de statalitate, R.Moldova trebuia sa-si faureasca un stat in conditiile in care a ramas victima acestui Pact criminal, iar Romania nu a fost Germania de Vest, sa convinga tarile cu democratii liberale consacrate ca poate oferi o sansa de refacere a natiunii romane prin asimilarea teritoriului din stinga Prutului. Problema gagauza si cea transnistreana, inspirate si aparute cu sprijinul Rusiei, pentru a impiedica lichidarea consecintelor Pactului Molotov-Ribbentrop, in sensul reunirii R.Moldova cu Romania, o pastreaza pe prima drept ostatic al intereselor geostrategice ruse, sprijinite de un stat ce furnizeaza lumii hidrocarburi si reprezinta o mare putere nucleara.

Acesti factori au facut din statele occidentale actori prudenti in relatiile cu Rusia situatie exploatata la maximum de Kremlin in relatiile internationale. Recent, in cadrul unei conferinte internationale la Chisinau, participanti din sfera puterii si a societatii civile ruse au declarat deschis ca Moscova va persista pe refacerea spatiului sovietic, iar aspiratia R.Moldova de integrare in UE ar putea anula reglementarea transnistreana. Ceea ce inseamna ca Rusia nu doreste nici astazi ca R.Moldova, Ucraina sau Georgia sa devina miembre ale UE. Adica, nu accepta transformari profunde de esenta sistemica, pentru a face aceste state eligibile pentru UE si NATO.

Dorinta de accedere a statelor ex-sovietice in NATO dicteaza si politicile aplicate acestora atit de Rusia, cit si de guvernele-marioneta instalate in zonele separatiste. Sint absolut de acord cu Mihail Saakasvili care spunea ca aceasta confruntare din Caucaz nu e intre Georgia si Rusia, ci intre Rusia si Occident. O situatie similara in cazul R.Moldova, care nu se poate rupe de una singura de zona nedemocratica de influenta rusa si obtine retragerea imediata si neconditionata a trupelor ruse din Transnistria, pentru a reintegra statul si a desfasura alegeri libere si democratice pe intreg teritoriul sau.

Retragerea trupelor ruse, stationate ilegal in zona transnistreana sau definirea statutului zonei transnistrene separatiste este dilema si esenta luptei diplomatice de aproape doua decenii intre Vest si Rusia. Clasa politica din R.Moldova pledeaza, in marea sa parte, pentru primatul retragerii trupelor si schimbarea formatului fortelor de pace din zona de securitate, insa Moscova aplica neobosit santajul economic in scopul permanentizarii sale militare in Europa de sud-est, pentru a impiedica avansarea NATO si pentru a controla Balcanii.

Rolul Rusiei in spatiul ex-sovietic a impus o lupta pentru supravietuire in confruntarea dintre realitate si aspiratie, intre aspiratia de reformare si piedicile impuse prin forte de la putere controlate de purtatorii fideli ai intereselor rusesti. Situatia izbucnita in Caucaz demonstreza elocvent ce a mocnit mereu in CSI, falsitatea aspiratiei de a avansa impreuna spre democratie si prosperitate.

Rolul Rusiei in spatiul post-sovietic a fost monitorizat mereu de UE, de SUA, de Consiliul Euopei, de OSCE. Asteptarile occidentalilor ca lucrurile se vor rezolva de la sine s-au dovedit a fi desarte. Mai multi analisti independenti au aratat, repetat, ca statele ex-sovietice avind conflicte inghetate sau potentiale pe teritoriul lor, urmare a implicarii Rusiei, trebuie ajutate - intr-o forma sau alta — mai substantial de catre UE, pentru a nu ramine suspendate “intre Est si Vest”, dar, de fapt, vulnerabile in fata unei Rusii dispuse sa-si demonstreze rolul de centru al unei lumi bipolare. Dovada sint si analizele ce constata tendinta si calculele Rusiei de a forma o Uniune a Europei de Est, ca forta in spatele Kremlinului, doritor sa apara drept o contrapondere Vestului, UE, sperind sa joace si pe lupta de interese dintre SUA-NATO, pe de o parte, si UE, pe de alta parte.

R.Moldova este in pragul unor alegeri de importanta cruciala. Rezolvarea problemei transnistrene dupa un scenariu de federalizare gen Memorandum Kozak-2 si excluderea de catre Rusia si Tiraspol a celorlalti participanti la formatul de negocieri 5 plus 2, in favoarea unui format trilateral Moscova-Tiraspol-Chisinau, ar insemna defaultul independentei si al suveranitatii R.Moldova, un mare pericol pentru securitatea din toata Europa. Este extrem de necesara o pozitie consolidata UE-NATO-SUA-OSCE-CE in fata unor pericole tot mai evidente de destabilizare in Georgia, Ucraina, Moldova. Este adevarat — nici Guvernul comunist de la Chisinau si nici majoritatea parlamentara controlata integral de Presedintele comunist Vladimir Voronin nu s-au mulat pe polticile europene, nefiind alaturi de reformatorii de la Kiev si Tbilisi, neelaboarind pozitii comune in fata Rusiei, ce sprijina autoritatile separatiste. Asta ingreuiaza asistenta UE si a SUA pentru Chisinaul care mai spera, prin actuala conducere, in clementa din partea Rusiei, in ideea de a se mentine cu orice pret la putere. Moldova intra intr-o perioada extrem de grea, de aceea dialogul si sprijinul UE, in primul rind, ar insemna acum o speranta data populatiei-victime a rolului nefast al Rusiei care se implica, la toate nivelurile, in viata politica si publica in R.Moldova. In pofida Conceptiei de securitate nationala, votata de Parlamentul comunist, pentru a face moftul Rusiei, in speranta desarta ca va inceta sa sprijine regimul de la Tiraspol, NATO si SUA trebuie sa ajute Moldova in modernizarea domeniilor vitale ale societatii, modernizare in care s-a angajat partidul de guvernamint, in pofida politicii duplicitare promovate. Alegerile compromise deja, de pe acum, prin deficitul enorm de democratie in societatea moldoveneasca, a carei conducere comunista copie modelul nedemocratic rus, ar putea fi ultimul test pentru puterea de la Chisinau, dar si un test de adevar pentru structurile paneuropene in aprecierea gradului de democratie din R.Moldova.

Sprijinul din partea unor occidentali pentru realegerea lui Vladimir Voronin la 4 aprilie 2005 in functia de Presedinte al R.Moldova nu a ajutat la europenizarea si democratizarea Moldovei. Nu mai putem permite o asemenea greseala — alegerea Presedintelui in R.Moldova trebuie sa urmareasca scopuri pozitive (democratizare, integrare in UE si NATO etc.), nu scopuri agreate de Kremlinul ce opteaza pentru refacerea URSS.

Republica Moldova, la frontiera cu UE si NATO, ar trebui sa fie in spatiul democratic euratlantic. Satisfacerea numarului enorm de solicitari de cetatenie romana din partea cetatenilor R.Moldova, lipsiti de aceasta cetatenie abuziv de regimul comunist sovietic, ar face posibila transformarea R.Moldova intr-o parte a spatiului UE si NATO. In R.Moldova creste numarul adeptilor unirii cu Romania, ca unica solutie pentru a iesi din zona de influenta rusa si a ajunge, prin modelul romanesc de transfomari europene, intr-un spatiu de normalitate. Pentru aceasta, R.Moldova si Romania au nevoie de sprijinul cancelariilor occidentale, care trebuie sa analizeze tot mai serios aceasta solutie, prin care un spatiu, aproape pierdut din calculale occidentalilor, aproape cazut din geografie si istorie, ce risca sa fie nu numai orfanul razboiului rece, dar si orfanul Europei, dar care ridica — tocmai din acest motiv — intrebari tot mai serioase, privind existenta unui stat-problema, ar putea fi asimilat de un spatiu ce isi consolideaza, pe an ce trece, democratia si sistemul de economie capitalist de un stat european Romania. Ar fi si un act de reparatie istorica, si o urmare fericita a exemplului caderii Zidului de la Berlin, prin care a inceput refacerea Europei.

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet