Proiect

Afirmarea Republicii Moldova ca stat independent şi realizarea aspiraţiilor poporului nostru de a edifica o societate prosperă cu o democraţie stabilă şi un nivel înalt de dezvoltare economică sunt determinate într-o măsură substanţială de capacitatea clasei politice de a conştientiza nevoia înfăptuirii unui şir de reforme pe plan intern, precum şi de integrarea ţării într-un sistem instituţional internaţional care să dea garanţii şi perspective suplimentare pentru îndeplinirea acestor deziderate.

Exemplul ţărilor din fostul spaţiu comunist care au reuşit să reziste în faţa presiunilor neoimperiale de la Moscova şi să realizeze tranziţii de succes edificând societăţi în care supremaţia legii şi funcţionarea economiei de piaţă le-au adus la un nivel remarcabil de dezvoltare este singura cale de dezvoltare strategică pe care trebuie să o urmeze şi Republica Moldova.

Logica evoluţiilor geopolitice din Europa de Est şi din spaţiul ex-sovietic este clară. Noile democraţii care au manifestat voinţă politică şi coerenţă în realizarea reformelor şi au avut parte de elite politice responsabile, în stare să înţeleagă în profunzime modul în care pot să asigure apărarea intereselor naţionale ale ţărilor respective, au făcut o opţiune strategică justă şi au adus ţările lor în spaţiul de securitate şi prosperitate al lumii libere. Aceste ţări au urmat invariabil, fără nici o excepţie, acelaşi traseu: ele au devenit mai întâi membre ale NATO şi numai după aceea au ajuns să fie admise în Uniunea Europeană.

Astfel, devine clar faptul că pentru realizarea aspiraţiilor sale de integrare europeană ca şi pentru asigurarea capacităţii de apărare a independenţei şi unităţii teritoriale ale ţării Republica Moldova trebuie să urmeze exemplul ţărilor din regiune şi să urmărească pas cu pas atingerea obiectivelor sale strategice de integrare deopotrivă în NATO şi UE, cele două instituţii internaţionale fiind complementare. Excepţiile invocate deseori, atunci când se aduc exemple ale unor ţări europene, care nu au neapărat calitatea de membru în organizaţiile respective, nu sunt relevante pentru Republica Moldova din simplul motiv că statutul lor a fost determinat în cu totul alte condiţii geopolitice şi în altă perioadă istorică, însă, după prăbuşirea URSS şi ieşirea noilor democraţii de sub controlul Moscovei, toate ţările din fostul bloc comunist au făcut primul pas de integrare în NATO, iar al doilea de aderare la UE. Pe lângă ţări precum Polonia, Ungaria, Cehia, Bulgaria, România, aceleaşi etape le-au urmat şi cele trei ţări ex-sovietice Estonia, Letonia şi Lituania. Alte două ţări, care fac parte din aceeaşi organizaţie regională cu ţara noastră, GUAM, şi anume Georgia şi Ucraina, optează ferm pentru aderarea la NATO şi UE. Se ştie că la Summitul NATO de la Bucureşti, care se va desfăşura în 2008, alte trei ţări ex-comuniste din zona Balcanilor, membre, ca şi Republica Moldova, ale Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, vor căpăta calitatea de membru al NATO: Macedonia, Croaţia şi Albania. Oficialii acestei organizaţii declară în mod clar că uşile ei rămân deschise şi pentru alte state.

În aceste condiţii Republica Moldova trebuie să abandoneze conceptul naiv şi contraproductiv, inspirat din exterior, despre neutralitatea permanentă a statului şi să îşi declare univoc intenţia de a deveni în perspectivă membru NATO. Este nevoie de curaj, maturitate şi voinţă politică pentru a rezista presiunilor Federaţiei Ruse, care se opune în permanenţă procesului de extindere a NATO. în pofida încercărilor de a bloca perspectivele euroatlantice ale ţării noastre prin utilizarea pârghiilor de influenţă politico-militară, energetică, comercială, mediatică şi bisericească, elita politică a ţării trebuie să se asigure de susţinerea largă a cetăţenilor şi să determine accelerarea procesului de aderare la NATO.

Pentru atingerea obiectivelor de aderare atât la NATO, cât şi la UE ţara noastră trebuie să pună în aplicare o multitudine de reforme radicale, inclusiv asupra sistemului de securitate şi apărare şi să ofere o finanţare adecvată armatei.

Toate partidele politice reprezentative din ţară au reuşit să atingă un consens remarcabil asupra orientării strategice a ţării spre aderarea la Uniunea Europeană, în felul acesta s-a pus capăt divizării spectrului politic din ţară în două tabere, una fiind în favoarea integrării în UE, cealaltă fiind ostilă acestei orientări şi exaltând nevoia df apropiere faţă de CSI ca alternativă de dezvoltare a societăţii. Acum a venit momentul să fie depăşită şi controversa sterilă asupra relaţiilor dintre Republica Moldova şi NATO.

Ca ţară care şi-a declarat independenţa faţă de imperiul sovietic, succedat de Federaţia Rusă, Republica Moldova resimte acut pericolul reanexării sale, într-o formulă neoimperială, la interesele geopolitice ale Moscovei. Pentru a-şi proteja interesele sale naţionale, Republica Moldova trebuie să devină parte a sistemului colectiv de apărare şi securitate al NATO. Principiul neutralităţii, declarat prin Constituţie, nu are nici o acoperire prin înţelegeri internaţionale şi menţine vulnerabilitatea ţării în faţa ameninţărilor externe. Insistarea supra principiului neutralităţii ascunde tentaţia subordonării statului intereselor politico-militare ale Moscovei. Depăşirea stării de incertitudine şi ieşirea Republicii Moldova din zona gri a celor două blocuri geopolitice rivale, ca şi sporirea capacităţii de apărare a ţării poate fi atinsă doar prin intrarea în sistemul de înţelegeri internaţionale oferite de umbrela protectoare a NATO. în cazul Republicii Moldova neutralitatea permanentă înseamnă izolare şi nu se înscrie în logica lumii contemporane, nu este garantată şi recunoscută, implică cheltuieli mari pentru apărare.

Procesul de pregătire a ţării pentru o posibilă aderare la NATO impune parcurgerea unor etape obligatorii. La ora actuală este prioritară realizarea cu succes a Planului individual de acţiuni ale parteneriatului (PIAP) Republica Moldova — NATO, semnat la 19 mai 2006, care presupune promovarea reformelor de ordin administrativ, economic, juridic şi militar. PIAP va trebui să fie înlocuit cu un Plan de acţiuni destinat membrilor potenţiali ai NATO (Membership Action Plan), în urma implementării căruia ţara noastră va deveni eligibilă pentru calitatea de membru cu drepturi depline al Alianţei. Din acel moment Republica Moldova va putea proceda la desfăşurarea unui referendum naţional privind aderarea la NATO, urmat de invitaţia de aderare din partea statelor membre.

În concluzie. Congresul PPCD apreciază că aderarea Republicii Moldova la NATO e necesara din următoarele considerente:

• Toate statele din blocul ex-comunist au parcurs aceiaşi cale: a) aderarea la Alianţă ca garant al stabilităţii şi securităţii politice şi economice, dar şi al investiţiilor străine; b) integrarea în Uniunea Europeană;
• Necesitatea restabilirii integrităţii teritoriale a statului, eliminării prezenţei militare străine, consolidării independenţei şi suveranităţii statului;
• Existenţa ameninţărilor şi vulnerabilităţilor la adresa securităţii naţionale: coerciţia externă, prezenţa militară străină, conflictul transnistrean, terorismul internaţional, crima organizată, traficul de arme şi muniţii, ameninţări de ordin economic, energetic, ecologic, social;
• Opţiunea NATO constituie o alternativă în deblocarea procesului de negocieri şi schimbare a strategiei faţă de Tiraspol, precum şi un redutabil element de negociere cu Federaţia Rusă în tranşarea problemei transnistrene. Deoarece conflictul din regiunea de est e de ordin geopolitic şi politic, opţiunea NATO trebuie valorificată pentru a părăsi definitiv statutul de anexă geopolitică a Rusiei, precum şi pentru a evita poziţionarea strategică a Rusiei în zona Mării Negre prin “transnistrizarea” ţării.

Congresul apreciază de asemenea că PPCD, ca partid care şi-a făcut din aderarea ţării la NATO o opţiune irevocabilă, trebuie să se implice în pregătirea populaţiei pentru aderarea Republicii Moldova la NATO prin popularizarea avantajelor oferite de aceasta, familiarizarea cu funcţiile non-militare ale Alianţei, cruciale pentru modernizarea şi europenizarea noilor economii din Europa de est şi aderarea la naţiunile libere din Vest.

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet