Alegerile parlamentare din 2021 în Republica Moldova - alegeri.md
 Partide→Declaraţii→PPCD

Raportul preşedintelui PPCD Iurie ROŞCA, prezentat la Congresul VIII

|versiune pentru tipar||
PPCD / 16 mai 2004
Partidul Popular Creştin Democrat

Dragi colegi,

Se cuvine să începem forul nostru de astăzi cu o scurtă recapitulare a activităţii noastre , cu o autodefinire a profilului nostru politic, cu creionarea rolului partidului nostru în contextul politic actual.

Aşa cum bine ţinem minte, adunarea de constituire a formaţiunii noastre politice a avut loc acum şaisprezece ani, la 3 iunie 1988. O dată cu liberalizarea relativă a regimului sovietic de ocupaţie, Mişcarea Democratică pentru susţinerea restructurării a reprezentat prima formă de organizare politică a Opoziţiei democratice. Alimentându-ne din trecutul nostru istoric şi din modelul occidental de organizare a societăţii, am început împreună atunci o luptă pentru afirmarea unor valori. Aceste valori, politice, economice, culturale, dar şi morale, şi religioase în acelaşi timp, au izbucnit cu atâta forţă în sufletele noastre încât s-au constituit într-o combustie interioară care alimentează în mod cu totul miraculos întreaga noastră bătălie. Însuşirea acestor valori democratice, dar mai ales afirmarea lor în orice condiţii, a devenit pentru noi însăşi raţiunea de a fi în politică.

Atunci, la începutul acţiunii noastre politice, nu ne-am propus să îmbrăţişăm această ocupaţie ca pe o profesie, nici nu ştiam că realizarea fascinantului proiect care ne-a cucerit definitiv inimile va dura atât de mult. Ne-am adunat de atâtea ori în această piaţă publică, atâtea rugăciuni am rostit împreună sub cerul liber şi sub privirea plină de iubire a Domnului nostru Iisus Hristos, încât ne-am obişnuit să intrăm în acest spaţiu sacru pentru noi ca într-o catedrală. Piaţa Marii Adunări Naţionale este locul de lansare a tuturor aspiraţiilor noastre, de formare a caracterelor noastre, de formulare limpede şi principială a programului nostru politic.

Calea pe care am parcurs-o împreună constituie o experienţă politică nepreţuită. Proclamarea Independenţei, afirmarea libertăţii întrunirilor, a libertăţii de exprimare, a libertăţii de asociere, a pluripartidismului, a economiei de piaţă, a supremaţiei legii, respectarea drepturilor omului, toate aceste principii ne-au cerut întotdeauna efort personal, asumarea de limitări şi riscuri, deseori chiar sacrificiu, pentru mai mulţi dintre noi până la martiraj. De-a lungul acestor ani valorile statului de drept au fost singura noastră armă împotriva totalitarismului comunist. Tranziţia de la dictatură la democraţie, de la teroare la respect pentru fiecare persoană umană, de la modelul statal de control asupra economiei, la economia liberă de piaţă nu a fost nicăieri în spaţiul ex-comunist un proces simplu şi rapid. Peste tot vechile structuri şi mentalităţi au opus o rezistenţă puternică, peste tot au provocat dificultăţi economice şi sociale majore. Pretutindeni în spaţiul ex-comunist a fost nevoie de angajarea personală şi fără rezerve a unor oameni care au înţeles că ţările lor au nevoie de ei, de munca lor, de inteligenţa lor, de viaţa lor. Aceşti oameni au trăit şi trăiesc în numele SCHIMBĂRII.

Noi, membrii Partidului Popular Creştin Democrat din Republica Moldova, suntem din aceeaşi familie spirituală. Servirea binelui public nu a fost pentru noi niciodată o abstracţiune, ci o necesitate morală profundă, care s-a materializat în fapta de zi cu zi.

În februarie 1992, la Congresul al III-lea al partidului, am adoptat doctrina creştin-democrată. Studiind experienţa postbelică a statelor Europei occidentale, am optat ferm anume pentru Democraţia Creştină. Vectorul moral în politică, dimensiunea socială a creştinismului, delimitarea categorică de fascism, nazism şi în egală măsură de comunism a fondatorilor acestui curent politic şi elaborarea conceptului unei Europe unite au determinat clar opţiunea noastră pentru această familie politică. Astfel, accederea partidului nostru în Internaţionala Creştin-Democrată a fost un pas logic de integrare organică în sânul unei organizaţii internaţionale puternice şi prestigioase. Partidul Popular European, organizaţia regională a Internaţionalei noastre, având o pondere deosebită în Parlamentul European şi în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, şi-au arătat de nenumărate ori solidaritatea cu PPCD. Putem să afirmăm fără nici un pic de exagerare că anume datorită colegilor noştri creştin-democraţi din Europa, ca şi datorită partenerilor noştri americani, PPCD a rămas în legalitate, iar noi, cei câţiva lideri ai PPCD, am rămas în libertate, toate încercările regimului Voronin de a ne anihila fiind contracarate de prietenii noştri occidentali de la Bruxelles, Strasbourg şi Washington.

Dragi colegi, aşa cum Congresul nostru anterior a avut loc în 2001, la începutul mandatului actualei puteri comuniste, este potrivit să facem o scurtă trecere în revistă a activităţii noastre în această perioadă. Evident, conflictul politic major dintre comunişti şi creştin-democraţi a marcat toţi aceşti trei ani de guvernare a regimului Voronin. Politica de restauraţie a modelului sovietic de organizare a societăţii, de revenire la practica partidului-stat, de distrugere a instituţiilor democratice, de suprimare a independenţei justiţiei, a autonomiei locale, a libertăţii întrunirilor şi de exprimare, a dreptului la libera asociere, descurajarea liberei iniţiative economice, constrângerea şi izgonirea investitorilor străini şi terorizarea agenţilor economici autohtoni prin aparatul represiv şi prin măsuri bugetare şi fiscale antireformatoare, intimidarea oponenţilor, urmărirea lor penală şi denigrarea în presa de stat, controlul asupra singurei companii de televiziune şi radio cu acoperire naţională şi utilizarea ei ca instrument de propagandă comunistă şi de manipulare a opiniei publice, tentativele de rusificare şi planul de legalizare a prezenţei armatei ruse prin aşa-numita federalizare, toate aceste acţiuni ale Puterii au primit o ripostă hotărâtă a Opoziţiei creştin-democrate. PPCD a combătut în mod coerent şi consecvent toate abuzurile guvernanţilor, a întreprins nenumărate acţiuni de protest, amploarea cărora a impresionat întreaga lume. Noi am reuşit să promovăm o serie de rezoluţii vizând situaţia politică şi cea privind drepturile omului în Republica Moldova la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, la Parlamentul European, la Internaţionala Creştin-Democrată şi la Partidul Popular European. Rapoartele şi comunicatele noastre, frecventele vizite în Statele Unite ale Americii şi în ţările europene au făcut posibilă internaţionalizarea situaţiei grave din ţara noastră.

Manifestaţiile de protest non-stop din 2002, care au durat de la 9 ianuarie până la 29 aprilie, fenomenul “Oraşul Libertăţii”, cu explozia spirituală a Noii Generaţii, cu Troiţa credinţei noastre, furate de comunişti, cu frigul, oboseala şi teroarea organelor represive, toate acestea au marcat profund perioada pe care o trăim. Am zis acum doi ani şi repet şi acum: lupta noastră contra dictaturii, demonstraţiile de masă ale studenţilor şi elevilor, sutele de cuvântări rostite de copiii noştri de la microfoanele instalate în Piaţa Marii Adunări Naţionale şi în Oraşul Libertăţii, acele evenimente pline de vigoare, nerv şi curaj, au scos în faţă, spre uimirea şi admiraţia noastră, o nouă generaţie politică, generaţia anului 2002. Atunci am simţit că se produce îngemănarea firească între generaţia noastră, a anului 1989, cu Noua Generaţie, generaţia anului 2002. Tinerii care au fost în miezul acelor evenimente se vor recunoaşte pe parcursul întregii lor vieţi, zicându-şi cu mândrie unii altora: “Şi eu am fost în Oraşul Libertăţii”.

E adevărat că preţul acestor atitudini de înfruntare deschisă a guvernării comuniste este mereu însoţit de abuzurile poliţiei, ale procuraturii, ale securităţii şi deseori ale instanţelor de judecată subordonate regimului. Ca urmare a obsesiei comuniştilor de a-i reduce la tăcere, deputaţii creştin-democraţi au fost lipsiţi în repetate rânduri de imunitatea parlamentară. Cu siguranţă, câţiva dintre noi au înregistrat, datorită comuniştilor, recorduri mondiale după numărul de ridicări ale imunităţii parlamentare. Însă nici o presiune şi nici o ameninţare nu ne-a putut face să renunţăm. Manifestaţiile de protest paşnic s-au ţinut lanţ în toţi aceşti ani, ca semn vizibil al conflictului dintre un partid retrograd, care trage societatea înapoi, spre trecutul sovietic, şi un altul, care se bate pentru aducerea Moldovei într-un viitor european.

Este cazul, stimaţi colegi, să îmi exprim regretul că în această luptă pentru democraţie PPCD n-a putut conta decât rareori pe solidaritatea celorlalte partide de opoziţie. Atunci când discuţiile în contradictoriu presupuneau asumarea unor riscuri, solidaritatea democraţilor nu mai funcţiona. Rezonabilii noştri parteneri au preferat de fiecare dată să nu se expună prea mult, astfel încât PPCD s-a văzut nevoit să-şi asume din plin răspunderea pentru exercitarea rolului deloc simplu de Opoziţie.

Doamnelor şi domnilor,

Ştim cu toţii că cea mai gravă problemă politică a Republicii Moldova este problema diferendului moldo-rus din Transnistria. Încă din momentul proclamării Independenţei ţara noastră s-a născut cu o boală congenitală, prezenţa militară străină. Diagnosticul acestei boli este stabilit cu precizie în Actul de naştere al statului nostru, Declaraţia de Independenţă, şi se numeşte “stare ilegală de ocupaţie”, stare care trebuie să înceteze ca urmare a retragerii trupelor fostei URSS şi a actualei Rusii de pe teritoriul nostru naţional. Acest deziderat major al poporului nostru poate fi realizat doar cu sprijinul ţărilor occidentale şi al instituţiilor internaţionale. Întrucât Republica Moldova are o problemă de securitate naţională, care nu-i permite să-şi afirme plenar suveranitatea, ţara noastră trebuie să găsească soluţii pentru depăşirea ei. Putem obţine astfel de garanţii de securitate doar prin apropierea şi integrarea în Alianţa Nord-Atlantică. Politicienii responsabili din toate ţările europene din spaţiul ex-comunist au afirmat clar şi univoc opţiunea pro-NATO. Extinderea celui mai puternic bloc politico-militar din lume a scos ţările respective de sub presiunile externe de altădată. Imaginile care au înregistrat lacrimile din ochii câtorva miniştri de externe, scăpate fără voie în momentul admiterii ţărilor lor în NATO, au făcut înconjurul lumii. Emoţia lor este lesne de înţeles. De acum încolo statele respective nu vor mai fi sub teroarea externă pe care au suferit-o timp de decenii. Anume atitudinea faţă de perspectiva de integrare a Republicii Moldova în NATO este acea linie de demarcaţie care separă forţele politice prooccidentale de cele obediente intereselor geopolitice ruseşti. Atât comuniştii, cât şi cei care se declară centrişti, îşi afişează de la o vreme dragostea pentru Uniunea Europeană, dar resping categoric ideea abandonării principiului constituţional deopotrivă naiv şi ipocrit de aşa-numită neutralitate. Această retorică zgomotoasă şi găunoasă caută să inducă în eroare cetăţenii, care în majoritate optează pentru orientarea strategică spre Vest, respectivii politicieni trecând sub tăcere o evidenţă: nici o ţară din fostul bloc comunist nu a reuşit să adere la UE înainte de a adera la NATO. Partidul Popular Creştin Democrat rămâne ferm pe poziţia cunoscută de mulţi ani de zile: locul Republicii Moldova este în NATO şi UE. Iar pentru a avea şansa accederii în cele două organizaţii de securitate colectivă, politice şi economice Republica Moldova trebuie să abandoneze Comunitatea Statelor Independente.

Stimaţi colegi,

Este cazul să precizăm şi cu această ocazie că noi considerăm totalmente greşită şi periculoasă continuarea negocierilor cu liderii separatişti de la Tiraspol în vederea aşa-numitei elaborări a unei noi Constituţii. Republica Moldova nu are nevoie de o nouă Constituţie, ci doar de perfecţionarea celei în vigoare. La acest proces de construcţie statală nu trebuie să fie admişi exponenţii unui regim de ocupaţie militară, care reprezintă direct o administraţie de ocupaţie, instalată prin forţa armelor unei puteri străine. Faptul că misiunea OSCE de la Chişinău împinge oficialităţile de la Chişinău să continue negocierile în vechiul format, dominat categoric de Rusia, reprezintă un caz scandalos de sfidare a normelor de drept internaţional, a Constituţiei ţării noastre şi de depăşire a mandatului misiunii respective. Republica Moldova are nevoie de participarea directă a Statelor Unite ale Americii, a Uniunii Europene, a României şi a Ucrainei în procesul de reglementare a diferendului transnistrean, proces care trebuie să se desfăşoare cu aplicarea Concepţiei celor trei “D”: demilitarizare, decriminalizare şi democratizare. Doar în acest fel poate fi restabilită unitatea teritorială a ţării şi asigurată independenţa ei. Exemplul Georgiei, condusă de tânărul şi energicul Saakaşvili, este unul demn de urmat pentru Republica Moldova. Tot aici se cuvine să amintesc de pichetarea zilnică a Ambasadei Federaţiei Ruse de către creştin-democraţi în preajma summitului OSCE de la Maastricht din decembrie 2003, dar şi de respingerea “Planului Kozak” şi zădărnicirea vizitei preşedintelui rus Putin la Chişinău, care urma să asiste la ceremonia de lichidare a Republicii Moldova prin semnarea de către Voronin şi Smirnov a acelui memorandum anticonstituţional. Meritul pentru contracararea acestei încercări de a transforma ţara noastră în anexă geopolitică a Moscovei în revine în primul rând PPCD.

Doamnelor şi domnilor,

După cum cunoaşteţi, în noiembrie anul trecut PPCD a lansat iniţiativa de formare a unui bloc unic al Opoziţiei democratice, care să concureze cu Partidul Comunist la viitoarele alegeri parlamentare, urmând ca acest bloc să includă toate componentele Comitetului pentru Apărarea Independenţei şi a Constituţiei. Din păcate, la indicaţia directă a factorilor politici de la Moscova, o serie de partide care se autointitulează centriste, au abandonat Comitetul pentru Apărarea Independenţei şi a Constituţiei şi au respins oferta creştin-democraţilor de a forma un pol unic al Opoziţiei. Respingerea ofertei noastre a fost cea mai elocventă dovadă că vechea nomenclatură sovietică, care a degenerat în adevărate grupări mafiotice, strâns legate cu crima organizată şi cu serviciile secrete, nu poate să-şi depăşească propria condiţie şi să acţioneze în numele intereselor naţionale ale ţării. Faptul că cele două facţiuni rivale ale vechii nomenclaturi a “partidului unic” sunt în conflict încă nu înseamnă sub nici o formă că vreuna dintre ele ar fi mai puţin aservită unor interese imperiale străine. Voronin trebuie să plece. Dar după el nu trebuie să vină Urechean, acest uns al Moscovei care a reuşit să-şi atragă graţiile administraţiei Putin. Ţara noastră are nevoie de conducători aleşi de propriul popor, nu instalaţi în funcţie de sus în jos de la Moscova.

Partidul Popular Creştin Democrat constituie singura alternativă adevărată actualei guvernări comuniste. Incompetenţa, lipsa de patriotism, abuzurile, crimele şi deturnările de fonduri, corupţia generalizată, sărăcia şi şomajul în masă, exodul populaţiei pot fi curmate doar de PPCD. Filialele noastre teritoriale, în colaborare cu organizaţiile noastre autonome de femei, de tineret, a seniorilor, a muncitorilor, a medicilor şi farmaciştilor, a profesorilor, a oamenilor de ştiinţă şi de afaceri trebuie să depună un efort colectiv major pentru a obţine un succes electoral remarcabil la alegerile parlamentare din 2005. Grupul parlamentar al PPCD a elaborat recent un set de proiecte de legi, prezentate în Parlament, opiniei publice şi ambasadelor de la Chişinău care poartă genericul “Condiţii pentru alegeri corecte în Republica Moldova”. De fapt, este vorba de o serie de proiecte menite să restabilească buna funcţionare a instituţiilor democratice, să asigure separaţia puterilor în stat, independenţa justiţiei, independenţa mass-mediei şi libertatea de exprimare, transparenţa actului de guvernare, libertatea întrunirilor, asigurarea dreptului la vot etc. Noi considerăm că doar după realizarea acestor reforme legislative se va putea vorbi despre posibilitatea unei alternanţe la guvernare în Republica Moldova. Atâta timp cât puterea va continua să fie uzurpată în stat de Partidul Comunist, succesiunea la guvernare în urma alegerilor devine problematică în ţara noastră.

Anul 2004 este extrem de important pentru întregul nostru continent, implicit pentru regiunea noastră. Recenta extindere a NATO şi UE, ca şi viitoarele alegeri din Ucraina, vor aduce schimbări substanţiale în întreaga Europă. Aceste schimbări nu mai admit instalarea unei noi “cortine de fier”. Republica Moldova, Ucraina şi Bielarus trebuie să reuşească realizarea tranziţiei şi a reformei în ansamblu. Locul acestor ţări este în NATO şi UE.

Dragi prieteni, în încheiere, vreau să îmi exprim bucuria că împreună cu Dumneavoastră pot să mă simt un om fericit. Această stare vine din conştiinţa faptului că prin ceea ce facem suntem utili ţării noastre.

Lupta pentru Independenţă şi Democraţie continuă.

Doamne ajută!
Vă mulţumesc.

Congresul al VIII-lea al Partidului Popular Creştin Democrat Hotărâre cu privire la modificarea şi completarea Statutului Partidului Popular Creştin Democrat