Stabilitatea internă, unitatea de opinii şi de acţiuni constituie cel mai de preţ capital al Frontului Popular Creştin Democrat

Doamnelor şi domnilor delegaţi,
stimaţi oaspeţi,
onorată asistenţă,

Avem onoarea şi bucuria să Vă salutăm din nou în această sală, unde acum şase ani, în zilele de 30 iunie — 1 iulie, îşi desfăşura lucrările Congresul al II-lea al Frontului Popular. În acele zile localul în care ne aflăm se numea Palatul “Octombrie”. În urma hotărârii adoptate de forul nostru din 1990, acest prestigios local a căpătat numele de Palatul Naţional. Tot la acel for am decis schimbarea denumirii Pieţei Victoriei în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Ne face o deosebită plăcere să amintim că anume Congresul al II-lea al formaţiunii noastre a adoptat rezoluţia “Cu privire la repunerea în drepturi a etnonimului popor pomân şi a glotonimului limba română”, care exrpima voinţa noastră de restabilire a conştiinţei naţionale şi a unităţii poporului român, marcând astfel poziţia noastră univocă în problema naţională. Decolonizarea şi decomunizarea teritoriilor înstrăinate a fost şi rămâne obiectivul fundamental al Frontului Popular. Atunci, când Uniunea Sovietică mai era în picioare, noi ceream abolirea cultului lui Ulianov (Lenin), retragerea armatei sovietice de ocupaţie şi refacerea unităţii Bisericii Neamului. Binecunoscutul punct 3.2 din Statutul Frontului Popular a declanşat ieşirea masivă din rândurile Partidului Comunist a cetăţenilor Republicii Moldova. Chiar în această sală foştii membri de partid îşi nimiceau public carnetele roşii, lepădându-se de Satana.

Remarcăm astăzi cu satisfacţie că cea mai importantă realizare a Mişcării noastre este că am reuşit să o păstrăm ca pe o formaţiune unitară, consecventă, capabilă să înfrunte toate ostilităţile care au însoţit în permanenţă evoluţia noastră politică. Nesfârşitele tentative de anihilare a Frontului Popular Creştin Democrat, de eliminare a opţiunii unioniste de pe scena politică basarabeană au eşuat. S-au înşelat amarnic şi falşii profeţi, ca să nu le zicem falşii amici, care cobeau fără istov moartea Frontului Popular. În pofida tuturor încercărilor de a zădărnici efortul Mişcării din care facem parte, prezenţa noastră în această sală este încă o confirmare a viabilităţii spiritului unionist şi democratic. Cel mai de preţ capital al Mişcării noastre este stabilitatea internă izvorâtă din unitatea de convingeri, care la rândul ei determină unitatea de opinii şi de acţiuni.

Am înţeles cu toţii că succesul nostru poate fi asigurat numai de un efort continuu. Cât de nobil şi de curat este efortul celor de prin satele şi oraşele noastre care, departe de larma Chişinăului şi de aplauzele mulţimilor, hărţuiţi de copoii stăpânirii şi de mizeria materială, nu se lasă duşi pe panta confortabilă a tânguielilor şi a neputinţei. Constatăm că adoptarea Constituţiei de către majoritatea parlamentară agro-comunistă a urmărit tabuizarea românismului, a opţiunii unioniste şi îngrădirea libertăţilor democratice. În iulie 1994, când actuala Putere a fixat în Constituţie glotonimul “limba moldovenească”, am văzut printre protestatarii adunaţi în faţa Parlamentului oameni cu ochii în lacrimi care s-au pomenit pentru moment neputincioşi în faţa tăvălugului bolşevic. În replică la tânguielele celor care au considerat în acea clipă că nu mai e nimic de făcut, îndemnul nostru a fost: “Sus fruntea, români!”. Am zis că este bine să nu uităm că în eternitatea neamului românesc coşmarul de azi nu este decât o fracţiune de secundă. Nu lacrima disperării, ci lacrima bucuriei să ne copleşească. A bucuriei că avem o Ţară care ne este Pământul Făgăduinţei şi spre care se merge anevoios, dar neabătut. Tocmai de aceea la 28 iulie 1994, în chiar ziua adoptării Constituţiei, Frontul Popular Creştin Democrat, respingând minciuna şi samavolniciile devenite normă constituţională, lansa de la tribuna Parlamentului Memorandumul prin care declanşa procesul de colectare a semnăturilor pentru revizuirea Constituţiei agro-socialiste. În Memorandum subliniam că s-a produs constituţionalizarea regimurilor separatiste de la Tiraspol şi Comrat, că a fost legalizată teoria stalinistă despre existenţa unei “limbi moldoveneşti”, alta decât cea română, a unui “popor moldovenesc”, altul decât cel român, că a fost interzis învăţământul moral-religios în şcolile de stat de toate gradele şi că a fost instituită pedeapsa cu moartea. Totodată, limbii ruse i s-a acordat un statut privilegiat care reduce limba populaţiei autohtone la starea discriminatorie din perioada regimului comunist. A fost conservată structura administraţiei locale de tip sovietic. Legea fundamentală tolerează libertatea opiniei doar în măsura în care aceasta se conformează ideologiei partidului de guvernământ. Orice alte opinii, diferite de cele oficiale, urmează să fie tratate drept anticonstituţionale şi pedepsite de lege. Libertatea de expresie a fost practic suprimată. Astfel, au fost substituite în mod deliberat interesele statului şi drepturile fundamentale ale omului cu interesele actualilor guvernanţi. În campania de colectare a semnăturilor pentru revizuirea Constituţiei s-au încadrat mii de membri ai formaţiunii noastre. A fost o acţiune de amploare, de o importanţă organizatorică şi propagandistică deosebită, care a contribuit la fortificarea structurilor FPCD şi la popularizarea opţiunilor noastre politice. Ca urmare a acestei iniţiative civice şi a demersurilor FPCD pe plan extern, în speţă către Consiliul Europei, Puterea a fost nevoită să se conformeze amendamentelor prestigiosului for european şi să preea unele dintre revendicările noastre.

În această ordine de idei amintim că pedeapsa capitală a fost deja abolită, este pe punctul de a fi revizuită legislaţia despre administraţia publică locală, a suferit modificări substanţiale Legea presei, iar Puterea este obligată să soluţioneze paşnic şi fără discriminări problema Mitropoliei Basarabiei. Între timp a fost creată şi o comisie specială abilitată să examineze problema introducerii învăţământului moral-religios în şcoală. Ne exprimăm speranţa că autorităţile vor fi nevoite să se conformeze recomandărilor acestei comisii care consună perfect cu voinţa majorităţii copleşitoare a populaţiei. De remarcat că deocamdată o restanţă gravă a Parlamentului rămâne tergiversarea ratificării Convenţiei europene pentru drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, ratificare prevăzută într-un amendament special al Consiliului Europei.

Pe conştiinţa actualei Puteri este şi atentarea la independenţa, unitatea şi indivizibilitatea statului prin adoptarea Legii “Despre statutul juridic al Gagauz Yeri — Găgăuzia”. Apărarea şi promovarea intereselor vitale ale întregii populaţii a Republicii Moldova, fără deosebire de apartenenţă etnică sau lingvistică este principiul activităţii noastre politice. În acelaşi timp, nu putem accepta separatismul, ghetoizarea şi izolaţionismul politic pe criterii etnice. Acordarea dreptului de autodeterminare politică externă unei părţi a populaţiei Republicii Moldova constituie o încălcare flagrantă a articolului 1 al Constituţiei şi creează un precedent periculos pentru Europa. Constituţionalizând şi încurajând regimurile secesioniste de la Comrat şi Tiraspol, actualul regim neocolonial promovează făţiş interesele geopolitice străine şi în primul rând pe cele ale vechii metropole. În acelaşi context, actuala Putere, respingând sprijinul comunităţii internaţionale şi încălcând principiul declarat al neutralităţii, plasează Republica Moldova sub protectoratul efectiv al Rusiei şi Ucrainei pe care le implică în mod deliberat în soluţionarea crizei transnistrene. În aceste condiţii OSCE-ul s-a pomenit în situaţia jenantă de figurant la procesul de consolidare a dominaţiei ruseşti asupra Republicii Moldova. Astfel, guvernanţii au demonstrat caracterul fictiv al neutralităţii declarate prin Constituţie şi speculate intens pe plan extern.

De fapt aşa-zisa neutralitate camuflează nedorinţa actualei Puteri de a se integra, împreună cu celelalte state din centrul şi estul continentului, în structurile politico-militare euroatlantice. Participarea la Parteneriatul pentru pace este insuficientă pentru garantarea securităţii naţionale în zonă. Frontul Popular Creştin Democrat este singura formaţiune politică care a inclus în platforma sa electorală ideea despre necesitatea aderării Republicii Moldova la sistemul european de securitate colectivă şi, în primul rând, la blocul NATO. Respingerea acestei orientări strategice vădeşte o dată în plus caracterul duplicitar al politicii Chişinăului oficial faţă de Occident şi confirmă raportul său de vasalitate faţă de Moscova. Atâta timp cât pe teritoriul Republicii Moldova vor staţiona trupe militare ruseşti va fi periclitată siguranţa noastră naţională şi pacea în regiune.

O chestiune fundamentală care ţine de instaurarea normelor democratice în Republica Moldova este cea a modului de constituire şi funcţionare a administraţiei publice locale. Sunt bine cunoscute raţiunile pentru care Frontul Popular Creştin Democrat nu a participat cu candidaţi proprii la ultimele alegeri locale. Setul de legi privind administraţia publică locală, adoptat de Parlament la 8 decembrie 1994, urmărea perpetuarea sistemului sovietic de administrare locală. A fost conservată vechea divizare în raioane, unităţi administrativ-teritoriale care nu sunt în stare să se autofinanţeze şi să asigure populaţia cu servicii publice necesare, depinzând în totalitate de Puterea centrală. Coaliţia majoritară din Parlament a creat un cadru legislativ pentru instaurarea dictaturii partidului de guvernământ la toate nivelurile administraţiei publice. Numirea în funcţii a primarilor municipiilor şi a preşedinţilor consiliilor raionale de către autorităţile centrale, subordonarea ierarhică a organelor administrative de diferite niveluri, posibilitatea Parlamentului şi a Guvernului de a anula deciziile organelor administrative şi de a le dizolva sau demite, caracterul formal şi inoperant al consiliilor locale au făcut practic imposibilă realizarea articolului 109 al Constituţiei Republicii Moldova şi contravin Cartei Europene “Exerciţiul autonom al puterii locale”. Astfel, principiul constituţional al eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale a fost ignorat cu desăvârşire. În aceste condiţii, participarea Frontului Popular Creştin Democrat la alegerile locale ar fi însemnat intrarea iresponsabilă într-un joc pretins democratic. Raportul nostru prezentat Consiliului Europei, obiecţiile acestui înalt for internaţional şi cele ale Fundaţiei Internaţionale pentru Sisteme Electorale, precum şi recenta decizie a Curţii Constituţionale în această problemă au determinat actuala majoritate parlamentară să includă pe ordinea de zi chestiunea armonizării legislaţiei cu privire la administraţia publică locală cu dreptul internaţional şi normele democratice. Astăzi vârfurile administraţiei de la Chişinău declară cu nonşalanţă că ar fi dorit instaurarea acestor principii democratice. Este regretabil, însă, că o fac cu atâta întârziere, evitând să recunoască ce i-a împiedicat să promoveze din capul locului aceste principii.

Doamnelor şi domnilor,

După cum este bine cunoscut, Frontul Popular Creştin Democrat este preocupat în permanenţă de promovarea reformei agrare, întrucât doar decomunizarea agriculturii şi împroprietărirea ţăranilor cu pământ pot conduce la emanciparea economică şi politică a locuitorilor satelor. Nenumăratele obstacole legislative puse în calea privatizării în sectorul agrar de către actualul Parlament nu au fost în stare să zădărnicească totalmente procesul de schimbare a raporturilor de proprietate în acest domeniu al economiei naţionale. Fiind alături de ţărani şi grijile lor, grupul parlamentar al Frontului Popular Creştin Democrat, folosindu-se de dreptul său legal, a sesizat Curtea Constituţională, la 7 decembrie 1995, asupra neconstituţionalităţii unor prevederi din Codul Funciar. Curtea Constituţională examinează această chestiune în procedură de urgenţă şi dă câştig de cauză Frontului Popular şi ţăranilor. Putem afirma cu certitudine că această decizie a Curţii Constituţionale este una istorică, iar eforturile noastre, materializate în sute de întâlniri cu alegătorii de la ţară şi sprijinite de organismele financiare internaţionale, au dat deja rezultate vizibile. Până la urmă Puterea agro-comunistă s-a văzut constrânsă să se retragă din calea reformelor agrare, acceptând şi transformarea pământului în obiect de vânzare-cumpărare. Este clară pentru toată lumea rezistenţa acerbă pe care o opun exponenţii vechilor structuri pentru a păstra cu orice preţ colhozurile, care sunt baza economică şi politică a Partidului Democrat Agrar. Această chiaburime roşie de la sate înţelege prea bine că o dată cu încheierea procesului de decomunizare a agriculturii şi de împroprietărire a ţăranilor cu pământ îşi va încheia existenţa şi Partidul Democrat Agrar. Este potrivit să amintim aici despre acea istorică Adunare din 18 februarie 1996, convocată de Frontul Popular Creştin Democrat, adunare care a decis formarea Cartelului Ţărănesc “Sfântul Gheorghe”. Cei 820 de delegaţi din 32 raioane ale republicii şi-au exprimat astfel voinţa de a-şi solidariza eforturile pentru emanciparea ţăranilor şi construirea unei noi pături de producători liberi în agricultură. La ora actuală remarcăm cu satisfacţie o aderenţă masivă la Cartelul Ţărănesc “Sfântul Gheorghe”, care şi-a format deja structuri teritoriale în majoritatea raioanelor. Această organizaţie a ţăranilor liberi activează legal şi în strânsă colaborare cu Frontul Popular Creştin Democrat şi cu grupul său parlamentar, reuşind să distribuie un număr impresionant de materiale explicative, îndrumare pentru ţărani, modele de formulare, tălmăciri ale legislaţiei în vigoare. Am reuşit de asemenea să câştigăm un şir de procese judiciare intentate pentru obţinerea cotelor valorice. Cartelul Ţărănesc “Sfântul Gheorghe” îşi are propriul organ de presă, “Foaia satelor”, care apare bilunar ca supliment al ziarului “Ţara”. Aici ţăranii găsesc sfaturi practice şi consultaţii juridice, se informează asupra activităţii Cartelului pe întreg teritoriul republicii, precum şi asupra colaborării cu diverse organisme internaţionale în scopul obţinerii unor credite avantajoase pentru sectorul privat din agricultură. Suntem cu toţii conştienţi că lupta pentru pământ este o bătălie strategică. La ora actuală există indicii clare că acest proces a căpătat un caracter ireversibil.

Onorată asistenţă,

Astăzi pentru nimeni nu mai constituie o noutate care sunt consecinţele social-economice ale guvernării PDAM. Absoluta majoritate a populaţiei a fost aruncată în hăul sărăciei. Neachitarea la timp a salariilor, pensiilor şi a burselor a devenit o trăsătură de bază a vieţii cotidiene. Datele statistice consemnează imparţial transformarea noastră într-o societate de muribunzi, mortalitatea depăşind natalitatea pentru prima dată în ultima jumătate de secol. În anul şcolar 1995–1996 zeci de mii de copii nu au fost şcolarizaţi din simplul motiv că părinţii lor nu au bani ca să-i hrănească, să-i îmbrace şi să-i încalţe. Oraşele noastre sunt împânzite de sute de cerşetori. Bătrânii singuratici mor prin casele lor. Şomajul a atins proporţii îngrijorătoare. Iar Guvernul Sangheli caută să ne convingă cu neruşinare că politica promovată de el s-ar numi altfel decât genocid. Aflându-se sub protecţia sigură a majorităţii parlamentare, Guvernul poate să-şi desfăşoare şi de acum încolo activitatea sa de pauperizare şi înfometare a populaţiei. În aceste condiţii nedispunând de posibilitatea de a demite actualul Guvern, nu ne rămâne decât să ne pregătim temeinic pentru viitoarele alegeri parlamentare şi să convingem alegătorii că numai invalidarea electorală a stângii neocomuniste, în speţă a Partidului Democrat Agrar, poate aduce o ameliorare a situaţiei social-economice.

O dovadă în plus a incompetenţei actualei Puteri este şi atitudinea acesteia faţă de învăţământ, cultură şi medicină. Semidocţii ajunşi în vârful piramidei statale ne învaţă ce limbă vorbim şi din ce neam ne tragem, urmărind cu perfidie deznaţionalizarea românilor din stânga Prutului. Politica bugetară a actualului Cabinet în aceste domenii se bazează pe principiul finanţării reziduale, intelectualitatea şi studenţimea fiind tratate ca nişte adversari politici, şi nu ca nişte categorii sociale care merită să le fie asigurat un nivel de trai onorabil.

Stimaţi delegaţi, invitaţi, reprezentanţi ai misiunilor diplomatice şi ai presei,

De patru ani de zile patru cetăţeni ai Republicii Moldova zac fără nici o vină în puşcăriile separatiştilor de la Tiraspol. Deţinuţii politici Ilie Ilaşcu, Tudor Petrov-Popa, Alexandru Leşcu şi Andrei Ivanţoc sunt ostaticii unor jocuri politice murdare. Cei care îi ţin în captivitate speră că vor reuşi să-i folosească drept element de şantaj pentru obţinerea unor cedări cât mai mari din partea Chişinăului în direcţia federalizării Republicii Moldova. Nenumăratele acţiuni de protest şi luări de atitudine din partea Frontului Popular Creştin Democrat, precum şi din partea unui număr impresionant de organisme internaţionale, nu au reuşit să amelioreze câtuşi de puţin soarta acestor oameni. În acelaşi timp, călăii separatişti, în complicitate cu stăpânii lor de la Moscova, dar şi cu cozile de topor naţionale, caută să-i determine pe deţinuţii politici să-şi renege propriile opţiuni politice, să renunţe la crezul lor naţional. De fiecare dată suntem purtaţi cu vorba, ni se promite că după o următoare campanie electorală problema se va rezolva. Acum suntem din nou în preajma unor campanii electorale: cea din Rusia, cea din Republica Moldova, dar şi cea din Transnistria. Iarăşi ni se vor da explicaţii oficiale, se vor face asigurări publice că, chipurile, administraţia de la Chişinău se ocupă în mod prioritar de acest caz. Dar ce fel de Putere este aceasta dacă nu este în stare să-şi administreze propriul teritoriu şi să elibereze dintr-o detenţie ilegală patru cetăţeni ai acestui stat? Şi câtă nesimţire trebuie să aibă capii acestei republici ca să poată rămâne în posturile pe care le ocupă, să mai aspire să le cucerească din nou, atunci când şi-au demonstrat propria incapacitate de a pune capăt suferinţelor fizice şi morale ale deţinuţilor politici. Mamele şi soţiile lor au încărunţit în văzul întregii lumi, copiii lor cresc aşteptându-şi taţii întemniţaţi fără nici o vină.

Stimaţi delegaţi şi invitaţi la Congresul al V-lea al Frontului Popular Creştin Democrat,

Anul politic 1996 va culmina cu alegerile prezidenţiale. Până la momentul de faţă o serie de grupări politice de diverse orientări şi-au făcut publice opţiunile electorale, unele au lansat până şi portrete-robot ale eventualilor candidaţi. Este cunoscut şi faptul că opinia publică aşteaptă să afle care va fi poziţia Frontului Popular Creştin Democrat. În această ordine de idei se fac cele mai neverosimile speculaţii. Înţelegem că pentru noi situaţia nu este deloc simplă. Tocmai de aceea orice decizie pripită ar putea cauza grave prejudicii formaţiunii noastre. Tot aici e de remarcat şi faptul că predispoziţiile apocaliptice sunt la fel de păguboase ca şi cele triumfaliste. Exagerează şi cei care se aşteaptă la un final nefericit, dar şi cei care nutresc iluzia unor victorii uşoare. Din păcate, aceste alegeri nu oferă nici o soluţie salvatoare. Preocuparea noastră principală în acest sezon electoral trebuie să pornească de la prioritatea fortificării formaţiunii şi a ridicării prestigiului ei, precum şi de la necesitatea împiedicării stângii proimperiale şi antioccidentale de a obţine postul de şef al statului. Întrucât deocamdată nu sunt cunoscute toate elementele care ne-ar permite astăzi adoptarea unei poziţii univoce şi definitive în chestiunea alegerilor prezidenţiale, este rezonabil să ne rezervăm timp pentru elaborarea unei tactici judicioase şi eficiente. O decizie tranşantă luată în grabă ar putea să ne creeze o serie de dezavantaje, printre care şi cel al imposibilităţii ajustării comportamentului nostru la realităţile electorale în continuă schimbare.

Doamnelor şi domnilor,

Frontul Popular Creştin Democrat are o identitate inconfundabilă în contextul politic basarabean. Ideea naţională care-şi soarbe vigoarea din solul generos al Creştinismului, precum şi principiile democratice îi conferă Mişcării noastre un suport moral durabil şi reclamă responsabilităţi pe măsură. Avantajul Frontului Popular Creştin Democrat rezidă în sinteza dintre convingerile noastre morale, opţiunile noastre politice şi interesul nostru naţional. Tocmai de aceea, aici, în Basarabia, noţiunile de român, frontist şi unionist au devenit sinonime, acceptate atât de prietenii cât şi de adversarii noştri. În pofida tuturor încercărilor de a elimina opţiunea unionistă de pe scena politică şi din conştiinţa românilor basarabeni, am reuşit să menţinem şi să promovăm această opţiune. Zadarnice sunt eforturile celor care caută să ne prezinte ca pe o formaţiune antistatală care n-ar corespunde calapoadelor ideologice ale regimului neocolonial de la Chişinău. Timpurile dictatului politic apun ireversibil. Nici un partid sau guvern nu poate pretinde că ar fi deţinător al adevărului în ultima instanţă şi cu atât mai mult nu poate să impună punctul său de vedere ca pe singurul valabil şi obligatoriu pentru toţi. Numai alegătorii pot să valideze o opţiune sau alta. Iată de ce opţiunea unionistă trebuie să participe nestingherit, alături de alte idei politice, la competiţia democratică din Republica Moldova. Este un adevăr incontestabil că nu statele făuresc popoare, ci popoarele făuresc state pentru a-şi împlini un destin comun. Conjunctura politică a acestei perioade istorice a determinat existenţa a două state româneşti. Convingerea noastră profundă este că evoluţia istorică firească va conduce negreşit spre reunificarea acestor două entităţi statale. Cu atât mai naivă este veleitatea celor care încearcă astăzi să tabuizeze viitorul, impunându-i timpului măsura propriei lor mărimi.

Şi dacă suntem astăzi cu toţii în această sală, e pentru că rămânem statornici în crezul nostru de români şi de creştini.

Vă mulţumesc.

Declaraţii şi comunicate de presă

• Raportul dlui Iurie ROŞCA, preşedinte executiv al FPCD, prezentat la Congresul IV
  PPCD, 24 aprilie 1994

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet