Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | alegeri.md | avere.md
În cadrul Adunării Naţionale a Alegătorilor, din 24 februarie 2002, Grupul parlamentar al PPCD, organizatorul întrunirii şi îndrumătorul oficial al acţiunilor de protest declanşate la 9 ianuarie, a făcut publică decizia de a convoca la 31 martie 2002 Marea Adunare Naţională.
În vederea organizării şi asigurării caracterului reprezentativ al Marii Adunări Naţionale, ca formă de exercitare a suveranităţii în mod direct de către popor, din iniţiativa Partidului Popular Creştin Democrat a fost creat un Comitet ad-hoc pentru organizarea Marii Adunări Naţionale, la care în fiecare zi aderau tot noi şi noi organizaţii. Comitetul ad-hoc a lansat, începând cu 15 martie, mai multe Apeluri de convocare a Marii Adunări Naţionale.
La 31 martie sute de mii de oameni au umplut Piaţa Marii Adunări Naţionale. Au venit delegaţii numeroase din absolut toate raioanele şi oraşele.
Marea Adunare Naţională a fost deschisă de preşedintele PPCD Iurie Roşca rostind un discurs înflăcărat în care a calificat situaţia din Republica Moldova ca o gravă încălcare de către guvernarea comunistă a normelor democrative şi ca o tentativă a partidului de guvernământ de instaurare a unei dictaturi.
Obiectivele protestelor de masă, categorice dar paşnice, organizate de PPCD începând cu 9 ianuarie erau de a determina guvernarea comunistă să înceteze abuzurile şi ticurile dictatoriale, şi în acelaşi timp, de a determina organismele internaţionale şi europene să se implice ditect şi eficient în stăvilirea derapajului antidemocratic al guvernării de la Chişinău şi restabilirea instituţiilor democratice în Republica Moldova.
Au ţinut discursuri şi alţi lideri ai partidelor ce au aderat la Comitetul pentru organizarea Marii Adunări Naţionale, precum şi reprezentanţi ai societăţii civile.
Marea Adunare Naţională a adoptat un şir de documente foarte importante: Declaraţia Cu privire la dispariţia lui Vlad Cubreacov, Apelul Către autorităţile Federaţiei Ruse şi Rezoluţia Cu privire la abolirea dictaturii comuniste şi restabilirea democraţiei pluraliste.
Marea Adunare Naţională a continuat cu proteste în Piaţa Marii Adunări Naţionale, care la 2 aprilie s-au localizat în spaţiul din faţa clădirilor Parlamentului şi Preşedinţiei, formând aşa-numitul Oraş al Libertăţii. Protestele au încetat la 29 aprilie după ce Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a adoptat o Rezoluţie privind funcţionarea instituţiilor democratice în Republica Moldova, care însemna de fapt o mare victorie a luptei pentru democraţie organizată de Partidul Popular Creştin Democrat.
Protestele stradale organizate de PPCD la Chişinău, care au culminat cu Marea Adunare Naţională şi cu rezistenţa din Oraşul Libertăţii, au ţinut 111 zile şi au constituit până la acea oră cele mai de lungă durată proteste din Europa postsocialistă.
Declaraţia Marii Adunări Naţionale cu privire la dispariţia lui Vlad Cubreacov
PPCD, 31 martie 2002
Apelul Marii Adunări Naţionale de la Chişinău către autorităţile Federaţiei Ruse
PPCD, 31 martie 2002
Rezoluţia Marii Adunări Naţionale cu privire la abolirea dictaturii comuniste şi restabilirea democraţiei pluraliste
PPCD, 31 martie 2002