Pe data de 15 iulie, membrii DPN a PNL au participat la o şedinţă statutară, în care preşedintele formaţiunii a prezentat un Raport foarte amplu despre activitatea desfăşurată de Biroul Permanent Central după şedinţa consiliului politic din 24 aprilie, unde s-a discutat situaţia politică actuală şi s-au făcut propuneri în vederea luării unor decizii corecte ale naţional-liberalilor. A fost adoptată o Declaraţie, în care PNL a chemat la formarea unei singure Opoziţii pe dreapta, pentru stoparea ofensivei ruse.

Vorbitorii au menţionat că starea de lucruri este incertă, iar clasa politică — de la guvernare şi din Opoziţie — în mare parte iresponsabilă, atît pentru deciziile luate în Parlament şi Guvern, cît şi prin lipsa unor poziţii consolidate ca reacţie la actul legislativ şi executiv.

Anul 2018 este unul electoral, dar este şi încărcat de simbolismul ce semnifică Actul Unirii, care, în actuala conjunctură geopolitică, ar putea sugera să fie reeditat.

Pentru aceasta, însă, devine un imperativ coagularea eforturilor forţelor ce pledează pentru UE, inclusiv sau, în primul rînd, unioniste, care sunt adevăratele forţe eurointegriste.

Membrii DPN au apreciat, în mare parte, activitatea Biroului Permanent Central, al conducerii PNL, şi au exprimat mai multe puncte interesante de vedere în scopul necomiterii unor paşi politici pripiţi, avînd, mai ales, în vedere, că mai multe decizii, viziuni şi poziţii ale PNL, din 2009 încoace şi-au demonstrat justeţea.

Raport al Biroului Permanent Central al PNL pentru Delegaţia Politică Centrală din şedinţa de la 15 iulie 2017, prezentat de preşedintele Vitalia PAVLICENCO

Stimaţi membri ai Delegaţiei Politice Naţionale,
Stimaţi invitaţi,

Şedinţa precedentă a DPN a avut loc pe 24 aprilie. Am spus şi atunci, după o iarnă în care am fost cam absentă din comunicarea cu Dvs., o spun şi acum că, în această perioadă, nu ne-am evidenţiat prin acţiuni şi mutări foarte importante. Recunoaştem, anul trecut, după o vară extrem de activă, cu înscrierea românilor în Registrul electoral pentru parlamentarele din România, campanie încununată cu o mare dezamăgire legat de PNL.ro, precum şi după colectarea tumultuoasă a semnăturilor pentru prezidenţiale şi încheierea proceselor de judecată contra CEC, am avut o acalmie, cauzată de motive parţial obiective, iar parţial, subiective.

Motivele subiective sunt constrîngerile de familie, pe care le-am avut personal din noiembrie încoace. Constrîngerile obiective sunt cele legate de situaţia politică, pe care toţi stăm cu ochii şi aşteptăm cu ce se vor termina tertipurile guvernării.

Acum să vă relatăm ce au făcut BPC şi staff-ul în perioada pentru care raportăm.

Am dat cu acurateţe dările de seamă instituţiilor de resort şi la CEC, unde au avut loc mai multe seminare, mese rotunde, training-uri. Pe 6 iunie 2017, CEC a adoptat o Hotărîre, în care PNL figurează ca al 12-lea partid în lista celor 23 de partide cu rapoartele la zi, depuse legal şi regulamentar, din cele circa 45 de partide. Să nu aveţi impresia că vorbim în zadar despre acest aspect al activităţii — el răpeşte mult timp şi prudenţă, mai ales după intrarea în vigoare a Regulamentului în baza Legii privind finanţarea partidelor politice.

Noi, practic, nu avem somaţii, exceptînd o depăşire de 2 mii de lei la o donaţie personală (de 7.500 lei), de la Vitalie Lisnic, membru al BPC, o depăşire, anihilată, însă, prin decizia instanţei de judecată, urmare a cererii depuse de cîteva partide, printre care şi noi, în vederea anulării unor prevederi din Regulamentul CEC. Acum dosarul va merge la Curtea Supremă de Justiţie, unde sperăm să cîştigăm încă două poziţii, pe lîngă celelalte două deja admise de instanţă.

Remarcăm, pentru că veni vorba, că stăm prost la capitolul “colectarea cotizaţiilor” — e şi vina noastră, bineînţeles, pentru că nu v-am îndemnat ori stimulat, dar e şi o stare morală generală în partid, care, aşa cum înţelegem cu toţii, nu ne motivează să o facem. Deşi trebuie.

În contextul politico-legislativ, cel mai fierbinte subiect este al modificării sistemului electoral. Noi am trimis, împreună cu mai multe partide, două scrisori: una — Comisiei de la Veneţia şi o alta — Televiziunii publice moldoveneşti. În prima — am solicitat membrilor Comisiei o întrevedere, precum şi Parlamentului nostru, să ne includă în agendă.

După ce au plecat, că şi Comisia se întîlneşte cu cei “avînd rating”, le-am mai adresat o scrisoare, în care am formulat poziţiile privind sistemul electoral, în special punînd accentul pe anularea sau reducerea substanţială a pragului electoral, pe anularea colectării semnăturilor pentru candidaţii partidelor în componenta uninominală a sistemului, pentru organizarea turului doi în aceeaşi componentă, pentru neacordarea cotelor destinate apriori minorităţilor etnice, pentru revizuirea, conform cerinţelor Curţii Constituţionale, a legislaţiei privind votul în străinătate, modificarea conceptului de reflectare a campaniei electorale, fără a favoriza pretinsa Ligă superioară a partidelor parlamentare, pentru reformarea echitabilă a CEC, prin includerea, cu drept egal de vot, a reprezentanţilor tuturor concurenţilor electorali, pentru alte abordări.

Am avut, în consecinţă, o invitaţie de la TVM.

Aşa cum ziceam, legat de poziţia noastră am publicat amănunţit totul ce am spus în cadrul numitelor Dezbateri în Parlament, dar este şi transmisiunea live pe www.privesc.eu.

PNL a anunţat clar că are prevăzut în Programul politic sistemul electoral mixt, pentru că, atunci, în 2006, cînd s-a desfăşurat congresul de reconstituire, în a treia formulă, a Partidului Naţional Liberal. Era în plin regim comunist, prăbuşit, cu greu, în anul 2009. Opoziţia democratică de atunci şi percepţia publică era că doar Vladimir Voronin, liderul neocomunist, postsovietic, din al doilea stat românesc, era cunoscut, ceilalţi fiind nişte persoane anonime, chiar mediocrităţi, de aceea mai multe forţe anticomuniste de atunci optau pentru un sistem electoral mixt, prevedere regăsită şi în Programul politic al PLDM-ului — partid ce creştea, după 2008, “ca pe drojdie”, şi a încercat să promoveze şi ca lege această viziune în Parlament, dar lupta politică acerbă nu a permis înlocuirea sistemului.

Astfel, am spus în Dezbateri, că membrii organismelor colective ale PNL.md optează, în majoritatea lor, pentru un sistem proporţional îmbunătăţit, pornind de la experienţa electorală nefastă din scrutinele desfăşurate după 2009 încoace. Dar, avîndu-se în vedere insistenţa şi puterea de decizie a majorităţii parlamentare, care a acceptat un proiect de lege comasat cu cel al adepţilor Preşedintelui socialist Igor Dodon, conducerea PNL a participat şi şi-a spus în numitele Dezbateri publice opţiunile pentru îmbunătăţirea componentelor uninominală şi proporţională ale sistemului mixt.

Discuţiile au decurs pornind de la recomandările concrete ale Comisiei de la Veneţia şi soluţiile oferite de Comisia juridică a Legislativului, pornind de la diferitele propuneri şi opinii venite din toate părţile pînă la moment. Discuţiile au fost în contradictoriu.

Primul aspect, de care suntem interesaţi, a fost finanţarea şi controlul campaniilor electorale, inclusiv în faza COLECTĂRII SEMNĂTURILOR pentru eventualii candidaţi în circumscripţiile uninominale. Printre recomandările Comisiei de la Veneţia nu se regăseşte aspectul legat de colectarea semnăturilor, decît propunerea de a se stabili facilităţi la semnături în cazul candidatelor-femei. Dar, au spus mai mulţi participanţi la discuţii că persoanele ce candidează din partea partidelor nu ar trebui să fie obligate să colecteze semnături pentru că partidele — nu toate, desigur, — au o activitate permanentă, au acţiuni statutare interne, manifestări publice în localităţi. Ele nu pot fi egalate cu eventualele persoane ce vor să candideze pe neaşteptate independent. De exemplu, cum să egalăm un membru al unui partid cu o persoană fără de partid, care se trezeşte într-o dimineaţă şi doreşte să devină candidat independent şi, evident, trebuie să încerce să îşi adune adepţii, ca o certitudine că cineva îl poate, totuşi, sprijini. El nu poate, astfel, fi egalat cu membrul unei formaţiuni înregistrate ce activează conform unor rigori. L-am întrebat pe un primar participant la discuţii, care este rostul, rolul şi menirea sa de a autentifica listele de subscripţie. A recunoscut că poţi verifica listele şi stabili cu exactitate dacă o persoană sau alta locuieşte în acel sat, dacă e ceva mai mic, dar nu poţi verifica dacă e vorba de un oraş. De aceea, pretinsa autentificare de către administraţia publică locală a listelor de subscripţie este o formalitate inutilă, formală, menită doar să fie instrument de influenţă politică împotriva unor concurenţi electorali. Să nu se uite rolul factorului administrativ, folosit din plin de partidele de la Putere şi, astfel, startul egal este compromis. Este adevărat că în proiectul de lege nu se spune expres despre autentificare, dar rămîn o serie de întrebări legat de ce poate apărea brusc în lege: Cine se ocupă de verificarea listelor? E posibil ca orice primărie să se poată substitui CEC-ului? Cum facem cînd nici CEC-ul nu a verificat semnăturile, chiar dacă e conectat la baza de date oficială a Registrului populaţiei? De asemenea, ce fel de grupuri de iniţiativă cînd e vorba de partid? — idee formulată de reprezentantul Asociaţiei “Promo Lex”, care a argumentat iraţionalitatea acestora în cadrul partidelor ca şi concurenţi electorali.

De ce să nu urmăm exemplul României, unde listele sunt simplu preluate de pe site-ul Autorităţii Electorale şi se pot face şi individual, fără autentificare şi alte formalităţi din partea primarilor şi a BEC-ului…Sigur, nu există nicio îndoială că unii primari, probabil, în ale căror birouri cu succes “s-au colectat semnături”, nu suportă atît de uşor inutilitatea lor în campanile electorale, pentru că dispare “lucrativitatea”, dar cum să judecăm noi, reprezentanţii partidelor extraparlamentare, care s-au lovit în campania pentru alegerile prezidenţiale de fenomenul autentificării semnăturilor colectate de către cei care spuneau că “e de ajuns că au colectat două-trei partide semnături”. În plus — de unde atîţia oameni să semneze pentru atîţia candidaţi, cînd nu se permite să se semneze pentru doi-trei şi cîţi alţii vrei, aşa cum este în România? Nouă, PNL, primăria lui Ilan Shor, de la Orhei, ne-a ţinut listele cinci zile şi au scos nişte semnatari, pentru că, avîndu-l ca viceprimar pe fostul activist comunist Valerian Cristea, acesta a aratat ce poate. În atîtea localităţi — primari bărbaţi sau femei, — erau curioşi să vadă “ce unionişti avem noi prin localitatea noastr㔺i încercau să copieze, să xeroxeze listele noastre.

Ni s-a spus că nu este prevăzută autentificarea listelor. Ne-am exprimat speranţa să nu apară această prevedere, peste noapte, în lege.

O altă problemă este PRAGUL ELECTORAL. În două locuri, sugestiile Comisiei de la Veneţia includ prevederi care spun că “Pragurile pentru accederea în Parlament a partidelor politice (…) rămîn înalte. (…) În special, acest aspect ar trebui să fie reexaminat în cazul în care este introdus un sistem mixt care favorizează partidele mai mari.” La acest compartiment am declarat că pragul a fost ridicat de pretinsa guvernare proeuropeană, din 4 în 6 la sută, dar, de obicei, cine face o acţiune, ia o decizie contra cuiva, i se întîmplă sie şi e posibil ca unele dintre actualele partide din Parlament să nu mai treacă pragul în Legislativ. Cînd există prag şi este înalt, mai mulţi simpatizanţi şi doritori de a sprijini un concurent electoral, fiind sub ameninţarea — directă sau indirectă — că “vin ruşii” sau “vine Dodon”, care chiar a şi venit, haideţi să îi votăm pe cei “cu şansă”, “să dăm un vot util”, “să nu ne pierdem votul” şi alte trucuri securistice. Nu se ştie cîţi ne votau pe noi sau pe alţii dacă nu existau aceste tertipuri şi ele trebuie lichidate. Fiece formaţiune să ia cît reuşeşte să mobilizeze şi să apere dintre voturi. Această falsă idee, antidemocratică, precum că nu e nevoie de anulat pragul sau de redus drastic, pentru a “evita pătrunderea partidelor radicale în Parlament” este demnă de chemat în justiţie, pentru că toate partidele existente sunt înregistrate oficial, activează conform legii şi nu e niciun motiv să se adopte prevederi de lege după ce I SE “NĂZARE” CUIVA ÎNŢEPENIT ÎN MENTALITATEA SOVIETICĂ, ANTINAŢIONALĂ ŞI ANTIROMÂNEASCĂ. Plus că în sistemul pe doar jumătate proporţional, se reduce numărul deputaţilor şi dacă dorim cu adevărat “înnoirea clasei politice”, care nu trebuie să fie bătaia de cap a unui partid oarecare, trebuie să deschidem calea prin anularea pragului, el fiind numărul de votanţi de care e nevoie pentru a se acorda un mandate. Mai mulţi participanţi la discuţii au fost de acord cu acest punct de vedere.

PROBLEMA COTELOR PENTRU MINORITĂŢILE NAŢIONALE. Legat de această problemă sensibilă sau, mai curînd, care devine sensibilă prin dorinţa manipulatorilor de a cîştiga pe calea populismului, am declarat următoarele: “PNL regretă că nu sunt cunoscute rezultatele ultimului Recensămînt al populaţiei — de aceea, e periculos şi inadecvat să spunem ce compoziţie etnică avem în baza autoidentificării cetăţenilor noştri. Şi nu întîmplător nu se cunosc rezultatele Recensămîntului, cuiva asta a trebuit. Din cîte ştiu, Autonomia Găgăuză nu îşi asigură independenţa economică, precum, «pe măsură» (între ghilimele) îşi revendică o cotă de mandate atribuite automat activiştii populişti de acolo, care cer deputaţi pentru 5 procente din teritoriu. Dacă un partid crede că va profita politic de problema minorităţilor, să ştiţi că o să vă lovească efectul de bumerang. Nu deschideţi Cutia Pandorei!” La discuţii, s-a menţionat că sunt, de exemplu, 240 mii de ucraineni în R.Moldova şi nu locuiesc, aşa cum se ştie, compact, precum sunt şi cei de origine rusă, dar nu ar putea solicita “cote”, pentru că nu populează compact teritorii. A fost salutar că mai mulţi alolingvi au prevenit, în cadrul discuţiilor, că tratarea neadecvată a acestei probleme este periculoasă şi ar promova separatismul.

Tangenţial, în contextul atribuţiilor CEC pentru a crea circumscripţiile electorale, s-a discutat despre Autoritatea Electorală, subliniindu-se ideea pentru care optează şi pe care a făcut-o public repetat PNL: CEC-ul TREBUIE SĂ INCLUDĂ CU DREPT DE VOT EGAL REPREZENTANŢI AI TUTUROR SUBIECŢILOR ELECTORALI, pentru a se da un start egal tuturor acestora şi a se evita influenţa din partea partidelor politice şi favoritismul unora dintre acestea.

Acum aşteptăm proiectul de lege definitiv, ce va fi propus în Parlament pentru a doua lectură, dar unii participanţi au solicitat să fie trei lecturi şi publicarea lui din timp pe site-ul Legislativului. Eu le-am zis la urmă că dacă nu vor lua în vedere chiar nimic din ce am propus, înseamnă că nu credem în sinceritatea demersului lor către societatea civilă şi că totul a fost o formalitate ieftină.

Au urmat invitaţii la Jurnal TV, de 1 mai, apoi despre politica externa, la Publika TV, pe 13 mai. Au participat frecvent la emisiuni Alexandra Can şi Ludmila Bolboceanu.

Şi legat de Televiziuni — cine nu înţelege cum sunt ele împărţite, noi nu vom preciza, pentru că se vede şi fără de aceasta. Noi nu le avem şi, de aceea, mergem unde ne invită. Cum să nu apărem noi nicăieri şi să ne murăm după cotruţă?

Am uitat să le mulţumesc, în şedinţa trecută a DPN, persoanelor ce promovează postările partidului privind activitatea noastră de Internet, dintre cei mai activ şi care merită cuvinte frumoase şi recunoştinţa noastră fiind Familia Maria şi Ion Gîlcă. La fel aici e şi Vitalie Lisnic, evident — Ion Calmîc, Ludmila Bolboceanu, alţi membri ai BPC, unii membri ai DPN. Ion Calmîc a creat şi un grup DPN pe Facebook, e bine să vă înscrieţi.

Am cîştigat, între timp, procesul la Curtea de Apel contra declaraţiilor prin care antiromânul înveterat Valeri Klimenko a caracterizat ca “extremism” activitatea unionistă a PNL, tot cerîndu-mi socoteală în şedinţa de judecată pentru marşurile unioniste de la Cahul şi Bălţi, care au fost paşnice, plus că primul a fost organizat la solicitarea colegilor lui George Simion, iar celălalt — de Acţiunea 2012, la care noi am participat ca unionişti de rînd. Eu am mers atunci la Bălţi cu colegii noştri de la Orhei.

Legat de procesele de judecată, vă anunţ că fostul Preşedinte Lucinschi nu a depus Recurs în cauza câştigată de mine.

Ce am mai făcut? Am achitat domenul www.pnl.md şi avem prelungit termenul de hosting pentru site-ul partidului, care va trebui trecut în balanţa PNL.

Am discutat, în această perioadă, despre situaţia politică în şedinţele BPC, unde nu am găsit încă răspuns la întrebarea “cu cine dialogăm şi construi ceva serios şi durabil”. Vă solicit şi azi, avînd în vedere că mai cunoaşteţi şi ce e prin teritoriu, să ne dăm cu părerea cu cine mai discutăm în vederea coagulării forţelor naţionale. Dar revenim la asta.

În aceste luni am avut permanente discuţii cu reprezentanţi ai unor partide precum Anatolie Prohniţchi, Sergiu Mocanu, Alexandru Oleinic, Vasile Costiuc. M-am întîlnit şi discutat cu Mihai Godea, de la PAD. Le-am propus, ocazional, să se gîndească şi poate acceptă un dialog şi o colaborare unor persoane de la PLDM, de la PLR, de la PPEM.

Sigur, ne putem întreba “ce să mai discutăm cu aceste persoane cînd am avut cu ele chiar negocieri înainte de prezidenţiale?!” Păi, în primul rînd, cu unii dintre ei ne înţelesesem că vom reveni la un dialog în 2017, alţii au nişte mijloace financiare de la Buget şi ar fi bine să fie folosite pentru consolidarea unui Bloc politic, electoral, ca să completăm structurile în toate unităţile teritorial-administrative şi să putem identifica mai uşor împreună candidaţi la funcţia de deputat în componenta uninominală a noului concept de sistem mixt, despre care se crede că va fi votat în Parlament, dar şi să ne putem apăra voturile mai uşor împreună.

Urmărind afirmaţiile obraznice în spaţiul public, am difuzat Declaraţii prin care am avertizat asupra ilegalităţii aberaţiilor antiunioniste ale lui Dodon, care sfidează Constituţia şi neagă practica judiciară naţională bazată pe litera şi spiritul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a instituţionalizat unionismul, datorită efortului PNL şi al Curţii Constituţionale, în Republica Moldova. Intenţionăm să ne sfătuim cu nişte constituţionalişti cum să-l tragem la răspundere pe Dodon pentru declaraţiile şi ameninţările cu răspundere penală a unioniştilor prin schimbarea legislaţiei, care nu poate contraveni Legii Fundamentale, prin instigarea la ură şi intoleranţă interetnică, pentru negarea pluralismului de opinie şi a pluralismului politic, a libertăţii de exprimare, ca un drept şi o libertate fundamentală a omului.

Acum, trebuie să recunoaştem că sunt mulţi care — prin alipirea pe invers de Dodon, adică, de fapt, combătîndu-l, după ce au mers cu el de mînuţă, au votat împreună legi, au aşteptat să căştige ori s-au cuplat altfel politic — fie că îşi zic unionişti sau europenişti, dar nu şi unionişti, acum îşi fac imagine din lupta contra lor. Dar ca să îl combată legat de unionism, nu li se dă mina, pentru că — vrei-nu vrei, trebuie să facă referinţă şi să invoce lupta PNL şi realizările naţional-liberalilor care au obţinut dreptul de a avea un Statut unionist, drum pe care merg acum cei care nu au ajutat cu nimic PNL să cîştige acest drept, dimpotriva — aşteptau sa nu ne înregistreze.

În ultima Declaraţie, că au mai fost anterior, inclusiv am repostat în spaţiul virtual toate deciziile şi întreaga practică judiciară şi constituţională privind legalitatea opţiunii proUnire cu România, am spus, între altele, următoarele: “Tentativele antidemocratice şi anticonstituţionale ale persoanei care, accidental, a devenit Preşedinte al celui de-al doilea stat românesc, trebuie oprite de către instituţiile abilitate. PNL are datoria să apere dreptul la libera opţiune şi la libera exprimare, statutară, a membrilor săi şi solicită Procuraturii să investigheze aceste cazuri de încălcare a Constituţiei, de intimidare a cetăţenilor ce nu împărtăşesc viziunile segmentului de societate influenţat malefic de un socialist antiromân, antidemocrat, antieuropean, care împarte societatea în cei ce gândesc la fel ca el, fie vorba şi de un Preşedinte, şi cei care gândesc altfel. Mai mult, când asemenea declaraţii sunt făcute de un Preşedinte al statului, contra unor cetăţeni cu anumite opţiuni politice, faptul poate fi înţeles de o parte din societate ca îndemn la ură, la intoleranţă, ca defăimare. Preşedintele Dodon se prevalează de imunitatea prezidenţială prin funcţia sa de înalt demnitar de stat, crezându-se inviolabil, şi îşi permite să atace pe cine vrea el, aşa cum îi dictează mentalitatea sa sovietică şi comunistă.”

Să nu uităm de apropiatul referendum consultativ, iniţiat de Dodon, ca să spînzure şi să taie el cum vrea în statul ăsta. Vă invit să vă spuneţi opinia, a noastră este expusă în Declaraţie, unde arătăm şi, cu plăcere constatînd, cîtă dreptate avem prin Programul nostru politic, unde spunem că nu avem nevoie de aşa funcţie în stat. Credem că nu va trece referendumul, ca şi cel din 5 septembrie 2010, cînd am fost noi învinuiţi că l-am împiedicat, după care acum mulţi ne spun mersi.

De asemenea, am răspuns întrebărilor presei privind “Cazul Şevciuk, ce demonstrează ceea ce ştie toată lumea — Republica Moldova nu este un stat în adevăratul sens al cuvântului. Deşi şi-a proclamat Independenţa, parte şi din cauza conducerii din acea vreme a României, de orientare promoscovită, Chişinăul este controlat de circa 26 de ani de Puterea din Rusia şi cine vrea aici să conducă sau, mai exact spus, să fure, trebuie să aibă girul sau să se împartă cu cei de la Kremlin. Clanurile mafiote, criminale de aici au colaborat şi au furat de pe ambele maluri ale Nistrului, din bani publici şi fonduri europene sau ajutoare ruseşti date separatiştilor. De aceea, Şevciuk are nişte spete şi la Moscova, şi la Chişinău, cu care au făcut bani. Aceştia îl şi protejează. În concluzie, Republica Moldova nu se va rupe de orbita şi interesele Rusiei până nu va adera la NATO. Având această umbrelă, va avea ALTĂ securitate, populaţia va avea un ALT viitor — românesc, european.”

Toate acestea sunt bune. Dar sunt sigură că aşteptaţi cu nerăbdare o poziţie sau deschiderea subiectului legat de aflarea fostului Preşedinte Băsescu al României la întîlnirea de la Chişinău, oferită publuclui ca şi un congres extraordinar al unui proaspăt partid, tot unionist.

Eu cred că noi avem în DPN mulţi oameni care înţeleg ce se întîmplă în jur. De aceea, deşi este neplăcut, o să spun ce credem. Noi am avut o şedinţă de BPC de trei ore şi jumătate. Cunoaşteţi. noi nu am manipulat niciodată, nu am făcut populism ieftin, nu am trişat ori spus minciuni, pentru că minciuna ucide totul.

Am vorbit şi data trecută despre mişcările pe colţul/segmentul de scenă unionistă. Azi sper să mă ajute şi colegii.

Am încercat să explic la Jurnal TV şi poate doar parţial am reuşit, că nu aşa trebuia să procedeze un FOSTpreşedinte al României, care nici cînd a fost în exerciţiu nu a fost Preşedinte al tuturor românilor — pe niciun mal al Prutului. Dar lumea asta aici nu ştie şi e loc la noi încă vreo patru ani pentru manipulare.

Şi e una cum m-am simţit eu pe 25 iunie, cînd trinomul Guţu-Şalaru-Codreanu, cu cireaşa pe tort Băsescu, vorbesc aproape că de primul partid unionist, şi neagă ce au făcut alţii. Păi, ce iese din PPCD şi din PL, a pepecedismo-securism miroase, nu spun altfel, deşi aş avea dreptate. Persoane cu afilieri la ASCOM-GRUP avîndu-l ca pe o krişă “Lucinschi, foşti colegi ai lui Leancă, cu ascendenţă frontistă, altfel spus, clanuleţul Lucinschi-PPCD, cu persoane care voiau să îşi vîndă votul de aur lui Voronin pentru Greceanîi, în schimbul unui post de Ambasador la Paris, şi cu alte interese — să ne judece pe noi?!

Pe 25 iunie, cînd Guţu şi Şalaru strigau despre un partid unionist, cei care l-au forţat să plece şi pe Ilie Bratu, m-a sunat, omeneşte şi colegial, Sergiu Mocanu, care mi-a spus că mă compătimeşte omeneşte, moral şi politic, pentru ce aude. Că şi el a păţit pe timpuri cu PLR şi cu Platforma lui Năstase, cu Ţopii.

Am simţit şi noi ce am simţit, dar îmi închipui cum s-a simţit şi Mihai Ghimpu. Acum din PL zboară toate cioburile, iar ziua de 25 iunie a însemnat oare trădare, destrămare, decumătrizare şi desolidarizare? Ghimpu de Şalaru, Ghimpu de Băsescu, Băsescu de Ghimpu şi Chirtoacă, Eba de Chirtoacă, în arest la domiciliu, şi Chirtoacă de Eba Băsescu. În locul lui Băsescu eu mergeam să îl vizitez pe Chirtoacă în arest la domiciliu, că s-au tot folosit unii de alţii în vremurile de manipulări reuşite.

Acea «Întălnire cu Băsescu», la care au participat şi membri de-ai noştri şi la care PNL nu a fost invitat oficial, a lăsat o amprentă care încă îşi va spune cuvîntul. Una e că se zvoneşte de ce a venit şi de ce va mai veni Băsescu. Sergiu Mocanu l-a invitat insistent să nu vină la un partid cu o conducere care nu suferă de integritate morală şi profesională, dar despre care se spune că are în spate Puterea actuală, cei vizaţi dînd şi o reacţie nostimă, necredibilă. Se spune că Băsescu a cam căzut pe gînduri după ce a vizionat filmuleţul trimis de Mocanu…

Părerea noastră, făcută publică, este că urma — şi îl cred şi pe Anatolie Caraman, care a făcut ce ne aşteptam şi noi că era bine de făcut — ca un FOST Preşedinte al României să vină în al doilea stat românesc nu ca un şef de partid, ci ca un FOST Preşedinte de Ţară şi să organizeze o masă rotundă cu toate entităţile româneşti, să se discute despre acţiunile de mai departe în vederea coagulării.

Nu a făcut, iar ce a făcut aţi văzut. Este mare păcat că acest PUN a început cu stîngul şi cu minciunile — şi nu e vorba raportat doar la noi, ci raportat la Adevăr. Îmi amintesc de o vorbă înţeleaptă, învăţată din viaţă: «Să nu-i urăşti pe cei care ţi-au făcut rău. Habar nu ai ce le pregăteşte destinul. ÎN VIAŢĂ TOTUL SE PLĂTEŞTE», adică nimic nu rămîne neobservat şi nepedepsit.

Nu am invocat, cerut sau solicitat o clipă să vină Băsescu la PNL, aşa cum a spus Şalaru la TVR Moldova, — căci aşa ceva nu e posibil în niciun fel. Am vorbit, dar după eveniment, despre o discuţie la masa rotundă, care să preceadă o acţiune masivă, adunătoare de mulţi unionişti — entităţi politice şi civile, asociative. Nu invoc cine stă în spatele acestui început de construcţie manipulatorie, dar un Congres extraordinar nu poţi aduna în două săptămîni cu documentele legale. E păcat că nu se aplică egal şi uniform legea, că eu ştiu cît m-am judecat şi cu voroniniştii, şi cu filaţii din pretinsele Guverne proeuropene, în timp ce Ana Guţu şi Şalaru înregistrează uşor rezultatele a două miraje. Nu cred că Băsescu a fost ales legal ce a fost ales.

Acum putem discuta şi chiar am să vă rog să răspundeţi — este asta o coagulare, o unificare? Între un început de partid şi o intenţie de partid? Cînd Şalaru spune că PNL are numai un preşedinte şi vicepreşedinţi şi mai mult nimic (asta ăn timp ce noi am colectat cinstit 15.540 de semnături în toamna trecută!), cînd spune că noi ne-am fi supărat că Băsescu nu a ales să vină la PNL, că cineva e pensionar şi vrea funcţii, dar că el adună tineri, că PNL a compromis unionismul, cînd îi are alături pe tinerii care au venit exact la noi, la PNL şi la Consiliul Unirii, şi i-am ajutat tot noi de prin 2011 încoace, cînd Şalaru spune că «unii (adică — PNL să înţelegem) ar fi toxici pe dinăuntru», «fiind mai bine să rămână pe dinafară», cînd spune că ei cu PLR nu s-au înţeles, iar de PNL nu vrea să vorbească, după care ne calomniază, cînd el le spune ortacilor săi să nu atace partidul Maiei Sandu, fiind «unicul partid cu care PUN-ul ar putea colabora», la care Maia Sandu îi răspunde că încă nu discută cu el, pentru că «nu are rating», ori cînd Băsescu, văzînd ce boacănă urîtă şi inetică a comis Şalaru, îi cheamă, fariseic, pe unioniştii din toate partidele la PUN, deci — cînd le auzim pe toate acestea — vă întreb e corect ce se întîmplă? Eu cred ca nu e corect. Eu v-am informat despre ce ştiu, voi vedeţi ce mai aflaţi. Vă invit să vă spuneţi părerile în dezbateri.

Noi, o delegaţie din patru persoane, de la Consiliul Unirii, am fost la Cotroceni şi am depus un Demers înainte de alegerile din 2014 solicitînd sprijin moral şi politic pentru coagularea forţelor româneşti aici. Consilierul prezidenţial Iulian Chifu, care ne cam atacă acum, pe care îl cunosc personal de mulţi-mulţi ani, a zis atunci că pe ei îi interesează doar PL, pe care — spun eu — acum Băsescu l-a trădat, că nu prea poate fi vorba de Unire, — deşi Băsescu, după PNL, vorbise de Unire ca de obiectiv de Ţară, — pentru că avem zone vulnerabile — Găgăuzia, Transnistria, Taraclia, Bălţi etc.. Şi multe altele.

Noi am respectat discreţia şi nu am publicat acel Demers, dar îl vom publica, îl am aici. Vi-l pot citi. Acum voi reproduce un fragment. Menţionez că membrii delegaţiei noastre au ieşit şocaţi, consternaţi, uluiţi de la discuţia cu Iulian Chifu care, recent, după plecarea lui Băsescu la Bucureşti, a atacat PNL.

”Consiliul Unirii, din care face parte şi Partidul Naţional Liberal din R.Moldova — o entitate politică extraparlamentară, foarte activă în cadrul acestei Platforme unioniste, împreună cu Asociaţia Veteranilor de Război-1992 “Tiras-Tighina”, alte numeroase entităţi, — a adresat mai multe scrisori, demersuri, propuneri conducerilor celor două state româneşti, la care, probabil, din lipsă de timp sau din alte motive, necunoscute nouă, nu s-a răspuns.

Consiliul Unirii l-a invitat şi pe Preşedintele Traian Băsescu — după ce a lansat afirmaţia despre obiectvul unionist ca şi “proiect de Ţară” — în componenţa CU, sprijinind mesajul “Unirea cu România este cea mai scurtă cale de integrare a Republicii Moldova în UE”.

CU a făcut mai multe încercări de a discuta despre imperativul de coagulare a forţelor româneşti, pentru a nu diminua lamentabil în stânga Prutului segmentul naţional, dar şi pentru a se obţine un grup unionist reprezentativ în Parlamentul R.Moldova, în contextul evoluţiilor din zonă, care par a fi periculoase şi însoţite de riscuri. Din păcate, cu forţe proprii, nu s-a reuşit o asemenea coagulare, dispersarea fiind la îndemâna structurilor din afară, ostile reunificării româneşti şi demersului european al R.Moldova, care ar putea încerca oricând să le pericliteze.

Şi asta în condiţiile când societatea manifestă un interes şi sprijin tot mai mari pentru obiectivul unionist, sondajele si televotingurile demonstrând ca “proiectul reîntregirii Ţării”, lansat de Preşedinte fiind tot mai real.

Au semnat coordonatori ai Consiliului Unirii Ştefan Maimescu, Nicolae Dabija, Anatol Caraman, Gheorghe Mârzencu, Gheorghe Viţă, Vitalia Pavlicenco, Anatolie Revenco, Timotei Ţurcanu.

Este firesc faptul că am fost solicitată să dau interviuri presei. De exemplu, pentru portalulurile www.official.md şi www.moldnova.eu, şi am răspuns altfel la două întrebări:

1. Credeţi că este posibilă coagularea tuturor forţelor unioniste din Republica Moldova într-un singur partid?

Este dorită şi necesară o coagulare, dar nu ştiu cît este ea de posibilă, pentru că, în toţi aceşti 25 de ani, s-au găsit mereu “forţe” de pe ambele maluri ale Prutului care, în loc să o încurajeze, de fapt, au tot dezbinat entităţile româneşti, unioniste. Partidul Naţional Liberal este primul partid unionist din Republica Moldova, cu Statut şi Program unioniste, cu dreptul de a opta pentru Unirea cu România obţinut în anul 2012 în instanţa de judecată şi prin Poziţia Curţii Constituţionale, ca răspuns la Sesizarea unui Ministru al Justiţiei dintr-un Guvern pretins proeuropean, care a încercat să obţină interzicerea PNL pentru decizia Congresului său al III-lea privind obiectivul unionist. PNL nu doar i-a chemat, încă în 2010, pe toţi unioniştii sub steagul Unirii, dar a creat, cu alte entităţi, şi Platforma Consiliului Unirii, cea care a organizat, din 2012 încoace, multe acţiuni unioniste şi a plasat unionismul în spaţiul dezbaterilor publice. PNL a chemat de foarte multe ori la unificarea forţelor româneşti, însă PL, care mai este în Parlament şi care s-a desfăcut în patru părţi, nu a dorit niciodată o coagulare proromânească. Acum încearcă să o facă fragmente plecate din PL. Noi, PNL, nu am fost invitaţi la “întîlnirea cu Băsescu de duminică”, dar considerăm că acest declarat “început de coagulare” de către doi foşti membri ai guvernărilor corupte de după 2009 este un început nereuşit. Băsescu, cel care a fost Preşedinte al României, care a încurajat votarea lui Voronin ca Preşedinte al R.Moldova (fapt pentru care, adevărat, şi-a cerut scuze, plus că are şi multe alte păcate faţă de basarabeni), încumătrit cu PL, trebuia, fiind şi preşedintele unicului partid unionist din România, să adune toate entităţile proromâneşti şi unioniste de dincoace de Prut şi să discute sincer cu unioniştii cum procedăm cu toţii mai departe. Nu a făcut-o, ci — avînd în vedere şi poziţia sa şubredă în România (a declarat că s-ar putea să fie şi arestat în curînd) — şi-a urmărit duminică interesul politic personal, ca să îşi menţină cel puţin aici sprijinul pentru partid în preajma europarlamentarelor.

2. Partidul Naţional Liberal va accepta să fuzioneze cu Partidul Unităţii Naţionale (dacă acceptă să fuzioneze, care ar fi condiţiile solicitate de PNL).

PNL este un partid istoric românesc ce a înfăptuit unificarea şi modernizarea României. Noi, PNL.md., ne revendicăm de la naţional-liberalii din perioada interbelică de aici, persecutaţi de regimul bolşevic după 1940, şi de la acţiunile noastre demne pe parcursul a 10 ani. Avem o decizie a Congresului al IV-lea al PNL (25.10.15) privind imuablitatea valorilor naţional-liberale. Asta înseamnă că noi nu putem abdica la denumirea de PNL şi la obiectivul unionist. În rest, totul se negociază — intrarea într-un bloc politic sau electoral, doctrina, care poate fi populară (aşa a făcut PNL.ro), structura partidului şi a conducerii. Probabil, de aceea cei care fac partide cu denumiri neistorice, de tranziţie, nu ne abordează. Sau poate nu o fac pentru că nu le ticneşte că am fost primii temerari care am instituţionalizat unionismul, chiar dacă şi ei aşteptau ca PNL să nu-şi poată înregistra Statutul unionist, drept de care acum se folosesc tot mai mulţi. Ideea de BUN (Blocul Unităţii Naţionale, de AUR — Alianţa Unităţii Româneşti) ne aparţine, de asemenea, ea rămîne valabilă, dacă se doreşte cu adevărat unificarea unioniştilor, şi nu doar manipularea acestora în scopuri politice egoiste.

Amintesc faptul că am expediat în 2012 cîte o scrisoare fiecărui partid necomunist din Parlament, inclusiv PL, în care ceream să se edifice de ce Ministerul Justiţiei nu voia să ne înregistreze Statutul şi Programul Unioniste. Nimeni nu ne-a răspuns.

Acum schimbăm subiectul, cum se spune la Ştirile TV. ASTA A FOST POZIŢIA EXPRIMATĂ ÎN NUMELE PNL. După aceasta am marşat pe ideea unei încercări de coagulare a unei forţe în perspectiva anului 2018. Am discutat cu reprezentanţii — aşa cum spuneam — PLR, PAD, PPM, PPEM, PDA, MA, chiar şi Forţa Poporului, care transmite în Republica Moldova DigiTV.

I-am propus şi lui Ghimpu, care nu este azi într-o situaţie de invidiat, să ne întîlnim să discutăm. Da, da — Ghimpu, cel cu Scrisoarea aiuristică către Dumnezeu. Nu am niciun motiv să îl deplîng pe Ghimpu, pentru toate calomnierile la adresa mea pe ambele maluri ale Prutului. Oricum, i-am întins o mînă, el se mai gîndeşte. Să nu fie prea tîrziu, cum a fost în cazul altor partide, care s-au trezit irevocabil de triste după alegeri.

Ceea ce îi caracterizează pe toţi, pentru că am fost la discuţii şi împreună cu colegi, e că cei mai mulţi sunt în derută, în aşteptare, nu ştiu cum să procedeze mai bine. Ceea ce, însă, e mai rău e că noi putem discuta şi ne putem coagula cu toţi, în timp ce ei, între ei, au incompatibilităţi — şi se pare — de nedepăşit. De aceea, e mai greu să îi aduni împreună. Cu cine am putea merge, dacă e să modelăm ipotetic? Cu Şalaru şi Guţu, sau cu Ghimpu? Cu PLDM sau cu PPEM, care au mai avut legături cu PNL.ro? Noi avem înţelegere cu unele partide, alţii, cu care am discutat, nu refuza, dar nu vor cu alţii.

Desigur, dacă ar fi o căruţă plină cu saci de bani, ar fi mai uşor, dar daca nu, atunci cine să discute cu filozofi şi teoreticieni naţional-liberali sărăntoci? De fapt, s-ar găsi, dar cu condiţia — uitaţi de ştampilă, de principii şi de echipele voastre, aşa cum mi-au mai venit misionari şi mesageri, despre care am aflat recent (aşa cum bănuiam) — că erau de prin zona Filat-Lucinschi, prieteni la cataramă cu Băsescu. Colegii din BPC ştiu. Între alţii, lumea noastră nu ştie de legătura ombilicală dintre Lucinschi şi Băsescu, eu v-o pot detaliza dacă veţi dori.

Totuşi, dacă se forţează adoptarea sistemului mixt, asta ar putea forţa partidele să se coaguleze, în caz contrar fiecare, după 2018, se va transforma în “tarankă” pentru bere…

Acum trec la alt aspect — cel legat de forţele europeniste şi neautorevendicate ca româneşti, iar, prin urmare, de conştientizarea necesităţii de îmbinare a mesajului antimafie cu cel unionist. De remarcat — în cadrul penultimei mele emisiuni de la Jurnal TV, unde s-a discutat pe urmele vizitei lui Băsescu, am notificat, la cei de-ai casei, cum e Dolganiuc, că zona Năstase-Sandu începe să fie de acord cu poziţiile noastre dintotdeauna — că trebuie îmbinat mesajul unionist cu mesajul anticorupţie şi antioligarhic, proeuropean, că nu sunt credibili politicienii europenişti, care nu sunt şi proromâni, chiar unionişti, că un succes poate fi cînd se vor uni Opoziţia unionistă, care este implicit cu cea europenistă, care nu e şi unionistă, dar care începe a înţelege că nu poţi cîştiga în al doilea stat românesc avînd două Opoziţii democratice — unionistă şi europenistă. Poate le va veni odată mintea la cap odată, deocamdată, însă, ei ne spun că “toţi unioniştii sunt la Năstase şi Sandu”. Totuşi, se pare că cei din zona Năstase-Sandu au nevoie de un punct atractiv pentru a aduce unioniştii. Nu vor, însă, să o facă direct.

Desigur, acum e lupta pentru electoratul PL şi PLDM. V-am sunat să prospectăm situaţia echipelor PL din teritoriul după dezastrul cu PL. O parte se va duce la PD, dar nu toţi. Şi polarizarea tot mai evidentă dintre prounionişti şi prododonişti, pe seama celor care optau pentru integrarea europeană, arată că avem o guvernare care nu prea stă cu gîndul la binele populaţiei.

Urmare a acestui fapt cetăţenii care credeau în aderarea noastră la UE au început să asocieze integrarea europeană şi UE cu corupţia. De aceea, au înţeles că numai prin Unirea cu România ajungem şi la dreptate/justiţie, şi la civilizaţie, şi la bunăstare. O altă parte, crezînd mai şubred în UE, s-au întors la mirajul nefast al regăsirii împreună cu Rusia, mai ales că e un obiectiv tîmpit alimentat de fariseii socialişti. Nu cred că cei ce îşi zic pe bună dreptate sau pretins fals că sunt proeuropeni (iar europeniştii sinceri sunt numai unioniştii) au atîta timp fără a se coagula, mai ales că mulţi spun deja (deşi eu nu sunt de acord cu asta) că dacă unioniştii şi europeniştii nu se unesc, vor veni dodoniştii. Nu ar fi chiar vina unioniştilor sărăntoci pentru eventuala venire a socialiştilor, care s-ar putea cupla cu pediştii. Eu cred că e vina conducerii României, că nu vrea să sprijine moral, naţional şi politic o coagulare a Opoziţiei antiruse.

Apropo, de PNL.ro. Am încercat să obţinem invitaţie la Congresul PNL.ro din 17–18 iunie de la Bucureşti. Nu am văzut pe nimeni din Basarabia, dar asta nu contează. Nu renunţăm, însă, a găsi o posibilitate de a le spune naţional-liberalilor din România, mai ales în preajma anului 2018, că nu sunt buni continuatori ai naţional-liberalilor pe ambele maluri ale Prutului, unde aceia au luptat pentru Reîntregire sau, aici, au fost deportaţi pentru ataşament la o convingere naţional-liberală.

Data trecută am spus la şedinţa DPN că intenţionăm să extragem din cele patru volume ale CĂRŢII MEMORIEI — numele membrilor Partidului Naţional Liberal din Basarabia, care au activat în stînga Prutului în perioada interbelică şi care au fost DEPORTAŢI pentru apartenenţa la acest partid istoric important, ce a înfăptuit modernizarea şi unificarea României.

Astăzi vreau, în mod special, să îi mulţumesc staffului, lui Ion Calmîc, pentru că, toată iarna, a extras din patru Cărţi ale Memoriei numele naţional-liberalilor şi ale familiilor lor, deportaţi şi exterminaţi pentru valorile naţional-liberale şi unioniste, ce au însemnat şi înfăptuirea României Mari. Sunt 57 de pagini word, cu membri ai PNL din toate unităţile administrativ-teritoriale actuale, plasate, şi cu ajutorul lui Vitalie Lisnic, pe un compartiment special, la Istoria noastră, pe site-ul partidului, unde îi invităm pe toţi să îşi găsească bunicii şi străbunicii, dacă au fost naţional-liberali şi dacă s-au prăpădit urmare a ocupaţiei sovietice din 1940.

La sediul PNL vin urmaşi ai naţional-liberalilor şi ne informează că au avut membri ai PNL în familiile lor pe cînd eram împreună cu fraţii români într-un stat mare, prosper şi frumos. Şi îşi găsesc, în Cartea Memoriei, rudele persecutate de bolşevici. Acum acest lucru poate fi urmărit pe Internet.

Am discutat de mai multe ori şi cu reprezentanţi ai Sfatului Ţării-2, cum sunt Anatolie Caraman şi Ghenadie Cosovan, pe care i-am invitat şi la şedinţa de azi, pentru că ne gîndim: o fi printre atîţia unionişti şi unii care vor ceva sincer cu adevărat şi pot împinge lucrurile. La un moment dat mi s-a spus că cei care diriguiesc SF-2 ar fi regretat că nu au fost invitate şi partidele anul trecut în structură, de unde rezulta că trebuiau să urmeze alte evoluţii, de la un moment dat. Nimic nu s-a schimbat şi declinul de la 27 martie din acest an a demonstrat-o. Aceleaşi interese, aceleaşi fluxuri băneşti, aceleaşi scopuri meschine. Ghenadie Cosovan a recunoscut că numai PNL nimic nu a dezbinat. Ei şi ce? Reuşesc să dezbine alţii cu succes şi încă să ne facă pe noi vinovaţi, care ne spun că am compromis unionismul, cînd am făcut atîtea acţiuni frumoase şi am deschis calea pentru partidele unioniste dincoace de Prut — prima oară în 201 ani de ocupaţie ruso-sovietică, pentru că ea continuă.

Apropo — de faptul că mai suntem făcuţi vinovaţi, în timp ce alţii tot dezbină. Cînd au venit la sediu Anatolie Revenco şi Ştefan Maimescu să propună formarea Consiliului Unirii, la sfîrşitul anului 2011, m-am gîndit două săptămîni şi le-am spus trei lucruri care vor fi dificile, neplăcute şi care se vor întîmpla: 1. Că eu nu voi putea să fac faţă financiar la două structure; 2. Că eu voi fi vîrf de lance şi voi fi atacată din dreapta şi din stînga; 3. Că, la urmă, cînd vom fi realizat ceva, o să vină bănoşii şi o să ia jucăria, adică opera/istoria făcută de noi şi o să spună că e a lor şi ei ştiu mai bine ce să facă acum cu ea. Dar am uitat de un lucru, al patrulea — să prevăd că, după aceasta, pe de asupra, o să îmi şi dea în cap şi ai noştri, şi ceilalţi, pentru că tot eu voi fi fost vinovată că nu pot ţine ritmul ca la început şi o să şi mai spună că noi totul am compromis. Acum suntem în această fază. Noi suntem un partid cu identitate clară, cu o istorie cunoscută, dar fără celelalte ingrediente murdare, proprii ziselor partide de aici, şi, astfel, rămînem să nu putem împăca imaginea bună, dar statică, a noastră, cu necesitatea de reîmprospătare şi dinamism, de care avem nevoie.

Dar mai sunt două lucruri pe care vreau să le spun neapărat. Unii dintre Dvs. îşi închipuie că dacă vine o persoană nouă în fruntea partidului acum, totul va fi ok, bine, plăcut şi frumos. Eu mă îndoiesc, deşi cautăm o formulă în exact acest sens. De ce mă îndoiesc? Pentru că pe cel care vine nu îl doare ce am trăit noi, nu îl interesează istoria noastră şi sacrificiul Dumneavoastră. De aceea, trebuie găsit o persoană care să înţeleagă şi să aprecieze aceste lucruri, această muncă şi istorie ce ne aparţine şi pe care, cred, nu am pătat-o. Dacă nici persoana nu va avea bani pentru dezvoltare, va vinde partidul, adică ştampila şi speranţa noastră. De aceea, le înţelegem pe toate şi căutăm soluţii, genii însă nu suntem.

Al doilea lucru este că orice ar spune cineva, noi nu suntem ca partidele de care nu se aude o dată în opt ani, în două legislaturi. Am participat la toate scrutinele, exceptînd la ultimul, prezidenţial, şi poate că e şi mai bine că aşa s-a întîmplat. Dar semnături am colectat şi vă mulţumesc, încă o dată, pentru acel adevărat sacrificiu.

În felul acesta, cu o asemenea situaţie tulbure sau, mai exact, tulburată continuu de inamicii viitorului nostru naţional civilizat, apar tot mai multe semne de întrebare, dar avem, din păcate, tot mai puţine clarităţi şi răspunsuri.

De exemplu, ce e şi cu această nouă formaţiune Voinţa Poporului, care ia oameni de peste tot, fără identitate şi fără popor, că noi aici avem doar populaţie, dar cu scopul clar că trebuie cuiva să încurce. Ei spun acum în teritoriu că ar fi ei adevăraţii unionişti. Voi ştiţi mai bine cine este acolo invitat şi cine şi-a făcut profesie din a merge de la un partid în altul pentru alte interese decît convingeri sincere.

Acum, în final, mă puteţi întreba ce facem noi concret mai departe. Eu ar trebui să vă solicit extinderea structurilor PNL. Dar pentru că nu avem mijloace financiare pentru dezvoltare şi extindere, pentru sedii şi altceva, nu vă pot cere aceste lucruri. Dar cine are posibilitatea să aibe grija de a avea un om-doi-trei în fiecare localitate, nu ne putem decît bucura. Pentru că, oricare ar fi acţiunile noastre de mai departe, oricum vor evolua lucrurile, vom face ceva tot cu oamenii. Şi prin efortul de a colecta 15.540 de semnături, chiar şi ajutaţi de alţii, am demonstrat-o. Acum, după şedinţa DPN, după ce am terminat cu lista naţional-liberalilor deportaţi, vom trece la completarea bazei noastre de date cu oameni de treabă.

Dar avantajul unei coalizări, coagulări, alieri rezidă în posibilitatea şi capacitatea acesteia de a ne organiza cu coordonatori, ceea ce noi acum, de unii singuri, deşi am încercat, nu reuşim.

În final, vă mulţumesc pentru că aţi avut tăria să ascultaţi, asta e şi ca un mănunchi de argument politice cînd sunteţi în situaţia că trebuie să răspundeţi.

Si va spun o parabola.

Ghearele unui vultur de 40 de ani sunt deja prea lungi şi devin elastice. Din această cauză nu-şi mai poate înfige ghearele în animalul vânat. La această vârstă, vulturul are şi ciocul prea lung şi prea încovoiat şi îi este greu să-şi sfâşie prada. Penajul stufos al aripilor şi pieptului îi îngreunează zborul. În asemenea condiţii, vulturul e nevoit să decidă: să moară sau să înfrunte o îndelungată şi dureroasă perioadă de 150 de zile de transformări …

El revine în cuibul său din vârful piscului. Pentru a scăpa de ciocul vechi şi inutil, vulturul loveşte puternic cu el de stâncă până îi cade. Apoi aşteaptă să-i crească un cioc nou cu care îşi smulge ulterior ghearele. Cu ghearele noi îşi smulge vechiul penaj, şi iar aşteaptă să-i crească altul. Şi doar aşa, după aproape jumătate de an de durere şi chin, cu cioc, gheare şi pene noi, vulturul reîntinereşte pentru a mai trăi încă 30 de ani.

Noi suntem acum în această situaţie. De cele mai multe ori, în viaţă, trebuie să înduri şi să înfrunţi durerea, frica, neîncrederea. Să uiţi de obiceiurile trecutului, pentru a trăi un prezent greu şi a te pregăti de viitor.

Sursa: www.pnl.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet