Sîmbătă, 21 octombrie, a avut loc şedinţa statutară a Delegaţiei Politice Naţionale a Partidului Naţional Liberal. Pe ordinea de zi au fost Raportul de activitate al BPC al PNL şi adoptarea a două Declaraţii — despre situaţia politică şi imperativul coagulării forţelor naţionale în ajunul Centenarului Unirii şi al anului electoral 2018, precum şi despre poziţia PNL faţă de referendumul de demitere a primarului Municipiului Chişinău.

Raportul s-a axat, în special, pe evenimentele politice produse după 25 iulie, cînd a avut loc şedinţa precedentă a DPN.

În dezbateri au luat cuvîntul Mihai Iliescu, Mihai Morteanu, Ion Tabac, Vasile Cocarcea, Ghenadie Vieru, Alexandru Ostapov, Alexandru Olevschi, Ludmila Bolboceanu, Vasile Arteni, Claudia Nestor, Vitalie Lisnic, Gheorghe Timofti, Nicolae Bîrnaz, Anatolie Caraman (invitat), Alexandra Can, Vlad Vlas, care au venit cu idei, au sprijinit poziţia exprimată de reprezentanţii conducerii partidului în diferite apariţii media.

Dezbaterile s-au axat pe priorităţile clasei politice care nu este de orientare proeuroasiatică şi proPutere. Membrii DPN au apreciat Apelul-Manifest al Partidului Naţional Liberal adresat partidelor naţionale, au venit cu propuneri insistente de identificare a căilor de convingere a altor entităţi politice să conştientizeze pericolul dispersării politice, dar, în special, electorale, a acestora în faţa revanşării forţelor de stînga antinaţionale.

Accentul s-a pus pe poziţionarea PNL faţă de evenimentele politice din societate şi pe capacitatea de rezistenţă în faţa provocărilor, inclusiv provenind din segmentul unionist, care par să urmărească nu atît scopul consolidării acestuia, cît al dislocării primului partid unionist, PNL, dar şi al altor partide devenite unioniste, de pe această parte de eşichier politic, în vederea captării eventualelor voturi pentru interese politice dubioase de după 2018. Actuala Putere, în dorinţa sa de perpetuare la guvernare, pare să modeleze încă de pe acum o nouă majoritate parlamentară — scenarii cu implicarea şi a unor segmente politice şi electorale unioniste.

Membrii DPN şi-a exprimat speranţa că entităţile politice şi asociative proromâneşti vor manifesta capacitatea de a marca în mod adecvat, patriotic, Centenarul Marii Uniri, pentru a apropia, şi pe această cale, reeditarea acelui Act istoric de rezonanţă majoră pentru destinul tuturor românilor.

Membrii DPN au adoptat Declaraţia privind poziţia PNL de îndemn la neparticiparea locuitorilor Chişinăului în referendumul de demitere a Primarului Municipiului, pentru a nu se alătura forţelor socialiste antinaţionale şi antieuropene, antiromâneşti.

Raportul BPC al PNL pentru perioada de activitate 25 iulie-21 octombrie 2017

Stimaţi colegi,

Am fost într-o neplăcută dilemă, improprie politicienilor, în general, înainte de a decide să ne convocăm. Asta pentru că ne gîndeam — să ne întîlnim în această şedinţă statutară a DPN, ca să vă spunem ce am mai întreprins între timp în spiritul celor discutate în şedinţa precedentă, fără a avea — încă rezultate finalizate şi palpabile, or să nu ne revedem din tocmai acest motiv.

Am hotărît să ne convocăm statutar, aşa precum facem o dată în tei luni de zece ani încoace, pentru că, după ce raportăm ce am făcut, mai sperăm — iar speranţa, precum ştiţi, moare ultima, — că, cineva are o idee mai deosebită, pentru a vedea ce e mai bine să facem acum, în situaţiile pe care le urmărim cu toţii pe parcursul anului.

Ultima noastră şedinţă a fost pe 25 iulie, practic, în ajunul lunii de vacanţă totală, august. De obicei, în august se mai produceau odinioară nişte evenimente de destin. În ultimii ani însă, nu se mai produc, totul e mort, vedem doar zvîcnirile lui Dodon şi reacţiile la acestea.

Astfel, în şedinţele BPC de după convocarea DPN, am discutat despre ce facem în această vară. Şi iată că a intervenit, la un moment dat, o acţiune care se întîmplă mai rar, dar dorită şi de unioniştii sinceri, — de a avea un for pentru a dezbate subiectul — aşa cum aşteaptă mulţi, cum să ne coagulăm în preajma unui an electoral şi a anului de împlinire a 100 de ani de la Unire.

Într-o şedinţă de BPC noi am examinat un Plan-Proiect privind acţiunile de pînă la împlinirea Centenarului Marii Uniri, alcătuit de Timotei Ţurcanu, coordonator al Consiliului Unirii. El este publicat pe site-ul CU şi al PNL.md. Dacă ar exista un interes sincer, ar fi dezbătut şi l-am recomandat unor moderatori de emisiuni televizate. Dl Turcanu a solicitat si celor din “Alianta pentru Centenar”, constituita la Bucureşti, o finanţare pentru apariţia editoriala a acestei concepţii.

Şi iată că noi, care ne considerăm unionişti autentici, sinceri, am participat la oportunitatea apărută într-o formulă semiasociativă-semipolitică, la un for al adepţilor Unirii organizat la Bucureşti, de Acţiunea 2012 şi de Consiliul Mondial Român, pentru a crea Alianţa pentru Centenar, în care au intrat circa 100 de structuri onegiste, asociative. Am venit ca şi grup din partea CMR, cu toate cheltuielile suportate de fiecare.

Am dorit să vedem şi ce se mai pune la cale în tabăra unioniştilor ghidaţi de pe undeva de la Bucureşti, dar care acum se învîrte în jurul trinomului Guţu-Şalaru-Codreanu şi al lui Băsescu, fiind vorba de Partidul Unităţii Naţionale.

Am mers la Bucureşti şi pentru că, anul trecut, George Simion, după ce le-am sprijinit toate acţiunile, în toţi anii, inclusiv la recensămînt, nu ne-a chemat — oricine să vină, numai nu din conducerea PNL.

Echipa condusă de mine în această vară reprezenta structura teritorială de dincoace de Prut a Consiliului Mondial Român, din care, împreună cu dna Alexandra Can şi Ludmila Bolboceanu, facem parte de vreo 15 ani.

Plecînd la Bucureşti am avut conştiinţa faptului că noi, cei invitaţi şi aşteptaţi de preşedintele Consiliului Mondial Român, Mircea Popescu, a cărui entitate este membru al Consiliului Unirii, putem avea cu toţii o mare dezamăgire, ceea ce s-a şi produs.

Astfel, am ştiut la ce şi unde mergem, de aceea nu am avut nicio surpriză. Nouă ne-au interzis să ne spunem salutul şi punctul de vedere. S-a oferit cuvîntul numai noului simpatizat al fostului Preşedinte al primului stat românesc, Băsescu, adică lui Anatol Şalaru, migrat din PL, de la Mihai Ghimpu.

Cîndva, acum cîţiva ani, organizaţia noastră de Femei, OFNL, a declarat că aderă la UNIFERO, Ununea Femeilor Românce, cu sediul la Atlanta, Georgia, SUA, condusă de românca emigrată din România Smaranda Livescu, care este şi în Consiliul Mondial Român.

La forul convocat în incinta Parlamentului României a avut loc şi o masă rotundă a partidelor, datorată prezenţei reprezentanţilor cîtorva partide româneşti din Republica Moldova — PNL, PLR, PVE, PUN, pe liberal-reformatori şi ecologişti invitîndu-i chiar noi.

Ce s-a vorbit este publicat — în scris şi video — pe site-ul PNL şi pe blogul meu personal. Ca naţional-liberali, am spus acolo totul ce ne frămîntă, sincer, deşi nu a prea avut cine să ne audă.

Sper să vă spună ce s-a înţeles acolo şi colegii, care au participat cu noi, de exemplu, dl Timotei Ţurcanu sau, alţi unionişti, care au fost în sală şi pe altă cale, cum este dl Ion Tabac, invitat la o tabără de vară paralelă cu cea a lui George Simion, pentru că, ulterior, au fost aduşi cu toţii la Bucureşti.

De ce, însă, am folosit această oportunitate? Pentru că alta nu a fost şi pentru că, de mai mulţi ani, noi încercăm fără rezultat să răspundem întrebărilor — De ce sunt dezbinate forţele naţionale? Cine le dezbină folosind demagogic şi fariseic sloganul “Uniţi pentru Unire?” Cum de reuşeşte mereu această dezbinare? Ce şansă există de a nu mai fi aşa?

Vorbesc mai mult despre acest fapt pentru că e prima acţiune ce trebuia să fie promiţătoare şi cu aşteptări concrete — după şedinţa precedentă a DPN, — adică o acţiune care, credeam noi, urma să conducă la coagularea unioniştilor. Pentru că s-a propus, după masa rotundă, de care am spus, cinstit şi curajos, cum stau lucrurile, să continuăm dialogul la Chişinău. Şi s-a votat să fie cîte trei reprezentanţi de la entitate, la început de septembrie. Sunt publicate toate video-urile. Dar nu a fost să fie.

La Bucureşti, atît eu, cît şi Anatol Caraman, Alexandra Can, am zis ce credem. Însă, ideologii sau profitorii programatici din noul proiect unionist — numit PUN şi împins vîrtos din urmă de Băsescu, — aşa cum s-a văzut şi la Bucureşti, nu acceptă decît dislocarea celorlalte entităţi româneşti, unioniste, după ideea — “Voi nu aţi făcut nimic, aţi luat mereu puţin în alegeri, daţi-vă la o parte, că venim noi cu «pajura» Traian Băsescu. Nu acceptăm nici un fel de Bloc, doar să veniţi în PUN” — adică ei au nevoie de votanţii noştri, ai altora. Atît. Păcat că şi pentru Băsescu o asemenea obstrucţionare a celor ce au instituţionalizat unionismul şi au creat cadrul juridic prin procese de judecată înseamnă “unificare a unioniştilor”. Noi credeam că el e mai avansat decît colegii săi “toxici”, precum Şalaru, cel care a numit astfel PNL într-o emisiune la 10 TV.

Cu toate că oricine are dreptul să spună orice, că asta înseamnă democraţia şi libertatea de exprimare, precum şi pluralismul de opinie, rămîn, fără răspunsuri limpezi, întrebările: De ce proruşii sunt mai coagulaţi? De ce, la fel, se pot oare coagula şi europeniştii neunionişti? De ce, totuşi, unioniştii nu se coagulează? De ce unioniştii nu îşi construiesc o coordonare? Şi, după ce vedem, am putea răspunde — “Ori nu e vorba de unionişti”, “Ori e vorba de nişte misiuni constante antinaţionale realizate cu mîna celor ce se pretind unionişti?”

Mai înainte, în alţi ani, după apariţia primei formule a PNL.md, s-au înghesuit o grămadă de falşi liberali pe eşichierul politic de la dreapta la stînga — pentru că, de fapt, Stînga făcea reforme liberale, de dreapta, dar cu demagogie prorusă. Acum se înghesuie unioniştii. Oare de ce multe partide care apar se declară unioniste, inclusiv cele rupte mai înainte din PL (vorbim de PLR, fosta Dreaptă şi PUN) şi, parţial, din PLDM (vorbim de PAD, PPEM, PAS, Platforma DA), dar nu dispun de libertatea de asociere sau coordonare cu alte partide? Să însemne că sunt coordonate de altcineva?

Răspunsul, se pare, e cel bănuit. După ce am cîştigat procesul de judecată contra lui Lucinschi, pentru care am pierdut un an, nevoită să demonstrez eu, şi nu Pasat, pe care îl citasem în filmul “Cutia neagră”, că Lucinschi e “părintele corupţiei moldoveneşti”, că a plasat mereu tipi cu ochi albaştri pe unde i-a trebuit lui, creînd o caracatiţă antinaţională, antiromânească, antiDreapta, recent — şi antiunionistă -, după ce e unul dintre figuranţii principali ai procesului secolului de băgare a banilor Partidului Comuniştilor în băncile create după 1991, pe care recent le-a prăbuşit — tot gaşca lui -, furîndu-se miliarde, cred că am înţeles, încă o dată, cine blochează totul şi de ce.

Astfel Centrul ideologic al lui Lucinschi, ultimul comunist decident din partea PCUS la nivel unional, a avut grijă ca, în acest spaţiu, de-a lungul timpului, să anihileze orice germene de Dreapta proromânească, iar aceasta continuă, cu ajutorul pepecediştilor, liberalilor scăpătaţi, al băsiştilor, prieteni cu pepecediştii şi cu lucinschiştii. Noi acolo nu avem loc.

Ei creează partide de stînga, nomenclaturiste, cu foşti activişti comunişti şi komsomolişti, şi îi promovează pe Dreapta, vînzînd gogoşi şi bule de săpun, lucrînd mereu la proiecte parlamentare majoritare antiromâneşti, antieuropene chiar. De aia partida proeuropeană Filat şi cele desprinse din PLDM nu au nimic în comun cu naţionalismul, ba chiar este antiunionistă, aşa cum s-a arătat şi Maia Sandu. Acum, aruncarea trufandalelor politice are loc şi pe segmentul unionist.

Nu doar eu, dar mai mulţi nu au înţeles niciodată prietenia lui Băsescu atît cu Voronin, criticată de fostul consilier al acestuia, Sergiu Mocanu, şi nu numai, dar nici prietenia cu Lucinschi, cea care se vede tot mai bine inclusiv acum — începînd cu relaţiile avute cu prieteni de-ai lui Lucinschi — Roşca (PPCD), continuînd cu votul pentru Voronin, la 4 aprilie 2005, pentru care şi-a cerut scuze, continuînd cu PLDM-ul lui Filat, cu alte partide fals “liberale/populare”, provenite toate din zona ASCOM a lui Anatol Stati, cel care are tangenţe mai mari sau mai mici cu ULIM-ul lui Andrei Galben, unde lucrează şi Ana Guţu.

Apropo, am aflat zilele trecute că FSB-ul rusesc l-a scos pe Serghei Lucinschi din România şi l-a ascuns la Moscova. Frumos gest de loialitate al establishment-ului românesc faţă de Rusia, de Lucinschi, dar şi de noi, victimele acestei Familii nocive pentru populaţia şi viitorul Basarabiei.

Acum mă veţi întreba de ce tot spun de Lucinschi, sărmanul om cu un copil sub arest, bătrîn şi care a recunoscut că a fost o ocupaţie sovietică după 1940, şi nu vorbesc de liderul PD, coordonatorul de facto al RM, Vladimir Plahotniuc? Pentru că dacă privim atent, are loc o luptă acerbă între două grupări politice oligarhice, care îşi dispută, parcă, orientarea europeană, întrebarea fiind — unde e locul nostru aici? Răspunsul este — nici cu unii, nici cu alţii. (Asta în paralel cu ultimele zvîcniri comuniste ale lui Voronin, precum şi cu acţiunile partidului lui Renato Usatîi, dar, mai important — ale Dodonului, cu toţi socialiştii lui comunişti.) Deci — unde e locul nostru aici?

Noi pe Voronin l-am criticat, eu am şi acum un proces de fond pe rol, după ce am cîştigat pe procedură la CEDO, precum că un şef de stat nu poate lehăi ce vrea, că trebuie să răspundă şi, astfel, i s-ar putea închide gura şi lui Dodon, dacă s-ar vrea. De ce nu se vrea? Cred că pînă la urmă, ca în junglă, Plahotniuc îi va distruge pe toţi, pe rînd, ca să nu piardă bătălia dacă ar deschide un front prea larg. E bine, e rău? Lupta împotriva corupţiei într-o junglă politică începe întotdeauna prin a se mînca păianjenii în borcan între ei. Că sunt toţi buni, inclusiv progeniturile lor politice, pentru că vreo patru partide s-au rupt din PLDM şi altele trei — din PL.

I-am criticat pe socialişti şi le-am pus organelor de resort la dispoziţie practica judiciară creată de PNL în cei zece ani de luptă pentru dreptate şi Unire. Prin care Dodon poate fi oprit să nu mai facă declaraţii că îi pune pe unionişti la puşcărie.

Mai mult, recent am cîştigat, şi un proces cu importanţă de referinţă pentru realitatea politică de la noi — românismul şi unionismul nu mai pot fi calificate drept “extremism”. Valeri Klimenko, un antiromân, nu doar un antiunionist înrăit, a pierdut procesul în care s-a examinat cum el a catalogat PNL şi pe mine drept “extremism”.

Astfel, în contextul noului sistem electoral mixt, numai orbii nu ar vedea cine sunt favorizaţii în plan electoral. Dar mulţi o vor înţelege după. În acest caz, nici unioniştii, nici europeniştii încă neunionişti nu ar trebuie să ofere niciun vot Stîngii proruse.

Dar, deocamdată, faptul pare a fi neglijat. În acest sens, şi atacul mediatic negativ, cu comentarii regretabile prin teritoriu la adresa unioniştilor din R.Moldova — fie că e vorba de PNL, PL, PLR, alte entităţi, din partea lui Traian Băsescu, cel care vine “să sucească” mîinile tuturor, indică un proiect-trufanda, destinat să aducă voturi viitoarei majorităţi parlamentare din jurul PD.

În ideea unei Platforme antiPutere şi antiDodon, am încercat să discutăm cu potenţialii adepţi ai orientării europene, ai integrării româneşti. Am discutat cu unele persoane din PLDM, care nu înţeleg prea clar ce vrea conducerea lor, alcătuită şi din cîţiva deputaţi rămaşi în Fracţiune. Discuţia cu unii deputaţi încă nu a dus la nimic, pentru că sunt, în privat, unionişti, dar, în paralel, îşi caută un loc de trecere pe undeva, poate cu PAS.

Ce e cu PAS — acolo s-au adunat ori i-a adunat vreun “coordonator” de proiecte străine gen Soros, care, prin definiţie, nu pot fi naţionalişti, care nu au nimic de-a face cu istoria, cu durerea şi cu suferinţele acestei populaţii. Între altele, am citit zilele trecute că în SUA se adună semnături pe o petiţie pentru a-l declara pe cunoscutul George Soros drept terorist, pentru că se implică nefast în destinul naţiunilor.

Declaraţia Apel-Manifest, adoptată în şedinţa BPC al PNL privind necesitatea unui dialog cu forţele eurounioniste este bună, dar încă nu ai cu cine o implementa. Ori încă timpul nu a venit, ori nu se vrea cu naţionaliştii, că asta l-a împiedicat pe Filat să pornească un proiect politic nou cu PNL, după ce asta ne-a solicitat, ori nu se vrea cu Pavlicenco, pe care m-au terfelit cel mai dur exact cei care se consideră “ai noştri”. De ce? Ori ăştia nu au fost niciodată “ai noştri”, ori “ai noştri” au fost mereu instrumentul celor pe care i-am considerat inamici şi adversari.

De ce, totuşi, nu rezultă o coagulare a unioniştilor? Întreb în contextul anunţatei coagulări dintre Sandu şi Năstase, că asta e deocamdată unica.

Remarcăm, însă, că toate ideile noastre, ale echipei PNL, ale colegilor noştri, ale mele sunt extrem de preluate în spaţiul politic şi mediatic. În acest sens, mă întreb dacă, oare, nu cumva faptul că mulţi repetă şi spun ce am zis noi primii şi pe parcursul celor 10 ani, de cînd existăm, îi deranjează pe cei ce le repetă sau nu? Eu cred că da, noi le stăm ca un ghimpe în ficat, pentru că, auzindu-ne şi văzîndu-ne, îşi amintesc de comportamentul lor de pe cînd se perindau pe la Putere faţă de noi, faţă de mesajul nostru şi faţă de toate afirmaţiile noastre preluate lejer şi fără remuşcări — dar, în consecinţă, se enervează şi mai mult nu pe ei înşişi, ci pe noi, ca pe o oglindă în care îşi văd duplicitatea, fariseismul şi chiar prostia.

Cel puţin ideea că nu poţi fi proeuropean, fără a fi unionist, este repetată acum de mulţi, iar realitatea este cea prin care am pierdut şapte ani din viaţă.

Suntem întrebaţi în emisiuni — cum se face că apar partide pe neaşteptate, un fel de “skospelki”, că aşa le spun eu, româneşte fiind trufandale, şi obţin rezultate, iar noi — nu. De parcă nu s-ar cunoaşte cum au fost furate voturile inclusiv din 2009 încoace, nu se ştie cît de “în furci” a fost luat mesajul nostru unionist, parcă nu s-ar şti că noi, PNL, nu am cerut un ban din România, că pe noi nimeni de la Ambasada României nu ne-a întrebat “cu ce vă putem ajuta?”, că lumea a votat ţinîndu-se de nas pentru aprigii proeuropeni corupţi, că nici în al doilea stat românesc nu prea e de găsit bani.

Sigur, e şi o problemă cînd cei ce îşi zic PNL din România vin ţi îţi reproşează de ce am luat mesajul unionist. Să îi lăsăm să mai dormiteze în România, dacă ele cred că doar Băsescu trebuie lăsat aici să opereze ca să îşi menţină la suprafaţă partidul său peste Prut. Pentru PNL.ro e chiar o ruşine, cînd predecesorii lor, de la care degeaba se revendică, au făcut Reîntregirea şi Modernizarea României. Păcat că fuzionarea PNL.ro cu PDL-ul lui Băsescu are o influenţă nefastă şi în privinţa atitudinii profund greşite a PNL.ro faţă de partidele din R.Moldova, unde le sprijină pe unele cu lideri condamnaţi la închisoare şi se conduc de expertiza pedelistului-dezbinator, nociv şi toxic, Viorel Badea.

Partea bună a propagandei unioniste făcute de Băsescu este distrugerea falsului mesaj europenist prin ocolirea României. Băsescu şi soldăţeii lui — care repetă mai greu ce spune el — reiterează ce spunem noi, PNL, de o habă de vreme, cu foarte mici excepţii, argumentele gata făcute, pentru că au fost şi rămîn adevărate. Şi ei sunt foarte conştient de repetarea ideii nostre. De aceea, credem că venirea lui Băsescu e pozitivă pentru că spune — deja el, şi nu doar noi, — argumentele proUnire, dar este o greşeală că a venit doar ca adept al unui partid, încercînd să strivească echipele de conducere ale altor partide, şi doar dorind să preia unioniştii de la alte partide. Cînd Băsescu spune la Soroca, precum că “nu a venit la 2 procente ale lui Pavlcienco”, se face a nu şti că Ana Guţu, neîmpiedicată de PNL, a luat 0.17 la sută în prezidenţiale, mai puţin decît Maia Laguta, iar cel ce răspun de la numele Şalaru încă nu a luat nici un procent şi fără Băsescu PUN este zero, nu 2 procente.

E clar că proiectul Şalaru-Băsescu e contra Platformei DA şi PAS, în primul rînd, chiar dacă se declară dispuşi să colaboreze cu aceste entităţi. Dar, direct sau prin ricoşeu, bate în partidele unioniste. Doar că Năstase şi Sandu încă nu vor să colaboreze cu Băsescu, dar poate îi vor forţa cei din anturajul lui Pitr Kirilovici. Şi e greu să înţelegi cum, pe de o parte, Băsescu spune că proeuropenii vînd gogoşi legat de iluziile integrării R.Moldova în UE, iar, pe de altă parte, vrea să coopereze cu ei, mai puţin cu alţii sau cu primii unionişti. Cred că aici sunt alte interese. Şi trebuie văzut ale cui sunt.

Pentru noi nu este chiar atît de arzător să obţinem o coagulare cu cei cărora — nu noi — le spun “trădătorii din PL”, vorbim aici de Anatol Şalaru. Problema, însă, e că va trebui să dăm nişte răspunsuri oamenilor cinstiţi, care văd doar Unirea ca soluţie, cînd cei de la Bucureşti au tot venit în aceşti ani, la fel ca şi Băsescu, şi au tot dezbinat aici rîndurile, după ce au finanţat greşit entităţi, persoane şi grupări. Abia Iohannis a spus că nu se vor mai finanţa persoane şi grupări, ci instituţii.

În aceste ultime două luni noi, din păcate, am mai primit o lovitură, din partea PNL.ro, în special fiind vorba de pedelistul toxic Viorel Badea şi preşedintele neinformat al PNL.ro, Ludovic Orban. De Orban — ce să spunem — ca şi Alina Gorghiu, ascultă sfaturile unor profitori din PDL, care a compromis esenţa naţional-liberală a PNL, pentru că PDL se pretinde “mare expert” pe Basarabia şi umblînd după voturi ale simpatizanţilor partidelor corupte lucinschiste gen PLDM, de care vrea să ataşeze acum vagoanele Sandu şi Năstase.

Vine aici Orban şi declară că nu are nicio relaţie cu noi şi că un grup de cetăţeni au luat sigla şi logoul PNL.ro, neştiind că acest lucru a fost sugerat insistent de adevăraţii naţional-liberali, inclusiv de regretatul Mircea Ionescu Quintus.

Le-am dat o replică celor din PNL.ro, arătîndu-le că nu ne revendicăm de la ei, ci de la istoria PNL-ului istoric din România de pînă la 1989, de la PNL-ul din stînga Prutului, din perioada interbelică, deportat integral în Siberia, de la formulele noastre de dincoace de Prut de după 1991 şi de la cei zece ani de activitate a PNL.md, de după 2006. Ne chiar gîndim să adresăm un Apel membrilor PNL.ro ca să îi întrebăm cum le place comportamentul PNL-ului cuplat cu PD-L-ul lui Băsescu faţă de PNL.md din Basarabia.

În aceste condiţii, descrise mai sus, se pune întrebarea — ce e de făcut?

Ori se vrea să nu mai ştim ce să facem şi să ne predăm — cui? Adcă să renunţăm la lupta şi să ne lăsăm bătuţi.

Dacă lucrurile merg aşa, iar Băsescu acaparează voturile unioniştilor pentru nişte falsi unionişti, e una.

Dacă echipa din jurul lui Băsescu se coagulează cu Sandu şi Năstase e alta, poate fi acolo şi PLR.

Dacă Băsescu îşi va da seama că e necesară coagularea cu unioniştii, este a treia situaţie.

Dar dacă nicio variantă nu merge, atunci rîmîne un bloc al celorlalţi, ceea ce cred că e posibil, pentru că grupările plecate din PL nu pot reveni la o masă cu PL. Deja am avut două întîlniri cu cei din PL. Am înţeles că se poate discuta cu ei — mai puţin ei acceptă să discute cu cei plecaţi de la ei. Deşi Băsescu îşi propune să discute şi cu ei, spune — şi cu noi, dar nu se ştie sigur ce va face şi ce îi va reuşi. Noi, însă, vrem să discutăm cu el ca fost Preşedinte al României, nu ca o mascotă a PUN.

Am mai discutat ori la telefon, ori prin SMS, ori pe viu — cu Sergiu Mocanu, cu Anatol Ţăranu, cu Lilian Carp, deputat PL, cu Valeriu Saharneanu şi Oleg Bodrug, cu Eugen Carp, cu preşedintele şi secretarul general ai PL, cu preşedintele şi secretarul general ai PPRM, cu preşedintele PVE, cu preşedintele Partidului Democraţia Acasă.

Noi am propus o formulă salutată de mulţi — PNL şi PL, partide-tulpină asistate de Consiliul Unirii şi de Sfatul Ţării-2, cu ce a mai rămas din acesta, căci nu a acceptat partidele, iar acum liderii acestei construcţii perfecte, dar inexistente, gîndind altfel, precum şi cu sprijinul altor entităţi politice şi asociative.

Partea paradoxală e că toţi înţeleg necesitatea coagulării, dar nimeni nu se grăbeşte să facă ceva. Nu ştim ce aşteaptă — o pară mălăiaţă în gura lui Nătăfleaţă sau bani, sau comenzi politice… Am avut ocazia să discut, foarte tangenţial, chiar şi cu foşti colegi deputaţi din PD. Diacov, dar şi Filat, cînd era la PD, nu trebuie să uite că datorită AMN şi BMD au intrat în Parlament, iar pentru ca acel proces să fi început, PNL a fost primul partid care s-a dizolvat în a doua sa formulă. Acum ei sunt mari şi tari, dar nu se exclud presiuni occidentale privind polarizarea forţelor politice în proeuropene şi proeuoasiatice. Probabil de aceea au spus că partidele de dreapta nu le sunt ostile.

Sigur, pentru noi e o mare şi chiar imposibilă problemă să mergi cu cei de la Putere, care au generat o corupţie endemică. Dar să vedem ce fac şi cei ce se revendică drept Opoziţie extraparlamentară “cu sprijin popular”, despre care Vasile Costiuc a spus-o pe şleau că nu vrea înlocuirea unor oligarhi şi corupţi prin alţii. Noi, însă, ca să nu repet ce am spus în toate documentele de poziţie publice, insistăm pe limpezirea eşichierului politic în proVest şi proEst, pentru a vedea cine trece acest test. Avem senzaţia că nici Puterea, nici Opoziţia — ambele capturate, s-ar putea să nu îl treacă, reuşind numai Dodon şi noi, PNL, care avem de ani o poziţie politică unionistă puternică, pe care se sforţează să ne-o preia “cu demnitate” Băsescu.

Vom încerca să discutăm cu Maia Sandu, care s-a revendicat ca istorician şi a dat note jignitoare Unirii din 1918. Oare cum se simt urmaşii membrii Sfatului Ţării, care au fost exterminaţi cu toţii? În locul ei, exact acum aş face mea culpa şi aş stimula cu acest rating căzut din pod un pol liberal european şi chiar eurounionist, cu PL, PNL, PLR, cu alţii de pe această demensiune. Alianţa cu Năstase pare bună, dar se pare ca radicalizarea poziţiei prin influenţa Platformei DA ar putea respinge unioniştii, însă concurenţa dintre unionişti şi PAS-DA nu va fi agreată de populaţie. Iar noi nu vom avea încotro şi ne vor forţa să îi atacăm. Mai ales că şi Băsescu nu va sta cu mîinile pachet şi asta se vede de pe acum.

Ce facem, totuşi, mai departe?

Este greu să negăm că propulsarea mesajului şi a obiectivului unionist în prim-planul analizelor politice, inclusiv prin venirea lui Băsescu, ne-au favorizat. Suntem invitaţi la multe emisiuni şi acesta este, să recunoaştem, şi rezultatul efortului PNL şi al Consiliului Unirii de a plasa în spaţiul public, mediatic, soluţia Unirii, chiar dacă mulţi vor să spună că istoria unionistă de după 2010 nu reîncepe cu PNL, instituţional, ci de la nasul lor.

Băsescu, cel care nu a venit ca ex-Preşedinte al României, ci ca un lider al unui nou partid unionist, înregistrat datorită efortului nostru de luptă în justiţie, este acum pe cîntarul concurenţei cu noi, pentru că reprezintă doar un partid, PUN, nu pe toţi unioniştii. Dar e clar că asta îşi doreşte şi de aceea se comportă cum se comportă, călcînd peste orice scrupule. În spaţiul mediatic se discută eventuale scenarii şi scopuri. Doar timpul va arăta care sunt adevărate.

Este adevărat, noi nu avem instrumentele prin care să concurăm acum cu Băsescu. Este adevărat şi ce spun mai mulţi că PUN este acum doar Băsescu — “nu-i Băsescu, nu-i PUN”. Este ridicol să îi vezi pe cei ce odinioară credeau în PL cum se înghsuie pe lîngă acel Băsescu acum venit la nişte plecaţi din PL. Dar toţi sunt de la Putetrea care a prăbuşit speranţele proeuropene ale oamenilor, pentru care pleda şi Băsescu odinioară, negînd soluţia Unirii, cum a spus-o şi Ghimpu într-un interviu acordat ziarului Komsomolskaia Pravda. Şi e păcat că nici Ghimpu, nici Băsescu, fiind preşedinţi ai celor două state româneşti nu au proclamat Unirea. Dimpotrivă, Mihai Ghimpu a spus că s-a întîlnit cu Băsescu şi au pus cruce, practic, pe Unire, pentru că cele două state româneşti se vor întîlni în UE. Acum, ambii şi-au schimbat radical mesajul. Problema rezidă doar dacă sunt sinceri sau au un calcul electoral la mijloc.

Este adevărat că noi, în actuala situaţie, putem pierde şi cea ce avem — oameni, eventuali votanţi, cei care puteau deveni ai noştri. Este adevărat că ne confruntăm cu o depresie politică şi dezamăgiri, dar, cred, trebuie să continuăm să rezistăm şi să nu ne dispersăm. Lucrurile se pot schimba. Nu ştiu cum, cînd şi în ce circumstanţe. Dar populaţia trebuie să ştie că noi nu dorim să aibă în viitoarele alegeri cei ce îşi zic Dreapta politică un număr mare de candidaţi concurenţi pe circumscripţii. De aceea, dacă vom găsi şi noi doritori să se implice, să ţină piept luptei politice, ne vom bucura. Dacă vom găsi şi sprijin financiar, va fi şi mai bine.

Între timp, în situaţia noastră sunt mai multe entităţi politice. Avem, totodată, şi entităţi civice care declară că ne vor fi alături. Vom vedea cum vom proceda. Deocamdată vom continua discuţiile, dialogul, negocierile cu cine va fi posibil.

Dacă vă uitaţi şi cu Dodon ce evoluţii sunt, e clar că mulţi nu se aşteptau. Noi am spus clar că Dodon trebuie legal trăsnit pentru dezbinarea societăţii, urîndu-i pe unii purtători de idei, de idealuri, constituţional. Mai multă presă, inclusiv PRO TV, au preluat ca ştire afirmaţiile, articolele, postările noastre privind căile de închidere legale a gurii lui Dodon. Astfel, PNL a format cadrul juridic şi privind unionismul, şi privind românismul, care nu sunt extremism, ci opţiuni legale, dar şi privind ilegalitatea pentru un şef de stat să spună ce vrea, la adresa cui vrea, creînd un precedent la CEDO, în cazul calomnierilor făcute de Voronin, proces ce continuă din nou în R.Moldova.

Dacă o coagulare ar începe, cred că ar fi justificată şi binevenită consolidarea echipelor entităţilor în teritoriu. Acum, să mergi în faţa populaţiei, aceasta spune, aşa cum îi zice şi lui Băsescu — De ce nu vă uniţi? Da, unii colegi ai noştri au dreptate perfectă cînd spun că mereu ne uităm cu cine mergem şi de ce nu ne axăm pe fortificarea noastră, a PNL. Nu mă mai opresc la acest subiect. Aş spune că au încercat mulţi să ne şteargă de pe firmamentul politic moldovenesc, nu au reuşit, am rezistat, poate Dumnezeu ne va fi alături, cu mai mult sprijin, şi în continuare.

Nimeni nu împiedică pe nimeni să continue a atrage persoane în partid, cu principii şi convingeri, să ne anunţe cînd şi unde ne putem întîlni cu grupuri de cetăţeni activi civic şi politic. De asemenea, chiar vă rog să tatonaţi peste tot unde puteţi ce spun membrii în teritoriu ai partidelor eligibile pentru o Platformă comună nePutere şi neDodon.

Aş adăuga faptul că avem un candidat la funcţia de primar şi îi dorim succes, precum şi că dacă identificaţi să candideze persoane curajoase în circumscripţii electorale, va fi pentru ele şi un start şi o oportunitate pentru alegerile locale viitoare.

V-am vorbit deloc puţin, ştiu că aşteptaţi ceva foarte concret, dar ceea ce aşteptaţi derivă din decizii bilaterale şi trilaterale sau multilaterale. Nu depinde numai de noi. Noi ne zbatem. Să vedem ce va ieşi. Ştiţi parabola cu broscuţa, încă una, că eu ştiu două. Vorbesc de cea cînd o broască se îneca aruncată în lapte, dar s-a zbătut pînă s-a făcut unt din lapte şi a ieşit din borcan. Poate ni se va întîmpla şi nouă la fel.

Vă mulţumesc pentru atenţie şi vă invit să vă spuneţi părerile.

Vitalia Pavlicenco, preşedintele PNL.md

Sursa: www.pnl.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet