Discursul final al preşedintelui PPCD, Iurie Roşca, rostit la Congresul al X-lea al PPCD, desfăşurat la 1 iunie la Chişinău

Cei din exteriorul familiei noastre politice şi spirituale rămân stupefiaţi atunci când văd din afară cum în interiorul acestei extraordinare familii, omul de azi, cetăţeanul Republicii Moldova poate trăi profund sentimentul fericirii atunci când face politică. 20 de ani de luptă, de afirmare a unor valori naţionale şi democratice a creat în această ţară un curent de opinie, viguros, profund, serios angajat în totalitate pentru o bătălie extrem de importantă.

Cei “înţelepţi” ne ocoleau, de parcă am fi fost nişte leproşi

Am rememorat cu toţii aceste evenimente extraordinare la care am participat şi, de regulă, în mod firesc şi natural se reţin momentele de vârf, înălţătoare. Memoria este selectivă, dar de dragul adevărului trebuie să ne aducem aminte încă o dată că la început cei care credeau în şansele noastre erau foarte puţini.

Mi-aduc bine aminte când ne-am adunat prima dată la bustul lui Mihai Eminescu o mână de tineri, o mână de studenţi şi foşti studenţi pentru a ne spune unui altuia că vrem libertate, că vrem să respirăm în profunzime aerul libertăţii şi că Imperiul Sovietic nu poate stăvili această sete de libertate. Îmi aduc bine aminte cum am început să adunăm semnături pentru limbă şi alfabet şi de dragul adevărului trebuie să mărturisim că scriam cu alfabet rusesc pledând pentru alfabetul latin. Mi-aduc bine aminte cum căutam hârtie pentru semnături, mi-aduc bine aminte ce însemna să găseşti suficiente pagini pentru a aduna semnăturile care au început să curgă râu. Mi-aduc bine aminte cum eram ocoliţi de cei “înţelepţi”, de parcă am fi fost nişte leproşi, pentru că cine mai putea crede că noi, românii basarabeni, mai avem o şansă în istorie. Tăcerea a fost spartă, ne-am ridicat în picioare, ne-am descovoiat spatele şi am ridicat fruntea sus. A fost pentru prima dată când s-a făcut un marş, un marş al multor adepţi. Acel elan de energie care s-a declanşat acum 20 de ani a produs evenimente extraordinare.

Toţi analiştii de astăzi care examinează cu instrumente ştiinţifice şi academice cauzele prăbuşirii Imperiului Sovietic constată că nu factorii economici şi nu jocurile din culise au dus la destrămarea Uniunii Sovietice, ci triumful naţiunilor care au abandonat statutul de popoare captive. Aceste popoare s-au manifestat prin elitele lor. A fi parte din elita naţională înseamnă să-ţi asumi responsabilităţi suplimentare faţă de cele pe care le are un om obişnuit, familiale, materiale, de vieţuire confortabilă şi de trecere cumva prin această viaţă. Acest sentiment înălţător, această angajare profundă, această dârzenie de care am dat dovadă ne-a adus succesiv, rând pe rând, victoriile pe care le-am profetizat, pe care le-am scandat, pe care le-am formulat în documentele votate în Piaţa Marii Adunări Naţionale şi pe care le-am obţinut împreună.

Suntem un partid novator, iar orice inovaţie provoacă rezistenţăşi neîncredere

Niciodată mişcarea noastră politică nu a constituit o majoritate aritmetică în Republica Moldova, dar întotdeauna această elită naţională, acest spirit combativ a reuşit până la urmă să răzbată peste inerţie, peste frică, peste laşitate, peste trădare şi a reuşit să clădească Republica Moldova ca stat independent şi liber. Astăzi, în Republica Moldova multă lume încearcă să facă politică. Drepturile şi libertăţile noastre sunt egale, numai că responsabilităţile pe care ni le asumăm sunt diferite. Nu întâmplător documentele pe care le-am votat împreună, inclusiv în cadrul acestui Congres, spun clar că Partidul Popular Creştin Democrat îşi asumă răspunderea penală pentru destinul acestei ţări, pentru reuşita proiectului politic pe care l-am rostit împreună de atâtea ori.

Ţinta noastră este NATO şi Uniunea Europeană

Uitaţi-vă cât de frumos s-au uniformizat opţiunile astăzi în Republica Moldova. Toate partidele politice, mari şi mici, de stânga şi de dreapta, inclusiv centriştii, spun că Republica Moldova trebuie să devină membru al Uniunii Europene. Puţin îşi mai aduc aminte, şi aceasta contează poate prea puţin pentru evoluţiile istorice pe care le trăim, cine şi când a spus primul, cine şi când a făcut efortul, cine şi când şi-a sumat riscul. Noi suntem un partid novator, iar orice inovaţie provoacă rezistenţă şi neîncredere, iar inovatorul care vrea să fie victorios pentru ca să-şi lanseze proiectul cu succes trebuie să manifeste perseverenţă. Perseverenţa aduce câştig de cauză întotdeauna, iar după aceea vine mulţimea, iar după aceea vin papagalii care imită inovatorii.

În faţa Republicii Moldova stă o altă punte istorică peste care, slavă Domnului, au trecut atâtea popoare captive ale fostului Imperiu Sovietic. Ţinta noastră este NATO şi Uniunea Europeană. Astăzi suntem mai puternici decât acum 20 de ani dintr-un simplu motiv că avem o experienţă bogată. 20 de ani — o parte importantă din viaţa unui om şi, în acelaşi timp, un segment de istorie care a produs noua generaţie, a scos în scena politică a Republicii Moldova elita noastră, tineretul nostru.

Să ne imaginăm cum va arăta Republica Moldova peste alţi 20 de ani. Să nu aveţi nici o îndoială că toţi politicieni care vor supravieţui până atunci vor spune, bineînţeles, că toată lumea a dorit din fragedă copilărie ca Republica Moldova să fie membru NATO şi UE. Să nu uităm pentru nici o clipă că partidul nostru a ţâşnit în istorie ca o reacţie de protest, ca o necesitate firească de a şti adevărul prim şi până la capăt, ca o manifestare firească a integrităţii personale şi colective. Oamenii din această parte a lumii nu au fost originari, dar nici mai răi decât ceilalţi. Fraţii noştri ucraineni, georgieni, baltici, polonezi, unguri, bulgari, toţi cei care ne felicită cu prilejul acestei aniversări, şi-au luat startul odată cu noi şi noi odată cu ei. Această solidaritate extraordinară pe plan regional, continental şi internaţional este o altă chezăşie a marilor noastre împliniri şi victorii.

Istoria este creată de caractere

Îmi place să repet că istoria este creată de caractere, nu datorită unor împrejurări prielnice, ci în pofida unor întâmplări neprielnice. Să nu aşteptăm laude de la duşmani, să nu aşteptăm aplauze pentru faptele noastre şi să învăţăm cea mai profundă lecţie creştină: Fă bine şi nu aştepta dreptate. Capacitatea noastră de a rezista în timp, capacitatea noastră de continuare a efortului extraordinar pe care îl întreprindem stă în unitatea noastră internă.

Dragostea, preţuirea, înţelegerea şi bunăvoinţa pe care o manifestăm unii pentru alţii este cea mai importantă latură a activităţii noastre politice. Nu spectacolele din exterior, nu procentele vin la început, la început vine această comuniune interioară.

Noi, generaţia anului ‘88, ne-am alimentat bateriile spirituale de la părinţii noştri naturali, dar şi de la cei spirituali. Nu trebuie să ne lamentăm şi să ne miorlăim că ne este greu, deoarece lor le-a fost mai greu. Trăim într-o epocă în care, Slavă Domnului, pentru convingerile politice nu-ţi mai pierzi viaţa şi nici libertatea. Să uzăm această mare şansă pentru poporul nostru, este un mare avantaj şi o responsabilitate de a face uz de libertăţile pe care noi înşine le-am clădit în această ţară.

Noua generaţie nu reprezintă doar o vârstă biologică, noua generaţie este o stare de spirit

Această lungime de undă comună care ne face să ne simţim la fel de fericiţi prin trăirea şi acţiunea pe care o întreprindem ne egalează ca ranguri, ca vârstă şi, mai ales, ca aspiraţii. Este extrem de important să putem constata astăzi că noua generaţie nu reprezintă doar o vârstă biologică, noua generaţie este o stare de spirit.

Trebuie să aducem mulţumiri speciale primei guvernări comuniste, trebuie să mulţumim cenzorilor noştri datorită cărora s-au selectat cei mai tari, cei mai inteligenţi, cei mai curajoşi tineri şi s-a format mişcarea noastră din Piaţa Marii Adunări Naţionale. Aceşti tineri care s-au angajat mulţi din ei pentru prima dată în bătăliile politice, fiind elevi şi studenţi, după anul 2003 au trecut prin studiile universitare şi postuniversitare în interiorul Partidului Popular Creştin Democrat.

Acum este momentul istoriei şi înţelegerii că noi, cei care am cucerit pieţele publice timp de 20 de ani, a venit momentul să cucerim instituţiile publice, instituţiile acestui stat trebuie să fie conduse de oameni competenţi, de oameni morali, de oameni angajaţi pentru servirea binelui comun. Creştin-democraţii ştiu şi pot să administreze treburile publice în interesul colectivităţilor locale sau în interesul naţional al Republicii Moldova.

Entuziasmul nostru, speranţa noastră, nădejdea în victorie trebuie să ne ghideze şi de acum încolo. Cel mai important pariu pe care îl facem în viaţă este pariul cu noi înşine. Să ştim să ne ridicăm în picioare după fiecare înfrângere, după fiecare poticnire, să ştim să continuăm şi mâine, şi poimâine, şi până la sfârşitul veacului lupta pentru libertate şi dreptate, lupta între bine şi rău nu va înceta niciodată.

“Cu noi este Dumnezeu. De cine ne vom teme?”

Suntem expresia modestă a acestei nesfârşite lupte de partea binelui. Angajamentul nostru profund religios este cel care ne dă vigoare interioară. Să ne amintim că regimul sovietic ne-a luat nu doar limba şi numele neamului nostru. Cea mai grozavă lovitură a fost împotriva credinţei noastre. De aceea am cântat de atâtea ori imnul acesta frumos al bisericii noastre strămoşeşti “Cu noi este Dumnezeu. De cine ne vom teme?”. Astăzi nouă ne vine mai uşor decât altora să apreciem evenimentele politice din trecut, din prezent şi din viitor, să avem o viziune strategică asupra lucrurilor, pentru că avem experienţă politică. Simţim dinamica evenimentelor şi suntem cei care vom duce Republica Moldova acolo unde trebuie să fie.

Încercarea mare pe care o are astăzi Republica Moldova: rezistenţa în faţa presiunilor Rusiei

Încercarea mare pe care o are astăzi Republica Moldova este rezistenţa în faţa presiunii politico-militare, economice, religioase şi de toate tipurile pe care le suportă ca stat ţintă din partea statului agresor. Noi dorim să avem relaţii bune şi prieteneşti cu Federaţia Rusă şi regretăm foarte mult că mai-marii acestei ţări nu pot înţelege că noi nu suntem împotriva lor, cum nu sunt împotriva lor ucrainenii, balticii sau georgienii. Noi, pur şi simplu, suntem alţii şi am construit alte ţări pe alte temeiuri democratice, libere, dornice să se regăsească în marea familie europeană. Este un drept cucerit care trebuie consolidat. Cale înapoi nu există, numai înainte.

Mântuirea Basarabiei nu vine prin abandonarea Transnistriei

Trebuie să spunem câteva cuvinte şi despre fraţii noştri din Transnistria. Slavă Domnului nu mai există nici un naiv în Republica Moldova care ar crede că mântuirea Basarabiei vine prin abandonarea Transnistriei. Niciodată. Acolo sunt fraţii noştri, acolo sunt cetăţenii noştri, acolo sunt oamenii pe care trebuie să-i iubim, pentru care trebuie să fim solidari şi pe care trebuie să-i întoarcem acasă cu tot cu teritoriul nostru Transnistria. Aflarea armatei ruseşti pe teritoriul Republicii Moldova este o stare de lucru provizoriu, însă cât de repede va pleca această armată depinde foarte mult de noi. Da, actorii internaţionali de primă mărime sunt jucători de primă importanţă şi le recunoaştem statutul şi meritul. În acelaşi timp, trebuie să ştim să facem alianţe cu cei mari, trebuie să fim flexibili şi dinamici, să fim prezenţi la tribunele internaţionale şi în marile cancelarii ale lumii pentru a ne promova noi înşine interesele. Iar atunci vom avea parte de solidaritate, înţelegere, sprijin şi respect. Ne-am cucerit respectul şi din partea adversarilor. Dovadă sunt intervenţiile regulate ale Preşedintelui Voronin. Cum vine asta, un om ca Preşedintele Voronin prin monitorul de altădată, îl laudă pe Iurie Roşca şi Partidul Popular Creştin Democrat? Pentru că s-a convins şi el că în persoana noastră poate avea un partener loial în măsura în care el şi partidul dânsului se prezintă ca purtători ai intereselor naţionale ale Republicii Moldova.

Vine un examen teribil de important. Nimeni nu are victoria pusă în cui. Acum, în aceste zile şi în aceste luni se pregăteşte rezultatul electoral pentru anul 2009, care înseamnă pentru noi şi un sfârşit de ciclu istoric. Acest ciclu istoric se cheamă tranziţie dinspre totalitarism spre democraţie şi, în final, dinspre economie centralizată spre economie de piaţă funcţională şi prosperă, dinspre Imperiul Sovietic spre Uniunea Europeană şi NATO. De faptul cât de mulţi creştin-democraţi vor fi în viitorul legislativ şi în viitorul guvern depinde viteza reformelor, calitatea lor, dar şi viteza cu care ne vom apropia de cele două organizaţii internaţionale care cer de la noi efort intern, capacitate de reformare, capacitate de promovare a standardelor şi normelor europene ca după aceea să ajungem acolo pe merit ca egali între egali.

Să nu ne molipsim de moleşeală, de neîncredere sau de dezgust. Să nu ne comparăm cu oamenii comuni care sunt diferiţi de noi, care poartă responsabilităţi diferite şi care au grija firească şi normală de propriile familii, de propriii copii, de propria bunăstare. Şi noi avem grijă de familiile noastre şi copiii noştri, în plus avem grijă de familiile şi copiii lor.

N-am uitat că suntem fii ai neamului românesc şi n-am uitat că suntem fii ai Tatălui Ceresc

Este extraordinar şi eu mă simt mândru atunci când văd că alte partide apărute peste noapte copiază cu grijă textele elaborate de noi cu câteva decenii în urmă. Noi nu avem pretenţia de drept de autor, nu au decât să se inspire dacă merg pe aceeaşi linie de conduită morală şi au aceleaşi aspiraţii europene.

Iată că în acest moment extrem de important şi solemn pentru fiecare dintre noi trebuie să nu uităm de două elemente definitorii pe care se ţine orice colectivitate umană. Aşa spunea Mircea Eliade după ce studiase cam tot ce se putea de studiat despre istoria popoarelor, a religiilor şi a credinţelor tuturor popoarelor din toate timpurile şi din toate colţurile lumii. Două idei directorii, fundamentale, dominante ghidează colectivităţile umane: cultul strămoşilor şi nostalgia paralelismului. Aceasta înseamnă de două ori raportarea la trecut, trecutul istoric şi la cel de până la istoria neamului omenesc. Este extrem de important faptul că mişcarea noastră politică a ţâşnit prin raportarea corectă la trecut. N-am uitat că suntem fii ai neamului românesc şi n-am uitat că suntem fii ai Tatălui Ceresc. De aici vine verticalitatea, vigurozitatea, această efervescenţă scânteietoare în trăirile şi acţiunile noastre.

Acţiune fără trăire nu există. Cinicii, mulţumiţii de sine şi laşii nu au ce căuta printre noi. Unii dintre ei nimeresc în rândurile noastre, dar nu rezistă şi evadează. Dumnezeu să-i ierte.

Efortul nostru de astăzi trebuie să ne determine să scurtăm cât mai mult posibil această stare de tranziţie care provoacă suferinţă multora din fraţii noştri. De noi depinde acest succes, de fiecare dintre noi, de acele câteva mii de militanţi creştin-democraţi care înţeleg să-şi servească idealurile şi să mărturisească valorile din toată inima lor şi din tot sufletul. Am deplina convingere că reuşita este aproape, pentru că în 20 de ani de zile noi nu am obosit.

Sursa: www.flux.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet