Alegerile parlamentare din 2021 în Republica Moldova - alegeri.md
 Partide→Declaraţii→PPCD

Raportul preşedintelui FPCD, Iurie ROŞCA, prezentat la Congresul VI

|versiune pentru tipar||
FPCD (astăzi PPCD) / 11 decembrie 1999
Partidul Popular Creştin Democrat

Doamnelor şi domnilor delegaţi,
onorată asistenţă,

După trei ani de zile, iată-ne din nou împreună, reuniţi în familia noastră spirituală şi politică, la Congresul Frontului Popular Creştin Democrat. Ne bucurăm că cea mai încăpătoare sală din Chişinău nu ne poate cuprinde pe toţi. Ştim că mii de colegi ai noştri, din cele mai indepărtate sate şi oraşe, sunt în aceste clipe cu gândul alături de noi şi aşteaptă veşti bune de la cel mai înalt for al creştin-democraţilor. Acest for marchează peste un deceniu de activitate politică a formaţiunii noastre. Sunt unsprezece ani în care am evoluat de la un grup informal de adepţi ai perestroikăi lui Gorbaciov spre o amplă mişcare populară care s-a cristalizat în vâltoarea luptei pentru renaştere naţională, pentru limbă şi alfabet, pentru drepturi politice şi cetăţeneşti, pentru dezagregarea imperiului şi obţinerea independenţei, pentru libertate, democraţie, proprietate privată şi un stat de drept. Astăzi afirmăm fără putinţă de tăgadă că toate dezideratele politice majore ale acestui deceniu au fost formulate de Frontul Popular aflat mereu în epicentrul celor mai importante evenimente. În acest sens rămân ca mărturii istorice de neşters Marea Adunare Naţională din 27 august 1989, care a consfinţit dreptul nostru la limba română, la alfabetul latin şi la tricolor, Marea Adunare Naţională din 16 decembrie 1990, care a proclamat, în numele întregului popor, independenţa de imperiul sovietic şi a cerut Parlamentului să legifereze acest fapt cu un an înainte de a se produce. La aceeaşi memorabilă Adunare din 16 decembrie ’90 am exprimat voinţa populară de a renunţa la titulatura colonială “RSSM” şi am dat numele acestui stat — Republica Moldova. Având o prezenţă activă la toate momentele de cotitură ale istoriei noastre recente, Frontul Popular a lansat o serie de iniţiative de o importanţă cardinală cum sunt: reforma sistemului politic, reforma economică, cea administrativ-teritorială şi instituţională, iniţiative primite la început cu ostilitate de puternicii acelor zile. După o vreme însăşi viaţa i-a forţat să accepte ideile promovate de noi. Spiritul novator al formaţiunii noastre a influenţat în permanenţă de-a lungul anilor gândirea şi practica politică de la noi. Am îmbrăţişat dintotdeauna un comportament politic riscant, am mers mereu pe muchie, asumându-ne toate pericolele şi sacrificiile. Exponenţilor formaţiunii noastre le-a fost dat să treacă prin toate încercările pe care ni le-a aruncat în faţă destinul: de la banalele profilaxii kaghebiste până la asasinate. Camarazii noştri Dumitru Moldovanu, asasinat prin înjunghiere în 1990, Grigore Vârtosu, căzut la Tighina în 1992, şi Valentin Ciobanu, ucis mişeleşte în 1998, ca să invocăm doar câteva nume, au plătit cu propria viată pentru idealurile libertăţii. Se cuvine să ne amintim aici de deţinuţii politici de la Tiraspol, Ilie Ilaşcu, Alexandru Leşcu, Tudor Petrov-Popa şi Andrei Ivanţoc, aflaţi în detenţie ilegală de şapte ani şi jumătate. Ei au sorbit din plin din paharul suferinţei, durerea fiindu-le amplificată şi de cinica manipulare a numelor lor în scopuri politice deseori de-a dreptul degradante. Obţinerea eliberării cât mai grabnice a acestor ostatici ai regimului separatist trebuie să fie problema nr.1 pentru clasa noastră politică.

Trecând prin toate etapele de formare politică, Frontul Popular a înregistrat o evoluţie firească de la doctrina perestroika până la îmbrăţişarea democraţiei creştine moderne. Apropierea noastră de doctrina creştin-democrată se datorează poate în primul rând marilor noştri prieteni Corneliu Coposu şi Ioan Alexandru. Ne stăruie şi azi în memorie acel fascinant discurs rostit în faţa noastră la Congresul al IIIlea din februarie 1992 de vulcanicul poet creştin Ioan Alexandru, care ne-a inspirat profetic să alegem calea singurei politici curate, izvorâte din alianţa noastră cu Hristos.

Doamnelor şi domnilor,

Ultimii trei ani care s-au scurs de la cel de-al V-lea Congres, au fost plini de evenimente politice deosebit de importante. De fiecare dată am acţionat în consens cu interesul general, fară a ne abate de la principiile noastre. În 1996 interesul general ne dicta unificarea tuturor forţelor naţionale şi democratice pentru participarea în comun la alegerile prezidenţiale. Atunci se conturaseră două candidaturi puternice pentru cursa electorală. Pe de o parte, Mircea Snegur, care abandonase Partidul Democrat-Agrar, intrase într-un conflict deschis cu Guvernul Sangheli şi cu majoritatrea parlamentară, pronunţându-se pentru reformă şi renaştere naţională, iar pe de altă parte, Petru Lucinschi, sprijinit de forţele de stânga. Nedorind să divizeze electoratul de dreapta şi dând prioritate noii orientări pro-reformă a lui Snegur, Frontul Popular Creştin Democrat, alături de partidele componente ale Alianţei Forţelor Democratice, i-a acordat acestuia sprijin electoral. Date fiind relaţiile destul de tensionate existente în trecut între fostul şef al statului şi FPCD, precum şi greselile politice grave comise de acesta de-a lungul anilor, decizia de a-l susţine a fost luată de Sfatul formaţiunii în baza unui Acord scris care a fost dat publicităţii. Atunci toată lumea s-a putut convinge că numai poziţia inflexibilă şi ambiţiile deşarte ale lui Valeriu Matei, precum şi ale altor candidaţi lansaţi pentru dispersarea Dreptei, au condus la pierderea cursei de către Snegur.

Fiind ataşat dezideratului de unificare a Dreptei, FPCD a întreprins şi în 1997 numeroase tentative de aliere a democraţilor într-un singur bloc politic. Astfel, în urma insistenţelor noastre, la 16 aprilie 1997 FPCD şi PFD au semnat o Declaraţie comună prin care îşi anunţau dorinţa de a merge împreună în alegerile parlamentare. Evenimentul a fost întâmpinat cu entuziasm de foarte multă lume. Din păcate, însă, pentru a câta oară ambiţiile personale ale liderului PFD au prevalat asupra interesului naţional, dezamăgind profund opinia publică. În pofida acestor circumstanţe, am hotărât totuşi să punem bazele unei largi coaliţii din care au mai făcut parte Partidul Renaşterii şi Concilierii, Partidul Ecologist, Liga Democrat-Creştină a Femeilor, Partidul Tărănesc Creştin Democrat şi am format împreună cu acestea Convenţia Democrată.

Este bine stiut că după alegerile parlamentare raportul de forţe din Legislativ a determinat crearea unei alianţe postelectorale. Iniţiativa ne-a aparţinut şi de această dată. Toate documentele constitutive, dar şi numele Alianţei pentru Democraţie şi Reforme, au fost concepute de FPCD şi acceptate ulterior de către ceilalţi parteneri. Cei 60 de deputaţi care şi-au depus semnăturile pe documentele de constituire ale ADR s-au angajat să respecte principiile fundamentale ale acestei coaliţii democratice: ataşamentul faţă de Reformă, faţă de procesul de integrare europeană, dar mai ales să revadă optica deformată asupra modului de exercitare a actului guvernării. Noua Putere, spre deosebire de fostele guvernări de stânga, a avut o şansa unică să se afirme ca o guvernare morală. Dacă ar fi fost valorificată această şansă, cetăţeanul şi-ar fi căpătat negreşit încrederea în instituţiile statului, dar şi în valorile democraţiei. Am cerut de fiecare dată, cu ocazia numirii în orice funcţie de stat, transparenţă totală şi respectarea criteriilor de competenţă şi onestitate. Din păcate, nu am fost auziţi. În loc să dea curs acestor minime exigenţe, partenerii noştri din ADR au căzut într-un politicianism dezgustător, compromiţând grav ideea de democraţie şi reformă.

Ce s-a întamplat de fapt? Ne-am convins pe parcurs că nu avem de a face cu nişte partide democratice, ci cu niste grupări oligarhice puse pe căpătuială şi pe devastarea patrimoniului public cu preţul condamnării populaţiei la lipsuri şi mizerie fără precedent. Toată lumea a simţit pe propria piele cinismul şi lăcomia noilor parveniţi, care s-au acoperit cu frazeologia pro-occidentală, împingând ţara spre cele mai nereuşite forme de capitalism mafiotizat, existente doar în ţările lumii a treia. În urma nenumăratelor scandaluri publice nimeni nu a fost tras la răspundere. Şi asta în timp ce se ştie prea bine că în ţara aceasta corupţia are nume propriu. Dar până astăzi încă nici un demnitar nu a fost adus în faţa justiţiei. În loc să accepte un parteneriat deschis şi onest, aliaţii noştri au transformat ADR-ul într-un paravan politic pentru afacerile lor murdare.

După demisia guvernului Ciubuc II am lansat iniţiativa unui guvern al mâinilor curate. Am cerut înlăturarea tuturor persoanelor corupte din noua garnitură guvernamentală. Dar, aşa cum deja se cunoaşte, iniţiativa noastră a fost întâmpinată cu prefăcută ironie şi vădită îngrijorare. Tocmai teama de un guvern al mâinilor curate şi prezenţa în echipa propusă de Sturza a unor persoane corupte, i-a determinat pe foştii noştri parteneri să ne împingă în afara alianţei. Din momentul în care am fost izolaţi politic prin utilizarea frauduloasă a votului lui Ilaşcu, noi am contestat legitimitatea morală a Cabinetului Sturza. Pe parcurs ni s-au alăturat deputaţi din toate celelalte partide, astfel fosta majoritate parlamentară încetându-şi existenţa. Căderea guvernului Sturza devenise doar o chestiune de timp. Acest guvern a lăsat în urmă o sărăcie aprofundată, o descreştere economică fără precedent, datorii externe şi interne mărite, întuneric, frig, foamete şi deznădejde. La toate acestea se mai adăuga tranzitarea repetată a deşeurilor radioactive de la Kozlodui, episodul Taraclia, plus nesfârşitul şir de găinării cu repartizarea locuinţelor de stat, cu plimbări de agrement peste mări şi ţări pe bani de la buget şi, nu în ultimul rând, promovarea neruşinată a rudeniilor şi amicilor de afaceri murdare în cele mai înalte funcţii. Perpetuând practica guvernelor de stânga, ultimele două guverne au călcat cu neruşinare în picioare amendamentele Consiliului Europei, pe care Republica Moldova s-a angajat să le urmeze, dar şi cele mai elementare drepturi ale omului la libera exercitare a credinţei, ţinând în continuare în afara cadrului legal Mitropolia Basarabiei. Să ne amintim că singurii membri ai Guvernului care au votat pentru legalizarea statutului Mitropoliei Basarabiei au fost creştin-democraţii, în timp ce reprezentanţii celorlalte partide pretins democratice pur şi simplu au blocat adoptarea acelei hotărâri.

Doamnelor şi domnilor,

În ultima vreme a fost speculată masiv o pretinsă alianţa dintre FPCD şi comunişti. În această direcţie au excelat în special foştii membri ai Comitetului Central al Partidului Comunist Alexandru Moşanu şi Mircea Snegur, proaspătul anticomunist Diacov şi neobositul strateg interfrontist Solonari. Aceştia consideră probabil că prin mimarea unei isterii anticomuniste şi-ar putea acoperi propriile lor eşecuri la guvernare. Ultimele evoluţii din Parlament au demonstrat clar că atitudinea noastră faţă de guvernul bicefal Sturza-Andronic nu a fost dictată de dorinţa de a ne pricopsi cu nişte locuri călduţe într-o nouă formulă guvernamentală. Iar cine urmăreşte viaţa politică de la noi a avut nu o singură ocazie să se convingă de acest lucru. Iată numai două exemple în acest sens. În momentul confirmării Guvernului Sturza colegii noştri Valentin Dolganiuc şi Ion Tănase s-au retras din această echipă ruşinoasă, preferând calitatea de şomer, care este infinit mai onorabilă. Exemplul lor a fost urmat de reprezentanţii noştri care au deţinut funcţii de viceminiştri în Guvernul Ciubuc II.

Bineînteles, fiind partid politic, dorim să deţinem funcţii de conducere în stat, dar exclusiv pentru a ne putea pune în serviciul interesului general. Când însă ne pomenim constrânşi să servim drept element de decor care să acopere nelegiuirile şi abuzurile altora, singura soluţie cinstită şi bărbătească este să ne distanţăm clar de cei care, dacă le este profitabil, umblă şi pe brânci după ciolan.

Îmi face plăcere să amintesc în acest context de gestul colegilor noştri care, ajungând în Parlamentul dominat într-o proporţie de 2/3 de forţele de stânga, au decis să abandoneze mandatele de deputaţi pentru a se deda plenar activităţii de partid. Care dintre partidele politice din Republica Moldova ar mai putea să susţină că au nişte lideri de elită care, în numele unei cauze majore, abandoneaza cu uşurinţă mandatele de deputat, portofoliile de membri ai Guvernului sau alte funcţii înalte în Stat ?

Recentele evoluţii politice din Parlament au arătat foarte clar că principiile pe care am căutat să le promovăm în fostul ADR, au rămas valabile şi atunci când s-a încercat formarea Guvernelor Bobuţac şi Voronin. La baza poziţiei noastre au stat aceleasi rigori de competenţă şi onestitate faţă de cei care pretind să aibă putere de decizie asupra destinelor cetăţenilor acestei ţări. Pentru noi corectitudinea politică, o minimă decenţă în exercitarea demnităţilor în stat, măcar un dram de compasiune nesimulată faţă de suferinţele lumii noastre multpătimite nu sunt nişte vorbe goale. Aceste principii valorează infinit mai mult decât confortul personal. Din pacate, am avut mai mult decât suficiente ocazii ca să ne convingem de faptul că majoritatea absolută a exponenţilor clasei noastre politice îşi înţeleg rostul ocupaţiei de politician ca pe un mijloc de a împărţi puterea ca pe o pradă. Atâta timp cât această mentalitate va domina, orice speranţă de depăşire a marasmului economic şi moral “în care ne-am pomenit” este deşartă. Singura soluţie care ar putea pune bazele unui început de cale spre normalitate ar fi schimbarea radicală a actorilor publici, învechiţi de decenii în posturi de conducere, dar şi a “tinerilor parveniţi ai tranziţiei”. Bineînţeles, o atare schimbare ar putea fi făcută doar de alegători. Şi este de datoria noastră să le explicăm necesitatea acestei schimbări.

Aş dori să precizez aici că impasul survenit în ultimele zile în procesul desemnării unui alt, şi probabil ultim, candidat la funcţia de premier pentru acest Parlament este provocat de aceleaşi cauze care au năruit fosta majoritate parlamentară a ADR şi au răsturnat tentativele de instalare a guvernelor Bobuţac şi Voronin. Incapacitatea de a purta un dialog corect, de a vedea în persoana interlocutorului un partener căruia să îi oferi soluţii onorabile şi reciproc acceptabile sunt printre aceste cauze. E vorba, desigur, şi despre nişte ticuri şi reflexe ideologice şi comportamentale moştenite din fostul sistem al partidului unic. Depăşirea acestei situaţii de impas şi evitarea unor alegeri parlamentare anticipate atârnă acum în totalitate de gradul de disponibilitate al şefului statului pentru un parteneriat politic sincer şi demn. În câteva zile opinia publică se va putea convinge dacă Preşedintele îşi va valorifica sau nu această şansă.

Stimaţi colegi,

Aşa cum cunoaşteţi, după un an de activitate în actualul Parlament, fiind profund dezamăgiţi de prestaţia foştilor noştri aliaţi, neam văzut siliţi să participăm separat la alegerile locale din primăvara anului curent. Nu încape nici o îndoială, că pentru noi a fost un exerciţiu util, care ne-a permis să ne verificăm forţele. Aceste alegeri locale s-au desfăşurat pentru prima dată potrivit noii organizări administrativ-teritoriale. Să ne amintim că Frontul Popular a formulat încă în 1990, în platforma electorală pentru alegerile parlamentare de atunci, necesitatea reformei administrativ-teritoriale. Din păcate, ea s-a realizat cu o întârziere de 9 ani şi doar în urma unor presiuni exercitate de organismele financiar-creditare internaţionale. Cu toate că în ansamblu ne-am plasat între primele 4 formaţiuni participante la alegeri, rezultatele acestora ne impun o analiză serioasă pentru a identifica punctele vulnerabile care trebuie eliminate. Imediat după aceste alegeri un pas important în direcţia fortificării noastre pe plan local a fost crearea Asociaţiei Primarilor şi Consilierilor Creştin-Democraţi. Asociaţia are menirea să acorde asistenţă practică autorităţilor locale în exercitarea mandatului încredinţat de alegători, precum şi colaborarea pe plan extern cu organizaţiile internaţionale în domeniul administraţiei locale.

Reforma administrativ-teritorială a adus în actualitate şi necesitatea reorganizării filialelor noastre teritoriale. Putem constata la această oră că procesul în cauză s-a desfăşurat cu succes datorită efortului tuturor membrilor noştri. Pentru a da expresie acestor schimbări este necesar să operăm un şir de modificări la Statutul partidului în cadrul Congresului nostru de astăzi.

Un alt succes remarcabil înregistrat de noi este materializarea în 1999 a iniţiativei grupului parlamentar al FPCD de asanare a scenei politice prin eliminarea din viaţa publică a partidelor-fantomă, care nu aduc societăţii decât confuzie şi provoacă dispersarea electoratului. Această iniţiativă fusese depusă de grupul nostru parlamentar încă în fostul Legislativ. Esenţa iniţiativei constă în ridicarea cotei minime de membri de partid de la 300 la cel puţin 5.000, ceea ce permite cristalizarea unor orientări politice pe temeiuri doctrinare şi, în definitiv, apariţia câtorva partide puternice care îşi dispută în mod democratic rolul în stat şi în societate. Astfel, după reforma în cauză, numărul de partide s-a redus de la 64 la peste 20. Iar dacă s-ar fi dat curs variantei noastre conform căreia se propunea în calitate de număr minim de aderenţi la un partid cifra de 10.000, ar fi rămas după reînregistrare doar cele mai puternice partide cu o pondere reală în societate. Spre regretul nostru, însă, unele partide parlamentare s-au temut să nu dispară în urma aplicării unor asemenea rigori. Fără să fi prezentat pentru noi o dificultate în sine, campania de colectare a adeziunilor a fost o reuşită şi a demonstrat o dată în plus buna noastră organizare şi unitatea formaţiunii. Se cuvine să amintim că FPCD a prezentat la Ministerul Justiţiei cel mai mare număr de adeziuni valabile dintre toate partidele reînregistrate.

Stimaţi colegi, onorată asistenţă,

Suntem în pragul unui nou secol şi al unui nou mileniu. Este timpul marilor bilanţuri, când se impune reconsiderarea trecutului, deseori zbuciumat de răzmeriţe pe criterii de clasă sau naţionale, din perspectiva celor două milenii de Creştinism. Pus în lumina adevărului evanghelic şi al dragostei creştine, trecutul nostru trebuie privit şi ca o treaptă spre armonizarea relaţiilor dintre etnia majoritară şi celelalte grupuri etnice conlocuitoare. Iubirea creştină ne inspiră respect pentru ceilalţi, care îşi au propriul profil cultural şi univers spiritual. Trecuţi prin marile maladii ale acestui secol al totalitarismelor, avem obligaţia morală de a înţelege că splendoarea acestei lumi stă în diversitatea chipurilor fiecărei persoane. În accepţia noastră ideea naţională majoră pentru toţi cetăţenii Republicii Moldova, idee care poate servi drept liant, drept element unificator al tuturor, români, ucraineni, ruşi, găgăuzi sau bulgari, este Ideea Creştină. Aparţinând prin botez aceleiaşi credinţe şi respectându-ne deopotrivă diferenţele, ne vom simţi acasă la fel de bine având sub picioare acelaşi pământ şi acelaşi Cer basarabean deasupra capului. În pragul anului 2000 lansăm o nouă politică faţă de minorităţile naţionale, o politică a toleranţei şi a respectului reciproc în numele edificării unui destin comun.

Dragi colegi,

Îmi face o deosebită plăcere să amintesc aici de un eveniment produs recent, care, indiscutabil, se constituie în cea mai importantă performanţă a Frontului Popular Creştin Democrat din ultimii ani. Ea încununează un efort al nostru constant de promovare a unei politici externe active şi certifică vocaţia autentic creştină şi democratică a partidului nostru. Este, bineînţeles, vorba de aderarea FPCD, ca membru cu drepturi depline, la Internaţionala Democrat-Creştină şi Populară în data de 27 noiembrie anul curent. Astfel, aflându-ne în permanenţă în avangarda vieţii politice de la noi, suntem primul şi singurul partid politic din Republica Moldova cu afiliere internaţională.

Este firesc ca în această situaţie să ne armonizăm Programul politic cu liniile directoare ale familiei democrat-creştine din întreaga lume. Sarcina care ne stă în faţă este lesne de realizat, întrucât Frontul Popular Creştin Democrat, prin valori, principii, organizare şi acţiune, a aparţinut dintotdeauna acestei familii. Astfel, politicile noastre se întemeiază pe viziunea creştină asupra întregii Creaţii, asupra omului şi asupra statului. Noi împărtăşim ca valori fundamentale libertatea, dreptatea, solidaritatea şi drepturile omului. Noi respectăm dreptul femeilor de a se angaja la egalitate cu bărbaţii în viaţa politică, socială, profesională şi culturală fără nici un fel de discriminare. Pentru noi familia este una din instituţiile fundamentale ale natiunii şi ale statului. Politica noastră privind tineretul este o politică pentru viitor. Noi suntem solidari cu generaţiile în vârstă, a căror experienţă trebuie pusă în serviciul întregii societăţi. Noi considerăm cultura şi învătământul drept priorităţi naţionale şi vedem în creştinism un factor esenţial de coeziune socială. Întelegem, de asemenea, că numai o societate civilă dezvoltată poate asigura ireversibilitatea proceselor democratice. Efortul nostru constant va fi orientat spre consolidarea celei de a patra puteri care este presa. Pledăm pentru o economie de piaţă, socială şi durabilă, bazată pe proprietate privată şi libera concurenţă. Dar noua ordine economică nu poate exista fără dreptate socială. Dorim să avem un stat liber, democratic şi funcţional în care toţi cetăţenii — majoritari sau minoritari — să fie protejaţi. Suntem adepţii parlamentarismului şi adversari ireconciliabili ai corupţiei şi crimei organizate. Singurele criterii de promovare în societate trebuie să fie competenţa şi morala. Ne afirmăm ataşamentul faţă de principiul unităţii şi indivizibilităţii statului şi pledăm pentru o autonomie locală autentică. Noi rămânem ataşaţi ideii de unitate naţională şi vedem împlinirea ei în cadrul procesului de integrare europeană. Suntem solidari cu toate generaţiile premergătoare şi ne asumăm integral trecutul istoric al poporului român. Acordăm o importanţă deosebită bunei vecinătăţi cu Ucraina şi România şi considerăm benefică sub toate aspectele cooperarea regională şi transfrontalieră cu aceste state. Integrarea Republicii Moldova în Alianţa Nord-Atlantică reprezintă pentru noi o opţiune strategică irevocabilă. Credem că putem dăinui în lume prin ocrotirea fiinţei biologice a naţiunii, inclusiv a patrimoniului ei genetic. Avem datoria de a proteja natura, care este Creaţia lui Dumnezeu, astfel având grija de generaţiile viitoare, ale căror interese le apărăm.

Noi, creştin-democraţii din Republica Moldova, dorim să ne aducem contribuţia la edificarea unei lumi noi în care locul vechilor animozităţi şi ranchiune va fi ocupat de cooperare şi parteneriat veritabil.

În calitatea noastră de membri ai Inernaţionalei Democrat-Creştine şi Populare dorim să înfăptuim această lucrare inspirându-ne din valorile şi principiile fundamentale ale moralei creştine cum sunt adevărul, libertatea, responsabilitatea, dreptatea şi solidaritatea.

Adresăm tuturor bărbaţilor şi femeilor din această ţară — tineri sau bătrâni, minoritari sau majoritari — apelul de a ni se alătura pentru ca împreună să construim pentru copiii noştri şi pentru noi înşine o lume mai bună, mai dreaptă, mai solidară şi mai democratică.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Congresul al VI-lea al Partidului Popular Creştin Democrat Declaraţia Congresului al VI-lea al Partidului Popular Creştin Democrat