Joi, 12 martie, a avut loc o masa rotunda, sub egida Consiliului Unirii, care a invitat presedinti de entitati politice si civice de orientare nationala, romaneasca, la o discutie despre prioritatile momentului politic si geopolitic si despre eventualitatea participarii, in comun, la actiuni dedicate datei de 27 martie — Ziua Unirii.

La masa rotunda au fost prezenti si fondatori ai Consiliului Unirii, printre care si academicianul Alexandru Mosanu, istoric, ex-presedinte al Parlamentului. Dintre coordonatorii CU, care si-au asumat, de la fondare, in 2012, pina in prezent, au participat Anatolie Caraman, Vitalia Pavlicenco, Timotei Turcanu.

Cei prezenti au incercat sa raspunda mai multor intrebari ce ii framinta astazi — ca, de fapt, si mai inainte si mereu — pe adeptii obiectivului unionist.

Mai multi vorbitori au mentionat momentul politic si geopolitic favorabile optiunii unioniste, dar s-au emis diferite sugestii legat de modul ei de promovare.

S-a invocat, cu regret, baterea pasului pe loc ori chiar declinul in lupta pentru romanism. Cauzele principale rezida — in opinia celor prezenti — in lipsa de consolidare a fortelor politice si civice nationale, infiltrarea, in aceste entitati, a unor persoanelor santajabile, nefunctionarea institutiilor statului si a institutiilor democratice, pentru a se reduce coruptia, influenta clanurilor oligarhice asupra dezideratului societatii privind apropierea de Europa, de Romania.

S-a subliniat necesitatea cooperarii pe toate planurile cu societatea romaneasca, in special in sfera economica. Totodata, s-a spus ca promovarea obiectivului unionist trebuie sa se faca fara a dauna Romaniei, care se poate afla in curind in fata unei provocari de a rezista ofensivei antieuropene si antiNATO din partea Rusiei, ce poate afecta si Republica Moldova.

Serviciul de presa al CU

Mesajul introductiv in deschiderea Mesei rotunde al Vitaliei Pavlicenco

Stimaţi colegi de luptă politică şi civică,

Salutăm efortul de a ne regăsi la o masă rotundă în încercarea de a aborda priorităţile actualului moment politic şi geopolitc.

În cadrul Consiliului Unirii, am mai avut mese rotunde — în februarie 2012, înainte de constituirea Platformei unioniste a CU, dar şi legat de alte evenimente.

Componentele Consiliului Unirii, au propus mereu, din 2011, desfăşurarea, împreună, a unor acţiuni de către entităţi politice şi din sectorul asociativ, de esenţă naţională şi prooccidentală. Pe alocuri, aceasta a reuşit.

Evoluţiile politice după 30 noiembrie au creat o situaţie inedită, deşi nu a fost pentru toţi o surpriză. De aceea, ne-am gândit la o discuţie a celor mai activi opoziţionişti în raport cu guvernanţii şi cu aliaţii lor, care au generat în societate o corupţie generalizată şi o dezamăgire devastatoare.

Mai multe partide si entitati din sectorul asociativ au vorbit despre necesitatea coagularii fortelor democratice, nationale. Pornind de la aceasta, am avut ideea unei mese rotunde, pe care au avut-o si dl Alexandru Moşanu, si Anatol Caraman şi eu, de aceea, după o discuţie săptămâna trecută şi cu alţi colegi, am organizat-o.

Am invitat lideri de opinie, preşedinţi de partide extraparlamentare de dreapta, entităţi din societatea civilă proromânească, coordonatori de filiale extrateritoriale ale partidelor din România, personalităţi şi activişti cu vederi unioniste.

Nu ar fi cazul să invocăm lucruri pe care le cunoaştem, chiar dacă le intrepretăm cu nuanţe.

Totodată, pentru că nu cred că ne cunoaştem cu toţii, v-aş testa răbdarea ca să îi numesc pe cei ce au semnat prezenţa, uni invitaţi cerându-şi scuze că nu au putut veni. Iar dl Ştefan Maimescu, din Italia, a transmis un mesaj, îl voi spune mai încolo.

Iată cine a venit…. (A fost citită lista celor prezenţi)

În continuare, pentru a nu ne prevala, ca şi gazdă, de ipostaza de moderator, ne-am gândit că ar fi cel mai inofensiv, ca să nu lăsăm cumva senzaţia că cineva aici conduce ceva, să menţionăm, în mod expres, că suntem cu toţii pe post de dătători cu opinia, iar eu îmi asum misiunea ingrată să emit, ca introducere, nişte idei sub forma unor întrebări, la care să încercăm a da răspunsuri.

Astfel, întrebările ar fi:

Bătălia electorală s-a încheiat. Dreapta nu a fost coagulată. E bine să continue aşa ori schimbăm ceva?

Suntem ori nu suntem de acord că există o aşteptare în societate legata şi de coagularea entităţilor politice, proces ce poate fi asistat de sectorul asociativ proeuropean şi românesc?

În ce măsură putem accepta combinarea mesajului anticorupţie cu mesajul refacerii unităţii naţionale româneşti, văzând şi procesele benefice de asanare a societăţii de peste Prut?

Pot coopera mai multe platforme civice, unioniste şi care ar fi beneficiul?

E cazul ori nu să oferim un orizont societăţii care se găseşte într-o profundă dezamăgire urmare a prestaţiei decizionale a fariseilor proeuropeni?

În ce măsură noul proiect politic al Sistemului, numit Leancă, nu e o nouă iluzie-deziluzie pentru naivii eterni?

Putem constitui o forţă coagulată ce ar oferi o altă şansă şi pentru partida politică de peste Prut, care vrea o Românie şi o Republică Moldova fără corupţie?

În ce măsură Diaspora, unde se lucrează de zor şi permanent, îi poate recredita cu încredere pe guvernanţii ce şi-au luat ca paravan retorica proeuropeană?

Poate fi cauza naţională o idee care ne-ar uni pe toţi cel puţin în acţiuni, dacă nu şi în ceva mai durabil?

Suntem de acord că, dispersati, adversarul comun ne termina şi ne “mântuie” pe toti, cu excepţia celor trimişi să ne mântuie din interior?

Suntem şi în preajma zilei de 27 martie — Ziua Unirii. Am putea încerca o acţiune comună, mai ales când guvernanţii se dedau unor decizii şi acţiuni tot mai antiromâneşti, precum am făcut Ziua Europei în 2008 la care au fost şi MAE-dl Petrenco, şi PLDM-Filat, şi AMN?

Ar fi raţională identificarea, ca aliaţi, a “Prietenilor Unirii” din Parlamentul României, obţinând ca, în proiectul Noii Constituţii, să îşi găsească loc — după model german — şi clauza privind eventualitatea “redobândirii suveranităţii politice şi teritoriale asupra provinciilor/pământurilor rupte de la Statul Român de către Puteri străine”?

Ar fi raţional oare, ca o forţă redutabilă — alternativă a celor din Sistem — să punem presiune publică pe liderii politici din România ce uzează de mesajul Unirii în campaniile electorale?

Am accepta că salvarea acestui teritoriu şi a acestei populaţii, în faţa provocărilor geopolitice, mai exact zis — a invaziei militare ruseşti — rezidă în Unire?

Mai respectăm Declaraţia de Independenţă, care ne oferă perspectiva de a fi împreună cu poporul roman în faţa provocărilor imprevizibile?

Dar dacă va lua PCRM CEC-ul, aşa cum doreşte, mai are rost să lupţi într-un partid şi să participi la alegeri? În România, urmare a corupţiei din partide se discută finanţarea doar de la stat a partidelor, care vor face, toate, şi sondaje, nu doar partidele oligarhice, care îşi omoară oponenţii prin Televiziuni controlate şi sondaje comandate.

Întrebările ar putea continua. Dumneavoastră, la sigur, veţi găsi şi mai multe.

În încheiere, vreau să vă transmit pe scurt mesajul dlui Ştefan Maimescu, unul dintre cei ce şi-a asumat coordonarea activităţii CU din februarie 2012 şi până în prezent. Domnia sa, pe motiv de boală, nu a putut participa. Dar spune aşa: “În Diaspora din Italia, PD si PLDM lucreaza contra aderării la UE, contra Unirii. Anumite persoane din zona PNL.ro din Italia, spun că Anghela Merkel i-a transmis recent, în timpul vizitei lui Klaus Iohannis în Germania, că unica soluţie pentru o Basarabie, aflată în pericol de reocupare şi în corupţie, este Unirea cu România. Basarabenii din Italia, care i-au votat pe actualii guvernanţi. au luat apă în gură, dar nu văd altă soluţie — la Torino sunt un milion si ceva de romani si basarabeni, iar la Padova 15–20 mii basarabeni şi 50 de mii romani din Romania. Deşi, totuşi, unii încep să înţeleagă şi că nu mai face să dăm cu capul de perete pentru a înţelege că o altă cale decât Reîntregirea nu există? Cei mai mari martiri ai neamului au plecat din această lume neimpliniti, iar o bandă de neaveniţi şi parveniţi s-au cocoţat la putere şi, temându-se de puşcărie, nu vor nici Românie, nici Europă. Şi Klaus Iohannis, şi Ambasadorii americani, şi emisarii europeni, toţi vorbesc de injustiţia şi de corupţia de la noi. Iar coloana a cincea se tot consolidează”

Şi ultima întrebare: Oare care e şi vina noastră că suntem dispersaţi, deoarece am fi putut schimba împreună raportul de forţe? Iată rezultatele separate şi cumulat, dincolo de furtul masiv de voturi, avem semnale clare din zone informate: PLR — 1.56%, Antimafie — 1.74%, Brega — 0.88%, PPM — 0.76%, PNL — 0.43, PAD — 0,16%, PDA — 0.15%, PVE — 0,09%, Cernei — 0,17%, Total — 5,94%

Propun acum să îl rugăm pe dl Moşanu să ne spună ideile sale de începute, cu rezerva că îl vom ruga să ne zică ce va crede şi la sfârşitul mesei rotunde.

Vă propunem ca discuţiile să aibă loc într-o atmosferă de toleranţă, pe un ton liniştit şi respectuos, fără minime ofense.Veţi fi de acord că nu avem ce împărţi decât deziluziii şi, poate, mici speranţe. Ar fi minunat dacă am reuşi să nu repetăm ideile şi aprecierile.

Credem că discuţia ar putea dura de la două la trei ore. În acest caz, ar rezulta cam 5 minute pentru un vorbitor, pe care să le respectăm — şi din respect pentru ceilalţi. Vă mulţumesc, poftim, dle Moşanu. Voi aminti doar discuţia noastră din februarie 2012, de la etajul 5, pe care o avem datorită filmului făcut de Oleg sau Ghenadie Brega.

Vă mulţumesc.

Sursa: www.pnl.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet