Alegerile parlamentare din 2021 în Republica Moldova - alegeri.md
 Partide→Declaraţii→PPCD

Raportul Preşedintelui PPCD, Iurie ROŞCA, prezentat Congresului al IX-lea

|versiune pentru tipar||
PPCD / 25 noiembrie 2007
Partidul Popular Creştin Democrat

Stimati delegaţi,
dragi oaspeţi,
onorată asistenţa,

Mă bucur foarte mult că ne-am adunat astăzi în această sală la forul nostru suprem într-un număr atât de impresionant. Prezenţa noastră masivă aici este dovada forţei şi a unităţii familiei noastre politice.

Vreme de două decenii mişcarea noastră a fost şi rămâne în epicentrul vieţii publice, mereu generatoare de idei novatoare, promotoare a intereselor naţionale şi a valorilor democratice.

Generaţia noastră a fost cea care s-a ridicat din genunchi, manifestând curaj, demntate şi sete de libertate. Am obţinut oficializarea limbii de stat, revenirea la alfabetul latin, adoptarea Tricolorului ca drapel de stat şi tot noi am fost cei care am luptat şi am realizat Independenţa ţării noastre faţă de Imperiul Sovietic. Ne-am avântat cu hotărâre şi spirit de sacrificiu în bătălia pentru Credinţă şi Neam, am dat vigoare şi expresivitate aspiraţiilor noastre, am învăţat să luăm în serios şi să formulăm clar şi coerent viziunea strategică de dezvoltare a ţării.

Forţa noastră politică s-a alimentat întotdeauna din adâncurile trecutului milenar, caracterele ni s-au călit în efortul de a părăsi pentru totdeauna rolul de popor subjugat, de naţiune captivă, de populaţie răstignită şi umilită sub dominaţia “Imperiului Răului”. Acel imperiu s-a spulberat şi datorită sacrificiului nostru, iar triumful naţiunilor care a urmat este şi rodul muncii noastre. Am intuit spiritul vremii şi am intrat în vâltoarea evenimentelor ridicându-ne din poziţia de popor terorizat de istorie în cea de popor creator al propriului destin.

Calea dinspre “închisoarea popoarelor” spre clubul naţiunilor libere şi prospere este una anevoioasă şi întotdeauna plină de necunoscut. Am ştiut, însă, de fiecare dată să intuim rostul schimbărilor, să le infuenţăm mersul şi să proiectăm viitorul după vrerea noastră.

Douăzeci de ani de luptă reprezintă vârsta maturităţii politice, la care am ajuns acumulând experienţă şi noi cunoştinţe, cultivându-ne spiritul de rezistenţă şi întărindu-ne puterea sufletească.

De la Mişcarea Democratică pentru Susţinerea Restructurării, la Frontul Popular şi în sfârşit la Partidul Popular Creştin Democrat am evoluat organic şi coerent, am arătat lumii întregi că ştim să ne manifestăm la fel de puternic şi ca mişcare protestatară în pieţele publice, dar şi ca oratori în sala Parlamentului şi la tribunele instituţiilor internaţionale.

Astăzi, 25 noiembrie, este o zi memorabilă pentru noi. Exact acum patru ani am zădărnicit semnarea aşa-numitului Memorandum Kozak, a acelui plan de disrtugere a Independenţei ţării noastre şi de legalizare a prezenţei militare ruse. Anume PPCD a iniţiat crearea Comitetului pentru Apărarea Independenţei şi a Constituţiei, tot noi am scris proiectele de documente ale acestui organism care a întrunit toate forţele de opoziţie şi tot PPCD a fost inima acelor demonstraţii stradale de proporţii care până la urmă au respins planul de încorporare a ţării noastre în orbita intereselor geopolitice ruseşti. Cu acest prilej vreau să îi salut pe toţi oamenii de bună credinţă care au fost alături de noi atunci, în acele momente de cumpănă pentru ţara noastră şi să îmi exprim recunoştinţa şi admiraţia faţă de ei, mai ales faţă de tinerii care au ieşit masiv în stradă pentru a-şi apăra în mod paşnic şi hotărât Patria.

La scurgerea a patru ani de la acele zile şi nopţi pline de încordare şi nelinişte simţim cu toţii că pericolul apariţiei unor noi scenarii de distrugere a Independenţei ţării şi de zădărnicire a viitorului nostru european nu a dispărut. Aceleaşi forţe urzesc aceleaşi scenarii perfide de natură imperială, pe care încearcă să le promoveze prin utilizarea factorului transnistrean. Dar este bine să se ştie că Partidul Popular Creştin Democrat, ca forţă responsabilă pentru destinele naţiunii, nu a pierdut starea de veghe şi nici capacitatea de reacţie rapidă. Dacă va fi nevoie, vom inunda din nou Piaţa Marii Adunări Naţionale, vom pleda din nou cu determinare în Parlament, la Bruxelles şi Washington, în alte capitale ale lumii, cauza Republicii Moldova. Noi nu acceptăm să fim trataţi ca teritoriu potrivit pentru amplasarea bazelor militare ruseşti sau ca populaţie incapabilă să se autoguverneze. Ştim ce vrem şi care este locul ţării noastre în familia popoarelor lumii. Avem o misiune istorică pe care o vom împlini. Povara ei cade pe umerii generaţiei noastre. Iar generaţia noastă ştie bine că adevăratele victorii nu se obţin neapărat datorită unor circumstanţe istorice prielnice, ci mai ales în pofida unor împrejurări neprielnice. Adevăratele caractere sunt cele care determină marile schimbări.

Stimaţi colegi,

Pe parcursul întregii noastre activităţi am participat în egală măsură la clădirea partidului nostru ca instituţie democratică reprezentativă, funcţională şi durabilă, şi la construcţia statului nostru ca societate democratică, bazată pe supremaţia legii, pe respectul pentru drepturile fundamentale ale omului, pe economia de piaţă şi pe viziunea strategică de consolidare a securităţii naţionale şi a prosperităţii prin aderarea la instituţiile euro-atlantice. Făcând uz de dreptul la libera asociere în cadrul PPCD noi am înţeles să fim un instrument de servire a intereselor statului şi a fiecărui cetăţean. Am iniţiat şi promovat reforme instituţionale şi legislative, am contribuit în mod substanţial la armonizarea legislaţiei la normele şi standardele europene, am valorificat toate oportunităţile unor situaţii politice complicate pentru a avansa pe calea transformărilor democratice. În acest efort continuu de realizare a reformelor şi de stopare a alunecării ţării în capcane geopolitice întinse din exterior am dat dovadă de flexibilitate şi spirit cooperant, am trecut peste vechi animozităţi şi deosebiri de ordin doctrinar, am subordonat întodeauna interesele formaţiunii noastre politice intereselor ţării. Anume aşa am procedat în noiembrie 2003, cand ne-am unit cu mai multe partidele în faţa unui pericol extern major, cunoscut ca Memorandul Kozak. Cei cărora le-am întins mâna atunci au fost în anumite perioade adversarii noştri, unii dintre ei ne-au cauzat suferinţe şi au căutat să ne împiedice pe toate căile activitatea. Însă în momentul critic de atunci a prevalat interesul naţional. Anume în astfel de momente PPCD a ştiut să promoveze o politică a alianţelor în funcţie de interesele ţării, şi nu în funcţie de interese de grup sau din raţiuni de imagine.

Exact la fel am procedat şi la 4 aprilie 2005. În faţa aceluiaşi pericol extern am ştiut să întindem mâna adversarilor noştri ireconciliabili, Partidului Comuniştilor, pentru a ne opune tentativelor de destabilizare a situaţiei politice şi de răsturnare a puterii de stat în scopul instalării în fruntea ţării a unor exponenţi ai administraţiei de la Kremlin. Ziua de 4 aprilie, şocantă pentru multă lume, a zădărnicit un scenariu criminal. Am votat pentru Preşedintele Voronin aşa cum americanii şi europenii au mizat în acel moment pe el. Să nu uităm că Putin nu i-a putut ierta lui Voronin înfrângerea politică zguduitoare şi neaşteptată, provocată de respingerea de către acesta, în ultimul moment, a Memorandumului Kozak. În primăvara lui 2005 alături de Voronin au fost şi cei trei lideri regionali care ajunseseră în fruntea ţărilor lor în urma unor schimbări democratice spectaculoase, Mihail Saakaşvili, Victor Iuşcenko şi Traian Băsescu. Saakaşvili şi Băsescu au vizitat Chişinăul în ultima perioadă a campaniei electorale, sprijinindu-l pe faţă pe Voronin, iar în aceeaşi perioadă şi pentru aceleaşi motive Iuşcenco îl prime ape Voronin în vizită la Kiev. Solidaritatea lor a fost una exemplară, deoarece viza nu susţinerea unui lider comunist de la Chişinău, ci sprijinirea Republicii Moldova. Însă aşa cum tocmai Voronin era în fruntea ţării şi a manifestat o atitudine fermă atunci fată de presiunile dinafară, ei i-au venit în ajutor. Atunci, către sfârşitul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare, ecuaţia s-a dovedi a fi extrem de simplă. Trebuia să alegem: ori cu Putin împotriva lui Voronin, ori cu Voronin împotriva lui Putin. Tertium non datur, ar zice în astfel de cazuri strămoşii noştri latini. În concluzie, atunci când un partid politic se află în acţiune, iar situaţia se schimbă instantaneu, el nu are de ales, ca în poveste, între foarte bine şi foarte rău şi nici nu are timp să se ocupe de aspectele secundare de imagine. El are obligaţia morală să reacţioneze prompt şi adecvat, să îşi asume toate riscurile pentru protejarea intereselor ţării. Iar cine caută să interpreteze acel moment critic, ca, de altfel, întreaga viaţă politică de la noi, făcând abstracţie de factorul extern, ori nu a înţeles nimic, ori este făţarnic şi urmăreşte derutarea opiniei publice.

Partidul Popular Creştin Democrat niciodată nu a oscilat în apărarea intereselor noastre naţionale, nu s-a încovoiat după cum a bătut vântul. PPCD a rămas constant pe platforma sa patriotică. Iar relaţiile cu celelalte partide au variat în funcţie de felul cum au evoluat relaţiile acestora cu Moscova. Căci de acolo ni se trag toate problemele. Când Voronin era pe punctul să semneze în 2003 Memorandumul Kozak, am fost împreună cu Urechean sau Braghiş în stradă, politicieni care, în alte condiţii, se pliază deseori după adierile din Răsărit. Iar când în 2005 Urechean s-a pomenit în combinaţie cu unii ca Pasat şi Karamalak pentru a face jocul lui Putin, am creat acel parteneriat cu Voronin pentru a rezista în faţa presiunilor externe. În politică nimic nu este static, totul cunoaşte o dinamică ameţitoare. Şi nu fiecare are darul să prindă mişcările din jur. Iar cine rămâne încremenit în ziua de ieri, cu reacţii lineare şi abordări superficiale, nu face altceva decât să orbecăiască şi să îi deruteze şi pe alţii. Aşadar, relaţiile noastre cu politicienii din alte partide se construiesc foarte simplu. În măsura în care aceştia se apropie de interesele imperiale ruseşti, ei se îndepărtează de noi, şi tot aşa, în măsura în care se îndepărtează de expansionismul rus, ei se apropie de noi. Prin urmare, strategia PPCD rămâne neschimbată, în timp ce tacticile sunt flexibile. Este cazul să amintesc aici de celebra formulă a lui Churchill care spunea că Marea Britanie nu are aliaţi permanenţi şi nici inamici permanenţi, ci doar interese permanente. Republica Moldova are interesele ei naţionale. Iar Partidul Popular Creştin Democrat le serveşte din plin. De aici şi raporturile noastre cu alţii.

Stimaţi colegi,

Am observat în ultimul an că relaţiile Preşedintelui Voronin cu preşedintele rus Vladimir Putin s-au ameliorat. Este o tendinţă salutară atâta timp cât este vorba de promovarea intereselor ţării, de exemplu, prin obţinerea unor condiţii mai bune de livrare a gazului pentru Republica Moldova sau de redeschidere a pieţei ruse pentru produsele vitivinicole moldoveneşti, ca şi pentru obţinerea evacuării trupelor ruse de pe teritoriul nostru. Însă atunci când se conturează noi riscuri de reeditare a planurilor vechi de subordonare a statului nostru prin utilizarea separatiştilor de la Tiraspol şi încercarea de a permanentiza aflarea armatei străine pe teritoriul nostru, PPCD îşi formulează răspicat punctul de vedere şi dezaprobă astfel de tentative. Aş menţiona aici că foarte recent am mai observat şi alt eveniment, care a scăpat atenţiei opiniei publice. Preşedintele Alianţei “Moldova Noastră”, Serafim Urechean, a participat în calitate de unic invitat din Moldova la recentul congres al partidului proprezidenţial de la Moscova “Edinaia Rossia”, partid cu care formaţiunea respectivă are şi un acord de cooperare. Aşa cum PPCD a format după ultimele alegeri locale majorităţi democratice în mai multe raioane împreună cu consilierii AMN şi cu exponenţi ai altor partide, suntem în drept să întrebăm ce a căutat la Moscova dl Urechean în timp sunt binecunoscute poziţiile grupării care conduce astăzi Rusia. Se ştie că “Edinaia Rossia” manifestă atitudini şi practici antidemocratice, autoritare şi ostile noilor ţări din spaţiul ex-sovietic? Subliniez, noi rămânem fideli tuturor angajamentelor noastre postelectorale şi vom colabora loial cu partenerii de majorităţi din consiliile raionale, dar asta nu ne scuteşte de obligaţia de a fi sinceri şi când e necesar critici faţă de anumite situaţii pe care le considerăm intolerabile.

După cum vedeţi, dragi colegi, alianţele externe ale partidelor diferă radical şi simptomatic. Unii se cuplează cu grupări politice dubioase în timp ce PPCD este cu creştin-democraţii, conservatorii şi popularii de pe continent în cadrul Partidului Popular European şi a Internaţionalei Creştin Democrate. Aici se potriveşte de minune vorba populară “Spune cu cine prieteneşti ca să-ţi spun cine eşti”. De altfel, pe parcursul întregii sale activităţi PPCD a dezvoltat relaţii externe cu exponenţii de vârf ai mişcărilor democratice din fostul spaţiu sovietic şi cu partenerii din Europa şi SUA. Să ne amintim că în 1990 am fost alături de Mişcarea Sajudis şi preşedintele Vitautas Landsbergis, anume datorită nouă Moldova a fost prima ţară din lume care a recunoscut independenţa Lituaniei. În 2003 am fost solidari cu Revoluţia Rozelor din Georgia şi cu Mihail Saakaşvili. În 2004 am fost alături de Traian Băsescu din România şi tot în 2004 am susţinut Revoluţia Portocalie şi pe Victor Iuşcenko, iar în 2005 am fost alături de liderul opoziţiei din Belarus, Alexandr Milinkevici care a concurat la preşedinţia ţării cu dictatorul Lukaşenko. Şi, în sfârşit, la 19 mai 2007 l-am sprijinit pe Preşedintele Băsescu în cadrul referendumului prin care s-a încercat suspendarea lui din funcţia de şef al statului. Astăzi, 25 noiembrie, suntem din nou solidari cu Partidul Democrat din România în cadrul alegerilor în Parlamentul European, ca şi în cadrul referendumului pentru votul uninominal. Colegii noştri de familie politică din România merită tot suportul nostru deoarece şi ei au fost mereu alături de noi. Prezenţa neobositului deputat PD de la Iaşi Petru Movilă printre noi este un exemplu elocvent în acest sens.

Revenind la cele 10 propuneri de reformă politică şi instituţională, pe care le-am lansat la 4 aprilie, aş vrea să subliniez faptul că până în prezent ele nu au fost realizate în totalitate, aşa cum am dorit noi. Dar nu mai puţin adevărat este şi faptul că fiind în opoziţie PPCD a reuşit să elaboreze şi să promoveze cu votul majorităţii comuniste, dar şi al celorlalte grupuri parlamentare, o serie întreagă de legi care vizează instituţiile democratice şi decurg din angajamentele noastre faţă de Consiliul Europei şi Uniunea Europeană. Nu mai puţin adevărat este şi faptul că deseori se păstrează o discrepanţă izbitoare între legislaţie şi practici, dar asta nu înseamnă că nu este nevoie să continuăm crearea de noi legi şi adaptarea lor la cadrul comunitar. Iar calitatea implementării legilor ţine de guvernare, anume ea trebuie să suporte şi consecinţele tuturor nereuşitelor.

Onorată asistenţă,

Este necesar să subliniem în mod deosebit importanţa zilei de 22 iulie 2005. Anume în acea zi Parlamentul a adoptat, la iniţiativa PPCD, o serie de legi reformatoare de o importanţă fundamentală pentru consolidarea statului de drept. Astfel, doar în cadrul unei singure şedinţe, ca urmare a unei activităţi meticuloase în cadrul grupurilor de lucru, Parlamentul a adoptat în unanimitate legi care vizează independenţa puterii judecătoreşti, statutul Curţii de Conturi, Codul Electoral şi Comisia Electorală Centrală, precum şi crearea unei subcomisii a Legislativului pentru monitorizarea activităţii SIS care a pus bazele controlului parlamentar asupra serviciilor secrete. Tot aici merită să fie menţionate alte două noi legi, care au fost adoptate ceva mai târziu, şi anume un nou Cod al Audiovizualului şi un nou Regulament al Parlamentului. Încă o dată, toate aceste acte legislative reformatoare constituie nişte progrese substanţiale în materie de norme juridice democratice, iar faptul că nu toate sunt puse în aplicare ţine, spre regretul general, de calitatea actului guvernării.

Aş vrea să accentuez contribuţia remarcabilă a PPCD la elaborarea noului cadru legislativ privind diferendul din Transnistria şi prezenţa militară rusă. Datorită creativităţii şi eforturilor grupului parlamentar PPCD ţara noastră a căpătat un scut juridic important pentru negocierile pe care le purtăm asupra problemei reglementării conflictului din raioanele din stânga Nistrului. Astfel, la 10 iunie 2005 a fost adoptată o hotărâre care cuprinde trei documente inspirate din concepţia celor trei D, propuse de exponenţii societăţii civile: Demilitarizare, Decriminalizare, Democratizare. Iar la 22 iulie 2005 a fost adoptată o lege organică cu privire la principiile de bază ale reglementării diferendului transnistrean, lege care poate fi modificată doar printr-o procedură specială de 3/5 şi care stabileşte ca precondiţii pentru eventuala formare a unei autonomii teritoriale şi pentru desfăşurarea unor alegeri libere în zonă evacuarea completă a trupelor şi armamentului rusesc din Transnistria, dizolvarea formaţiunilor paramilitare ale separatiştilor şi principiul referendumului local ca element fundamental care trebuie să preceadă o posibilă creare a autonomiei. De altfel, principiul referendumului local a stat la baza formării autonomiei găgăuze în 1994, aşa încât el trebuie aplicat şi în cazul Transnistriei. O autonomie teritorială formată din o parte de localităţile din stânga Nistrului nu poate pretinde un statut mai ridicat decât cel al UTA Găgăuzia, iar ultima nu va tolera să aibă un statut inferior Transnistriei. Prin urmare, pentru a nu distruge sistemul constituţional al ţării şi pentru a nu diviza statul în enclave create prin privilegii şi discriminări, PPCD a fortificat Republica Moldova cu o lege peste care nimeni nu poate trece fără a se situa în afara câmpului constituţional, a legalităţii şi a intereselor naţionale.

În contextul consultărilor din ultimul an dintre preşedinţia Republicii Moldova şi reprezentanţii administraţiei de la Kremlin este de menţionat că trezeşte îngrijorare caracterul netransparent al acestor discuţii, dar şi unele declaraţii oficiale privind o posibilă dizolvare a Armatei Naţionale, proces care este ascuns după termenul demilitarizare, utilizat în mod voit eronat nu doar cu referinţă la armata rusă şi la forţele separatiste, ci şi la structura militară constituţională a ţării. O astfel de abordare este periculoasă şi urmăreşte slăbirea capacităţii de apărare a ţării. Ea este inspirată de către diplomaţia rusă, ca şi conceptul de neutralitate, prevedere constituţională care nu se bucură de nici un sistem de garanţii internaţionale. Neutralitatea i-a fost impusă ţării noastre doar ca garanţie necesară Rusiei că Republica Moldova nu va adera în perspectivă la Alianţa Nord Atlantică. În aceeaşi tactică de subminare a statului nostru se înscrie şi blocarea proiectului Concepţiei Securităţii Naţionale a Republicii Moldova. Acest document, elaborat de o comisie formată din înalţi demnitari şi reprezentanţi ai societăţii civile, care a fost aprobat de Consiliul Suprem de Apărare, a dispărut în mod enigmatic de pe agenda Parlamentului. Toate aceste manevre urmăresc vulnerabilizarea capacităţii de rezistenţă a ţării în faţa presiunilor poitico-militare ruse.

Ţara noastră are nevoie de Armată Naţională, cu un efectiv instruit şi dotat la nivelul rigorilor internaţionale şi un corp de ofiţeri respectat în societate şi remunerat în mod adecvat. Ţara noastră are nevoie de o nouă Concepţie a Securităţii Naţionale. Ţara noastră trebuie să renunţe la conceptul contraproductiv de neutralitate şi să demareze toate pregătirile pentru o ulterioară solicitare a calităţii de membru plin al NATO. Toate ţările din spaţiul post-cominist, care au devenit membre UE, au obţinut mai întâi calitatea de membru NATO. Aceasta este calea de urmat şi pentru noi. Moldova nu stabileşte regulile jocului geopolitic din regiune şi de pe glob. Ea trebuie doar să le înţeleagă, să ştie să beneficieze de toate oportunităţile şi să-şi fortifice poziţiile, încadrându-se în sistemul de securitate şi apărare colectivă al NATO.

Dragi colegi,

Aş dori să mă refer în mod special la alegerile locale din acest an. Deşi au decurs într-o atmosferă extrem de tensionată şi cu multiple abuzuri şi încălcări, ultimele alegeri i-au permis PPCD-ului să obţină un rezultat onorabil, care vădeşte o creştere substanţială a ponderii noastre în rândurile alegătorilor. PPCD a acumulat 98.173 de voturi, ceea ce constituie 8,5 la sută, 63 de exponenţi ai noştri au devenit primari, doi dintre ei în două oraşe, Şoldăneşti şi Teleneşti, încă 10 au câştigat mandatele de primari candidând din raţiuni tactice ca independenţi. În urma aceluiaşi scrutin electoral am mai obţinut 100 de mandate de consilieri raionali şi municipali, plus 799 consilierii orăşeneşti şi săteşti.

După alegerile din iunie 2007 partidele de orientare democrată au format majorităţi postelectorale şi au constituit organele de conducere în 22 din cele 33 de unităţi administrativ-teritoriale de nivelul doi (raioane şi municipii).

Partidul Popular Creştin Democrat are în componenţa acestor administraţii un preşedinte de raion şi 11 vicepreşedinţi de raioane. După formarea majorităţilor democratice mai mulţi membri ai PPCD au fost promovaţi în funcţii de răspundere în organele administraţiilor raionale. Prezenţa masivă a aleşilor locali creştin-democraţi în componenţa puterii locale ne oferă posibilitatea să rezolvăm, chiar şi în condiţii deosebit de grele, problemele oamenilor şi ne permit să ne manifestăm ca demnitari responsabili. Iar această situaţie este o premisă bună pentru viitoarea confruntare electorală din 2009.

Stimaţi delegaţi,

Un prilej de îngrijorare specială ne provoacă “războiul identitar”declanşat de către actuala guvernare. Moldovenismul exclusivist şi agresiv, care se vrea un fel de ideologie de stat, este impus atât în administraţie, cât şi în învăţământ. De aici şi acţiunile de eliminare a cursului de Istorie a Românilor, trucarea rezultatelor recensământului, tentativele de discriminare a deţinătorilor de cetăţenie română, nedorinţa de a autoriza deschiderea consulatelor României la Bălţi şi Cahul, atacurile nefondate împotriva statului român etc. Această situaţie îşi are rădăcinile în traumatismele istorice suportate de populaţia ţării noastre sub ocupaţia celor două imperii în ultimele două secole. Anume lunga perioadă de asimilare şi rusificare a determinat deosebiri adânci de ordin psihologic şi de mentalitate în sânul poporului care are aceeaşi limbă, cultură şi rădăcini istorice. Astăzi pentru a ameliora situaţia existentă se impune renunţarea la imixtiuni de ordin politic în probleme de ordin academic şi ale sistemului de învăţământ. Trimiterea pe care o fac exponenţii guvernării la textul Constituţiei, în care limba de stat este numită “moldovenească” în scopul de a impune cu forţa această denumire regională este una abuzivă. Asta şi pentru că textul Declaraţiei de Independenţă indică numele corect al limbii noastre, limba română. Iar actul fondator al statului, spre deosebire de Legea fundamentală, nu poate fi modificat sub nici o formă şi nicicând. A venit timpul să abandonăm confruntările politice inutile pe marginea glotonimului, a etnonimului sau a istoriei. Acestea trebuie lăsate pe seama ştiinţei. Iar la nivel politic şi societal se impune adoptarea unui consens naţional. Este nevoie să învăţăm să nu mai confundăm politonimul cu etnonimul. Ca cetăţeni ai Republicii Moldova suntem cu toţii moldoveni, indiferent de originea etnică şi modul de autoidentificare: români, ucraineni, ruşi, găgăuzi, bulgari, evrei, romi etc.

Obiectiv nu există deosebiri de ordin etnic, cultural sau lingvistic între populaţia majoritară din Republica Moldova şi din România, însă subiectiv o parte a cetăţenilor noştri se consideră moldoveni vorbitori de limbă moldovenească, în timp ce o altă parte este purtătoarea conştiinţei româneşti. Astfel, deosebirile de ordin psihologic, de mentalitate, de percepţie, apărute pe parcursul unei îndelungate perioade istorice, îi fac pe oamenii care aparţin aceleiaşi culturi să se autoidentifice în mod diferit. În interiorul populaţiei majoritare această diferenţiere este convenţională şi nu generează conflicte. Tensiunile apar doar atunci când intervine factorul politic, când guvernanţii încearcă să impună moldovenismul ca ideologie de stat şi să-i persecute pe acei cetăţeni care se simt români şi nu acceptă constrângerile administrative privind identitatea etnică a fiecărei persoane.

Ca societate democratică şi ca stat de drept, Republica Moldova trebuie să preia normele dreptului internaţional şi practica ţărilor lumii şi să tolereze diferenţele. Într-o societate deschisă problema autodeterminării etnice este dreptul inalienabil al fiecărui cetăţean. Concepţia de naţiune politică sau civică trebuie să fie aplicată în egală măsură şi ţării noastre. Ea înseamnă totalitatea oamenilor care trăiesc pe acelaşi teritoriu şi sunt guvernaţi de aceeaşi administraţie. Republica Moldova ca Patrie a tuturor cetăţenilor săi este o comunitate politică distinctă şi titulară a propriei suveranităţi.

PPCD a învăţat timp de două decenii să formuleze, să exprime şi să apere interesele naţionale ale Republicii Moldova. Comandamentul zilei de azi pentru întreaga clasă politică este să înţeleagă şi să îşi asume interesele naţionale ale ţării. Nevoia unei legitimizări suplimentare a statului nostru nu trebuie să devieze spre crize de identitate sau spre tendinţe de afirmare prin contradicţie şi agresivitate. Dimpotrivă, divergenţele doctrinare sau controversele între partide nu trebuie să le împingă spre devierea pe de pe linia interesului naţional.

Dragi colegi,

Întreaga clasă politică din Republica Moldova s-a lansat deja în pregătiri pentru viitoarele alegeri parlamentare din 2009. Miza acestor alegeri este majoră. În joc este însuşi viitorul ţării noastre. În momentul în care cele două organisme internaţionale, NATO şi UE, s-au extins şi au cuprins şi România linia de falie geopolitică între ţările spaţiului de stabilitate, securitate şi prosperitate euroatlantic şi spaţiul postsovietic pe care caută să îl domine în continuare Rusia coincide în acest moment cu frontiera de Răsărit a ţării noastre. Soarta ţării noastre va fi determinată în mare măsură de rezultatele acelor alegeri. Care va fi viitorul statut al Republicii Moldova? Va rămâne ea o ţară săracă şi vulnerabilă, cu statut de anexă geopolitică a Rusiei sau va urma calea de succes a ţărilor din spaţiul ex-comunist care şi-au atins deja obiectivele strategice prin aderarea la NATO şi UE. În aceste condiţii obligaţia morală şi sarcina istorică a PPCD este să scoată ţara din impasul în care s-a pomenit şi să o aducă în familia naţiunilor europene.

Agenda politică a PPCD este aceeaşi cu agenda politică a Republicii Moldova. Iar pentru a obţine un rezultat consistent în 2009 nu trebuie să uităm că managementul politic şi electoral se axează pe valorificarea reuşită a trei tipuri de resurse complementare, aducătoare de succes: TIMPUL, RESURSELE UMANE ŞI RESURSELE FINANCIARE. Aşa cum niciodată nu vom putea concura cu grupările oligarhice şi grupurile de interes la capitolul bani, şansa PPCD este să valorifice mai bine decât toţi ceilalţi concurenţi potenţialul uman de excepţie, militanţii noştri, şi să administreze cu înţelepciune şi eficienţă timpul. Secretul reuşitelor noastre, a vitalităţii noastre, a capacităţii de a continua lupta stă în motivaţia morală profundă care ne face să ne dedicăm plenar cauzei noastre.

Ca să reuşim este nevoie să fim mulţi, tot mai mulţi membri activi ai PPCD, să ne păstrăm unitatea internă şi spiritul de echipă, să activăm cu dăruire de sine şi profesionalism, în permanenţă şi într-un ritm alert. Să ne ocupăm cu metodă şi răspundere de atragerea în partid a noi şi noi membri, să ţinem evidenţa strictă a dinamicii interne şi să deprindem arta comunicării publice şi a convingerii oamenilor. Să nu uităm că omul simplu este prea puţin preocupat de doctrine. El aşteaptă de la un partid fapte concrete care să le rezolve problemele lor concrete.

Construcţia de partid ca modalitate de organizare eficientă a structurii şi activităţii PPCD şi ca prioritate permanentă va rămâne în atenţia noastră şi pe parcursul perioadei care urmează.

Fraţilor,

În cei douăzeci de ani am învăţat să ne cultivăm imunitate faţă de atacurile permanente. Loviturile mişeleşti pe la spate, dezinformarea şi manipularea opiniei publice, încercările de bestializare a imaginii PPCD şi a exponenţilor lui se ţin lanţ, dar ele nu reuşesc nici să ne deruteze, nici să ne distrugă. În epoca războiului psihologic şi a agresiunii mediatice PPCD rămâne a fi ţinta neprietenilor Republicii Moldova, care nu ne pot ierta faptul că le-am dejucat de atâtea ori planurile. PPCD deranjează, irită, scandalizează prin consecvenţa şi eficienţa pe care o manifestă. Dar am învăţat demult să nu aşteptăm laude pentru munca noastră. Fă bine şi nu aştepta răsplată, iată înţelepciunea biblică de care ne ghidăm. Ca fraţi de familie politică, ca vechi prieteni noi ştim să ne preţuim, să ne încurajăm şi să ne sprijinim în orice condiţii.

Stimaţi prieteni,

Ne-am luat drept simbol Inima. Inima care înseamnă iubire, dedicaţie şi sinceritate.

Ne-am luat culoarea portocalie ca semn al voinţei noastre de a fi generatori de schimbări democratice şi promotori de valori europene.

Dragii mei colegi,

Ţara are nevoie de noi, de elanul nostru şi de solidaritatea noastră. Să o servim cu modestie şi cu dăruire de sine.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Congresul al IX-lea al Partidului Popular Creştin Democrat Rezoluţia privind situaţia din învăţământ