Alegerile parlamentare din 2021 în Republica Moldova - alegeri.md
 Partide→Declaraţii→PPCD

Raportul preşedintelui PPCD, Iurie ROŞCA, prezentat la Congresul VII

|versiune pentru tipar||
PPCD / 20 mai 2001
Partidul Popular Creştin Democrat

Stimaţi delegaţi, dragi invitaţi, onorată asistenţă,

Astăzi este o zi deosebită pentru partidul nostru. Acum doisprezece ani, exact la 20 mai 1989, şi-a ţinut lucrările Primul Congres, cel de constituire, al Frontului Popular. Apărută în vâltoarea evenimentelor din perioada liberalizării regimului sovietic şi a lansării conceptului de PERESTROIKA şi GLASNOSTI, formaţiunea noastră politică şi-a întemeiat de la începuturi doctrina pe valorile democratice, luptând pentru decomunizarea societăţii, pentru Drepturile Omului, pentru independenţa Republicii Moldova faţă de URSS şi integrarea ei în comunitatea statelor europene. Într-un cuvânt, înlăturarea efectelor ocupaţiei sovietice din 1940, occidentalizarea şi modernizarea societăţii au constituit crezul nostru politic de-a lungul acestor ani. Pentru noi fenomenul politic nu este o abstracţiune, politica nu e o îndeletnicire secundară. Setea de libertate, de emancipare naţională, de dreptate socială ne-a adus în sânul mişcării noastre, iar asumarea unor riscuri şi lipsuri personale ne-a format caracterele. Însăşi aflarea împreună în numele unor principii generoase ne dă putere sufletească să trecem peste toate greutăţile care însoţesc calea unui luptător.

Trecând în revistă activitatea noastră de-a lungul anilor, dar şi din ultima perioadă, putem afirma fără putinţă de tăgadă că Partidul Popular Creştin Democrat este o structură politică viguroasă care a rezistat unei competiţii inegale şi acerbe, în pofida tuturor agresiunilor, atât propagandistice, cât şi fizice. În preajma noastră s-au risipit o puzderie de construcţii politice efemere, bazate pe interese clientelare sau încropite în preajma unor campanii electorale. Noi am rămas în picioare, fiindcă liantul care ne ţine laolaltă este de ordin spiritual şi moral. Identitatea românească şi aspiraţiile europene ale Republicii Moldova sunt cele două elemente esenţiale ce caracterizează vectorul partidului nostru.

Partidul Popular Creştin Democrat, apărut ca reacţie firească de rezistenţă în faţa dominaţiei străine, ca expresie a tendinţelor de emancipare naţională, politică, economică, culturală şi bisericească, de afirmare a demnităţii persoanei umane, îşi orientează eforturile spre înscrierea pe coordonatele Occidentului democratic, stabil şi prosper. Aceste obiective pot fi atinse în măsura în care Republica Moldova va reuşi să abandoneze modelele impuse în urma sovietizării prin teroare a acestui teritoriu. Aflându-se în zona de interes geopolitic major al Federaţiei Ruse, statul nostru este supus unor presiuni puternice dinafară. Ele se manifestă printr-un şir de pârghii de influenţă, care se constituie în nişte adevărate structuri de ocupaţie: militară (trupele ruseşti din Transnistria), politică (Partidul Comuniştilor), bisericească (Mitropolia Moldovei, subordonată Patriarhiei Ruse), energetică (GAZPROM, LUKOIL, ITERA), mediatică (multitudinea de posturi ruseşti TV şi radio, de publicaţii periodice), informativă şi de securitate (serviciile secrete succesoare ale KGB).

În aceste condiţii, considerăm că afirmarea independenţei Republicii Moldova, promovarea reformelor economice, edificarea unui stat de drept şi apropierea de Europa se află în directă dependenţă de diminuarea presiunilor Rusiei.

Etapa dificilă pe care o traversează Republica Moldova trebuie să se finalizeze cu încheierea tranziţiei la economia de piaţă, cu reducerea decalajului faţă de ţările Uniunii Europene, situaţie ce ar permite să urmăm calea de integrare în structurile continentale. În acest sens, se impune elaborarea unui program de dezvoltare durabilă, care ar lua în calcul procesele care au loc în economia mondială, identificându-se soluţii în funcţie de realităţile şi necesităţile locale. Fiind situaţi într-o zonă instabilă, la confluenţa dintre statele membre ale Uniunii Europene, statele care aspiră să se integreze şi statele din spaţiul post-sovietic, noi trebuie să ne identificăm propriile direcţii de dezvoltare şi politicile strategice în domeniul socio-economic. Fermitatea în promovarea reformelor, în integrarea regională şi europeană sunt decisive pentru perspectivele noastre.

În acest context, este cazul să amintim şi de inconsecvenţa cronică a guvernărilor din ultimii ani în promovarea politicilor macro- şi microeconomice, precum şi a celei din sfera socială, cu urmări extrem de negative pe termen lung: diminuarea standardului de viaţă, scăderea calităţii vieţii, extinderea şomajului, aprofundarea sărăciei, incapacitatea statului de a oferi o protecţie socială adecvată. Cu toate acestea, există premise ca Republica Moldova să depăşească criza, punând în valoare întregul său potenţial natural şi uman, care sunt suficiente pentru asigurarea unei dezvoltări performante şi creşteri a nivelului de viaţă al populaţiei. Propunând conceptul economiei sociale de piaţă, preluat în baza experienţei Germaniei şi a altor ţări, noi venim cu un model care şi-a demonstrat din plin eficienţa. Păstrarea unui echilibru social puternic şi protejarea tuturor membrilor unei colectivităţi în baza principiului solidarităţii umane este un element indispensabil în concepţia modernă de dezvoltare economică. Altfel zis, o politică economică performantă trebuie să găsească raportul adecvat între binele obştesc şi dreptul individului de a-şi exercita liber voinţa. Concomitent se impune aprofundarea economiei de piaţă prin încurajarea investiţiilor, stimularea competitivităţii şi a liberei iniţiative, factori care vor descuraja economia tenebră, corupţia şi criminalitatea.

Evident, orice intenţie de redresare economico-socială este minată la ora actuală de prezenţa la guvernare a comuniştilor. Ei reprezintă spiritul revanşard şi antireformator, lipsa de profesionalism şi ostilitatea oarbă faţă de procesele obiective care s-au produs în ultimul deceniu în toate sectoarele sociale. Impactul dintre realitate şi dogmele marxist-leniniste, planul de revizuire a legislaţiei care a pus bazele transformărilor în agricultură, în administraţia publică locală, în sfera socială, în politica de privatizare şi în cea a preţurilor, ignorarea celor mai elementare norme legale care reglementează procesul bugetar prin acordarea unor subvenţii neacoperite financiar unor categorii de cetăţeni vor provoca în mod inevitabil o prăbuşire economico-socială şi mai adâncă. O asemenea politică nechibzuită va atrage după sine pierderea relaţiilor Republicii Moldova cu creditorii externi, prin urmare şi incapacitatea statului de a onora datoriile externe şi interne. Reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional şi ai Băncii Mondiale şi-au precizat deja fără echivoc poziţia în acest sens. Privită din acest unghi de vedere, prăbuşirea financiară a statului pare a fi iminentă. Sărăcia, şomajul, lipsa oricărei protecţii sociale şi asistenţe medicale, exodul populaţiei tinere în căutarea unui loc de muncă în străinătate, de obicei la negru, pe fundalul unei criminalizări cvasigenerale a societăţii ar putea arunca Republica Moldova într-o catastrofă fără precedent. Pe parcursul celor câteva luni de aflare a comuniştilor la guvernare a devenit evident stilul conspirativ în activitatea acestora, stil moştenit de la ilegaliştii bolşevici de altădată. Secretul de partid şi cenzura la Teleradiodifuziunea naţională urmăresc blocarea accesului opiniei publice la informaţia veridică şi completă asupra activităţii puterii de stat. Înrădăcinarea secretomaniei, în primul rând în activitatea Parlamentului, intenţiile de a recroi structura şi competenţele puterii judecătoreşti, planul de revizuire a legislaţiei privind administraţia publică locală scot la iveală tentaţia comuniştilor de a controla întreaga putere în stat şi de a institui dictatura partidului unic.

În aceste condiţii dificile, creştin-democraţilor le revine o sarcină deosebit de responsabilă: să reprezinte în Parlament şi în societate Opoziţia democratică şi prooccidentală. După eşecul electoral al partidelor-fantomă, fără pondere în societate, liderii cărora au fost respinşi de alegători, PPCD işi anunţă totala deschidere către toţi oamenii care au făcut parte sau au fost atraşi în sfera unor grupări minore, ori derutaţi de unii diversionişti politici. Toţi acei care s-au dezamăgit de politicienii compromişi sunt chemaţi să ni se alăture în efortul colectiv de a face cât mai scurtă guvernarea comunistă şi de a câştiga viitoarele alegeri. În ultimele trei luni de după alegerile parlamentare Partidul Popular Creştin Democrat cunoaşte un aflux de noi membri de o amploare deosebită. Acest fenomen se explică prin dorinţa firească a oamenilor de a se solidariza în faţa revanşei comuniste şi de a opune rezistenţă tendinţelor de restauraţie totalitară a extremei stângi. Aş vrea să remarc în mod special faptul că foarte mulţi dintre cei care vin alături de noi sunt tineri. E şi firesc. Fiindcă anume aici tinerii, liberi de orice prejudecăţi ideologice, nonconformişti şi dornici să intre pieptiş în confruntările majore ale epocii, se simt în largul lor. Altfel nici nu putea fi, deoarece noi înşine, întreaga echipă de conducere, suntem tineri, ca vârstă şi ca spirit.

Dinamismul, atractivitatea şi eficienţa pe care le înregistrează PPCD în ultima perioadă se datorează într-o bună măsură acelei reforme înterne de proporţii începute încă acum un an prin crearea organizaţiilor autonome în sânul partidului, organizaţii care reprezintă cele mai importante sectoare sociale. Această nouă arhitectură politică permite conjugarea fructuoasă a intereselor concrete şi specifice ale unor categorii sociale sau bresle cu doctrina şi platforma generală a PPCD. Aşezarea pe temeiuri noi a mişcării creştin-democrate, pe de o parte, înlesneşte elaborarea nemijlocit de către specialişti a politicilor noastre pe domenii, pe de altă parte, catalizează crearea unei noi elite politice provenite din sânul elitelor profesionale. Competenţa şi profesionalismul, întemeiate pe doctrina creştin-democrată şi pe sentimentul profund al patriotismului şi al solidarităţii umane, vor produce în mod sigur schimbări substanţiale în conştiinţa publică. Organizaţiile autonome ale profesorilor, medicilor şi farmaciştilor, femeilor, tineretului şi muncitorilor creştin-democraţi, precum şi cartelul nostru ţărănesc, ne permit să avem o bază socială solidă şi stabilă şi, concomitent, să ne alimentăm cu propuneri concrete deosedit de valoroase. Aş menţiona aici poziţia colegilor noştri din asociaţiile sectoriale ale profesorilor şi medicilor, formulată în cadrul unor conferinţe naţionale cu participarea celor mai valoroşi specialişti din întreaga ţară: domeniul educaţiei şi cel al medicinei urmează a fi declarate drept prioritate naţională, acordându-li-se câte cel puţin şapte la sută din Produsul Intern Brut, iar finanţarea angajaţilor celor două sectoare trebuie să se efectueze centralizat de la Bugetul de Stat.

Evident, eficienţa Opoziţiei democratice depinde în mod decisiv de măsura în care societatea va şti să se organizeze. Şocul provocat de ultimul scrutin se pare că a spulberat multora dintre concetăţenii noştri iluziile acumulate de-a lungul unui deceniu de dibuiri şi experimente politice. Mulţi dintre cei care ziceau că nu se ocupă de politică astăzi au inţeles că, dacă vor mai rămâne în expectativă, se va ocupa politica de ei. Astăzi nimeni dintre oamenii responsabili şi oneşti nu se poate sustrage confruntării de idei cu marxiştii. Iar pentru ca această confruntare să aibă un sfârşit benefic pentru societate este important să se înţeleagă că orice tentativă de a strânge laolaltă rămăşiţele grupărilor înfrânte în ultimele alegeri este sortită eşecului. Ca, de altfel, şi încercările de a încropi organisme politice cu pretenţii de noutate. Acestea sunt fie rodul unei naivităţi, fie noi petarde politice menite să fărâmiţeze curentul democratic şi prooccidental.

Respectând exerciţiul democratic, Opoziţia parlamentară anticomunistă, reprezentată de creştin-democraţi, va supune în permanenţă unui aspru examen critic Puterea comunistă. Bucurându-se de un sprijin larg în societate, PPCD este decis să nu tolereze acţiunile revizioniste ale extremei stângi care doreşte să anuleze cuceririle democratice obţinute de întreaga societate. Vom face uz de toate formele legale de protest şi luptă politică pentru a stăvili poftele revanşarde ale comuniştilor. Inspirându-ne din principiile umanismului creştin şi integral, noi nu am uitat esenţa antihristică şi inumană a doctrinei marxist-leniniste, precum nu am uitat nici istoria sângeroasă a secolului XX, de-a lungul căruia au fost ucişi, deportaţi, întemniţaţi sau lipsiţi de orice drepturi cetăţeneşti sute de milioane de oameni, victime ale terorii roşii. Dacă persoanele adunate în Partidul Comuniştilor ar fi doar nişte mărturisitori întârziaţi ai lui Marx şi practicanţi ai cultului lui Lenin, fără ca aceste idei să afecteze interesele fiecărui cetăţean şi ale societăţii în ansamblu, i-am putea privi ca pe un grup demn de toată compasiunea. Deoarece, însă, ei se ambiţionează să mutileze întregul organism social după chipul şi asemănarea lor, reacţia sănătoasă a societăţii trebuie să fie una de respingere a acestor anomalii. Abia acum, când eşichierul politic s-a simplificat până la două componente de bază — comuniştii ca expresie a Stângii nostalgice, proimperiale şi antioccidentale, şi creştin-democraţii ca expresie a Dreptei naţionale şi prooccidentale — a dispărut orice confuzie. Perioada pe care o parcurgem va trebui să probeze vigoarea intelectuală şi sănătatea morală a elitelor care să ofere alternativa democratică şi să îndrepte opţiunile cetăţenilor pe coordonatele europene.

Onorată asistenţă,

Se ştie că cea mai gravă problemă politică a Republicii Moldova este problema diferendului transnistrean. E cunoscut şi faptul că apariţia lui a fost alimentată dinafară, sub protecţia trupelor străine în scopul menţinerii statului nostru pe orbita rusească. Precum se ştie şi faptul că Chişinăul a atins demult limita critică a concesiilor. Componentele principale pentru rezolvarea conflictului sunt acordarea statutului special, elaborarea mecanismelor de aplicare a acestuia şi instituirea unor noi forţe multinaţionale de menţinere a păcii cu mandatul OSCE. De o importanţă primordială în acest sens este realizarea prevederilor Summit-ului de la Istanbul, din 19 noiembrie 1999, privind retragerea trupelor ruse din zonă. Conform documentelor Summit-ului, Rusia urmează să-şi retragă tehnica şi echipamentele militare limitate de Tratatul privind Forţele Armate Convenţionale în Europa până la sfârşitul anului 2001, iar retragerea completă a trupelor să fie efectuată până la sfârşitul anului 2002. Însă venirea comuniştilor la putere periclitează grav realizarea acestor înţelegeri internaţionale. Mai mult decât atât. S-a văzut deja că lui Vladimir Voronin îi este rezervat rolul de figurant docil într-un scenariu scris de alţii. Ceea ce realizează punct cu punct Puterea comunistă îi confirmă postura de unealtă a unor interese expansioniste. Punctul final al acestui scenariu este cunoscut: legalizarea prezenţei militare ruseşti şi fixarea Republicii Moldova pe orbita intereselor din Est în detrimentul intereselor noastre naţionale. Ca să-şi reabiliteze cât de cât imaginea şifonată în legătură cu subiectul Transnistriei şi să arate opiniei publice că are cuvânt şi caracter, Vladimir Voronin ar trebui cel puţin să-şi onoreze promisiunile publice şi să obţină eliberarea deţinuţilor politici Alexandru Leşcu, Tudor Petrov-Popa şi Andrei Ivanţoc.

Stimaţi delegaţi,

Noi, creştin-democraţii, considerăm că edificarea unei societăţi moderne, cu instituţii democratice puternice, cu o economie de piaţă avansată şi cu o societate civilă dezvoltată trebuie să se producă pe temeiurile tradiţiei creştine care a dat o identitate inconfundabilă civilizaţiei europene. Biserica, Şcoala şi Familia sunt cele trei instituţii fundamentale care asigură evoluţia sănătoasă a unei colectivităţi umane şi a fiecărei persoane în parte. Orientându-şi politica în conformitate cu etica creştină, în particular în ceea ce priveşte adevărul, libertatea, responsabilitatea personală, justiţia şi solidaritatea, Democraţia Creştină se prezintă la ora actuală drept singura doctrină politică modernă preocupată de dimensiunea socială a creştinismului. Concepţia noastră axată pe recunoaşterea originii divine a lumii şi a omului se bazează pe forţa ordonatoare a credinţei creştine care dă echilibru şi sens civilizaţiei. Iar întrucât sentimentul religios este cel care alimentează morala, Partidul Popular Creştin Democrat a pledat în permanenţă pentru introducerea religiei ca obiect de studiu în şcolile de stat. Am insistat în două parlamente succesiv asupra necesităţii operării unei completări în acest sens la Legea Învăţământului. Din păcate, însă, atât partidele cu retorică democratică, cât şi comuniştii s-au arătat la fel de ostili faţă de această idee. Această atitudine vădeşte incapacitatea de a înţelege efectele sociale benefice pe care le generează educaţia religioasă. Este vorba, de fapt, de însuşirea unor limite morale în conduita persoanei, adică de o “profilaxie etică” a viciilor care bântuie societatea: criminalitatea, violenţa, prostituţia, corupţia etc. Preocupându-se doar de înăsprirea pedepselor pentru aceste delicte, statul caută să combată doar urmările unor anomalii sufleteşti în loc să se preocupe, în primul rând, de înlăturarea cauzelor.

Aş vrea să amintesc, stimată asistenţă, că Republica Moldova dispune de un fundament extrem de valoros pentru stabilitatea internă şi existenţa unor relaţii armonioase între cetăţeni. Este vorba de omogenitatea religioasă. Circa nouăzeci şi opt la sută din populaţie este de credinţă creştin-ortodoxă: românii, ucrainenii, ruşii, găgăuzii şi bulgarii. Cetăţenii de alte confesiuni, creştine şi necreştine, se bucură şi ei de deplina libertate a conştiinţei. Această situaţie se constituie într-un avantaj enorm, excluzând posibilitatea apariţiei unor conflicte interconfesionale, caracteristice mai multor “zone fierbinţi” de pe continent. Cu atât mai mult cu cât este binecunoscut adevărul că factorul religios deseori provoacă confruntări mult mai violente decât factorul etnic.

De altfel, asupra situaţiei raporturilor interetnice merită să aducem unele precizări de principiu. În această ordine de idei, Partidul Popular Creştin Democrat consideră că în Republica Moldova statul mai are încă multe restanţe în domeniul asigurării unuia dintre drepturile fundamentale ale omului, dreptul la propria identitate naţională şi dezvoltare etnoculturală. Acest drept presupune obligaţia statului de a oferi cadrul legislativ şi normativ adecvat, resursele bugetare respective şi condiţiile sociale potrivite pentru satisfacerea deplină a necesităţilor etnoculturale şi lingvistice. Cu toate că există unele elemente pozitive în domeniul respectiv, totuşi, la ora actuală statul se mai face vinovat de asimilarea forţată a minorităţilor, în special prin intermediul legislaţiei, al sistemului de învăţământ şi al mediilor de informare în masă. Această stare de lucruri se trage încă din perioada sovietică şi se menţine din inerţie, dar şi din anumite raţiuni politice. Uniformizarea artificială a etniilor minoritare prin reducerea lor la categoria arbitrară şi discriminatorie de “rusofoni” este urmărită din exterior de către cei care tratează statul nostru cu termenul de “străinătate apropiată”, adică teritoriu în care regulile sunt stabilite dinafară. Menţinerea şi alimentarea acestei stări de fapt se face în scopul creării unei false simetrii lingvistice între limbile română şi rusă. De-a lungul ultimilor zece ani teza respectivă a fost menţinută în permanenţă în prim-plan, ea găsindu-şi expresie în atitudinile politice, în legislaţie, în învăţământ. Iar o dată cu venirea comuniştilor la putere subiectul în cauză a devenit unul predilect, căpătând adesea şi expresie legislativă. Forţarea acestui paralelism lingvistic artificial caută să promoveze monolingvismul rusesc sub acoperirea ideii de bilingvism româno-rus. Pentru a aduce situaţia din acest domeniu la standardele internaţionale se impune derusificarea minorităţilor naţionale prin asigurarea studierii limbilor materne în şcolile de stat ucraineşti, găgăuze, bulgare, iar în cele private şi a limbilor unor etnii mai puţin numeroase, astfel încât la absolvirea ciclului liceal orice tânăr să-şi cunoască limba maternă şi limba de stat. Bineînţeles, atunci când susţinem necesitatea studierii limbii oficiale, ne gândim în primul rând la copii şi la generaţia tânără. În acelaşi timp, minoritatea rusă trebuie să se bucure, alături de celelalte minorităţi naţionale şi în egală măsură cu acestea, de condiţii normale pentru conservarea şi dezvoltarea identităţii lor etnoculturale. Fireşte, normalizarea stării de lucruri în acest domeniu necesită un tact deosebit şi un respect profund din partea statului faţă de toţi cetăţenii, indiferent de apartenenţa lor etnică. Nimeni nu trebuie să sufere un tratament discriminatoriu, precum nimeni nu trebuie să profite de privilegii excesive obţinute pe contul lezării drepturilor altora.

Onorată asistenţă,

Doresc să subliniez că succesul nostru depinde în mare parte de măsura în care vom înţelege că pe lângă opţiuni democratice este nevoie şi de unitate. Adică e nevoie să ne asociem, să ne înregimentăm politic, să ne pătrundem de importanţa unei bune organizări şi chiar să ne asumăm ideea de disciplină. Spun aceste lucruri evidente pentru un membru PPCD pentru a-i îndemna încă o dată pe concetăţenii noştri care îşi doresc o viaţă demnă să nu rămână pe margine. Se ştie că, spre deosebire de adepţii stângii, deosebit de receptivi la ideea de solidaritate politică, oamenii cu vederi de dreapta deseori privesc cu scepticism şi chiar cu ironie ideea de politică şi evită încadrarea într-o structură politică. De aici apar tot felul de improvizaţii amatoriceşti, goana după originalitate şi absenteismul politic. O urmare directă a unor astfel de atitudini sunt chiar rezultatele ultimelor alegeri. Ajunşi de râsul Europei, este cazul ca măcar acum să ne dăm seama că ne putem reabilita în faţa lumii şi în faţa propriilor noştri copii numai prin aducerea la guvernare a unei forţe capabile să scoată ţara din impas. Această forţă este Partidul Popular Creştin Democrat, care îşi asumă în modul cel mai realist şi responsabil această misiune deosebit de dificilă. Avem destulă experienţă, potenţial intelectual, profesionalism şi voinţă politică pentru a pune în aplicare un program de modernizare şi occidentalizare a ţării şi aliniere a ei la ţările democratice, cu un înalt nivel de dezvoltare economică şi socială. Uniunea Europeană şi Alianţa Nord-Atlantică sunt cele două instituţii spre care aspiră toate statele din zonă. Numai integrarea în acest spaţiu politic, economic şi de securitate colectivă poate asigura Republicii Moldova o dezvoltare durabilă care să aducă cetăţenilor stabilitate şi prosperitate. Republica Moldova trebuie să fie parte a proceselor de globalizare, de integrare continentală şi regională. Ea trebuie să aspire la un loc demn în familia popoarelor europene. Republica Moldova trebuie să abandoneze postura de entitate statală plasată într-o zonă gri, bântuită de insecuritate, sărăcie şi banditism. Republica Moldova trebuie să refuze statutul de anexă a intereselor geostrategice străine, precum şi să se debaraseze de complexele de stat mic aflat la cheremul unei supraputeri cu ticuri expansioniste moştenite de la fosta URSS. Republica Moldova trebuie să refuze rolul de cordon sanitar între spaţiul euroatlantic şi cel euroasiatic. Dezvoltând relaţiile de parteneriat şi cooperare economică cu Federaţia Rusă, cu Ucraina, cu alte state din spaţiul ex-sovietic, Republica Moldova trebuie să-şi afirme univoc orientarea spre integrarea plenară în structurile euroatlantice. Avem convingerea că această linie consecventă în orientarea strategică a ţării o poate promova doar Partidul Popular Creştin Democrat.

Vă mulţumesc!
Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Congresul al VII-lea al Partidului Popular Creştin Democrat Strategia generală a Partidului Popular Creştin Democrat pe termen mediu