Republica Moldova trebuie să adopte o poziţie fermă şi ireversibilă în problema integrării în Uniunea Europeană. Perspectiva aderării la UE urmează să devină singura strategie realistă şi viabilă de dezvoltare a statului, strategie care poate reuşi doar dacă va întruni un larg consens naţional, fiind împărtăşită în mod conştient şi sincer atît de Putere, cît şi de Opoziţie, precum şi de întreaga societate.

Republica Moldova se poate realiza ca stat independent, cu o economie performantă şi un respect faţă de valorile democraţiei autentice, doar înfăptuind aceeaşi strategie pe care o urmează ţările fostului bloc comunist de pe continent. Acest obiectiv naţional presupune racordarea şi armonizarea politicii integraţioniste a ţării cu legislaţia, normele şi practicile comunitare. Linia de integrare a ţării în UE face imposibilă integrarea în alte structuri regionale sau continentale, diferite de cele create în contextul politicii comunitare a acestei uniuni.

Aflarea ţării în continuare în structurile Comunităţii Statelor Independente, precum şi intenţia actualei guvernări de a integra Republica Moldova în Uniunea Rusia-Belarus se constituie în nişte obstacole insurmontabile în calea aderării la UE. O astfel de situaţie suscită neîncrederea partenerilor noştri occidentali, trădînd inconsecvenţa, duplicitatea şi lipsa de realism politic în intenţia de a compatibiliza aflarea concomitentă în interiorul unor structuri politico-economice şi militare postsovietice, care blochează posibilitatea racordării legislaţiei naţionale la standardele europene. Relaţiile cu ţările CSI trebuie să se bazeze pe principiul avantajului şi al respectului reciproc, comerţul cu acestea urmînd să se realizeze potrivit normelor Organizaţiei Mondiale a Comerţului şi principiului liberului schimb.

Şansele ţării de a adera la UE depind, în mod decisiv, de capacitatea ei de a se alinia unui grup de ţări din regiune pe filiera sud-est-europeană — România, Bulgaria, Croaţia — state mult mai avansate în procesul de integrare europeană. Asocierea la acest grup de state implică abandonarea grupului de ţări în care este inclusă Republica Moldova la ora actuală, împreună cu Belarus şi Ucraina, aceste două state fiind dominate de probleme serioase care nu trebuie să afecteze ritmurile de integrare europeană ale statului nostru. Republica Moldova trebuie să continue demersurile pentru a obţine statutul de ţară sud-est-europeană, care să se bucure de toate programele şi strategiile UE pentru Europa de Sud-Est, de accesul la creditele preferenţiale ale Băncii Europene pentru Investiţii şi de acordarea regimului de comerţ asimetric cu UE, regim care ar deschide calea mărfurilor noastre pe piaţa europeană, fără achitarea taxelor vamale, şi a mărfurilor din spaţiul comunitar pe piaţa noastră, cu achitarea acestor taxe. Este necesar ca Republica Moldova să insiste asupra admiterii sale în Procesul de Cooperare în Europa de Sud-Est, for al statelor din regiune, menit să definească şi să adopte o poziţie comună a statelor participante în domeniile politic, economic şi de securitate. Se impune, de asemenea, transferarea Republicii Moldova din grupul ţărilor asistate în cadrul programului TACIS — în grupul ţărilor asistate în cadrul programului PHARE.

Impulsionarea procesului integraţionist depinde, în mod substanţial, de îmbunătăţirea relaţiilor cu vecinii şi în primul rînd, cu România. Fără depăşirea conflictului politic artificial dintre Republica Moldova şi România, este imposibilă realizarea practică şi eficientă a politicii de integrare a ţării în UE. Cele două state urmează să iniţieze neîntîrziat un dialog constructiv şi durabil, care să stabilească un parteneriat în aderarea lor la structurile europene. Capacitatea oficialităţilor de la Chişinău de a renunţa la clişeele dogmatice, moştenite din perioada sovietică în atitudinea faţă de România, reprezintă un test de europenism autentic şi de sinceritate în planurile de aderare la UE.

Republica Moldova trebuie să beneficieze plenar de prezenţa sa în Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, dezvoltînd cooperarea transfrontalieră şi vamală, integrîndu-se în zona de comerţ liber, în sistemul energetic şi în cel al telecomunicaţiilor şi de transport din cadrul Pactului.

Orientarea europeană implică reforme legislative şi structurale, funcţionarea normală a instituţiilor democratice, respectarea drepturilor omului, exercitarea actului guvernării potrivit practicilor europene, îndeplinirea tuturor recomandărilor şi condiţiilor Consiliului Europei şi UE. Combaterea corupţiei, a criminalităţii organizate, a traficului cu fiinţe şi organe umane, a tratamentelor inumane şi degradante din instituţiile penitenciare şi de detenţie preventivă, lărgirea şi consolidarea spaţiului legalităţii şi al securităţii personale a cetăţenilor sînt elemente indispensabile ale politicii inegraţioniste.

Republica Moldova trebuie să urmeze exemplul altor state din regiune şi să anunţe anularea unilaterală a vizelor de călătorie pentru cetăţenii ţărilor UE şi să stabilească moneda comunitară Euro drept monedă de referinţă pentru sistemul financiar-bancar naţional.

O precondiţie obligatorie pentru aderarea ţării la UE este restabilirea unităţii teritoriale prin depăşirea diferendului moldo-rus din Transnistria. Soluţionarea echitabilă şi durabilă a acestui conflict presupune retragerea necondiţionată, completă şi în termen a armatei şi arsenalului militar rus de pe teritoriul ţării şi dizolvarea formaţiunilor paramilitare ale separatiştilor.

Rezolvarea acestui diferend necesită participarea activă a Uniunii Europene şi SUA. Conducerea statului trebuie să iniţieze demersuri oficiale în vederea implicării UE şi SUA în depăşirea acestui conflict. În acest sens, recenta decizie comună a UE şi SUA privind restricţiile de viză pentru cetăţenii ruşi din fruntea regimului ilegal de la Tiraspol constituie un pas pozitiv şi eficient spre soluţionarea acestei probleme.

Contextul geopolitic actual şi interesele strategice ale statului obligă Republica Moldova să ia în calcul complementaritatea existentă între UE şi NATO. Este necesar ca statul nostru să conştientizeze logica extinderii spre Est a celor două comunităţi de state. Republica Moldova trebuie să parcurgă aceeaşi cale pe care au parcurs-o ţările Europei Centrale şi de Sud-Est, pentru care aderarea iniţială la NATO a constituit un factor determinant în procesul de integrare ulterioară a lor în UE. Pentru realizarea acestui obiectiv, Republica Moldova va trebui să renunţe la statutul de neutralitate permanentă, care reprezintă un principiu perimat şi ineficient de apărare a securităţii naţionale. Dimensiunea militară a NATO nu trebuie să servească drept pretext pentru sustragerea Republicii Moldova din procesul de integrare euroatlantică. Exemplul Franţei de aderare la dimensiunea politică şi economică a NATO poate constitui la această etapă un model realist pentru Republica Moldova.

Factorul timp este unul extrem de presant. Pentru a-şi găsi un loc demn în viitoarea arhitectură europeană, statul nostru trebuie să întreprindă o ofensivă diplomatică energică în vederea convingerii partenerilor noştri occidentali de seriozitatea angajamentului european al ţării. Anul 2003 este unul hotărîtor, an cînd se va trasa configuraţia spaţiului european de securitate şi prosperitate pentru următoarele decenii. Republica Moldova nu poate să admită absenţa sa din acest plan de construcţie continentală.

Reuniunea Consiliului de cooperare Republica Moldova-Uniunea Europeană de la Bruxelles, preconizată pentru 18 martie 2003, este un prilej deosebit de important pentru promovarea dezideratului naţional de integrare europeană. Guvernului Republicii Moldova îi revine deplina răspundere pentru rezultatele acestui demers. O ocazie specială, care urmează să fie fructificată cu maxim randament de către ţara noastră sînt Audierile din Parlamentul European, cu tema “O nouă strategie pentru Europa de Sud-Est”, care se vor ţine în aceeaşi zi. De asemenea, şedinţa Comitetului Parlamentar de Cooperare UE-Republica Moldova, din 19–20 martie 2003, la care urmează să participe o delegaţie a Parlamentului de la Chişinău, oferă o oportunitate de afirmare a interesului strategic al statului de integrare europeană, în baza consensului politic al tuturor partidelor parlamentare.

Iurie Roşca, Preşedinte PPCD

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet