Dragi prieteni,

Profetul Isaia, vorbind despre poporul lui, spunea: “Cine a auzit sau cine a văzut unele ca acestea? Oare o ţară se naşte într-o singură zi şi un popor dintr-o dată?” (Isaia 66, 8). O ţară nu se naşte într-o singură zi! Ţara aceasta, în care Dumnezeu a rânduit să trăim noi, oamenii acestui pământ, care ne tragem dintr-un neam vechi, este încă neîmplinită şi fragedă. Netocmită până la capăt. Multe sunt lucrurile de făcut pentru buna ei tocmire, devenire şi împlinire. Mişcarea noastră, Partidul Popular Creştin Democrat, este forţa care de la început şi până astăzi a vegheat şi veghează asupra unei asemenea deveniri, bune şi folositoare nouă, neamului nostru, copiilor noştri. Am intrat într-un adevărat conflict cu o istorie nedreaptă, căreia am încercat să-i atenuăm asperităţile. Ne-am asumat Republica Moldova ca proiect politic de durată, ca parte nedespărţită a Lumii Româneşti şi a civilizaţiei europene şi creştine.

Pentru ca ţara aceasta mică să-şi urmeze un drum mai scurt al devenirii sale, este nevoie să o eliberăm mai întâi de balastul istoric, de poverile pe care le poartă în spate. Iată de ce am insistat întotdeauna şi vom insista asupra nevoii de lustraţie. De eliberare din mreaja nevăzută a fostei poliţii secrete. Să parafrazăm: “Republica Moldova nu va fi ieşită din URSS, atât timp cât URSS-ul nu va fi ieşit încă din ea”.

Apoi, este nevoie să ne gândim la sufletul acestui popor chinuit şi să-i redăm credinţa în Dumnezeu şi încrederea în sine. Iată de ce insistăm neîntrerupt ca toţi copiii noştri să poată studia religia în şcoală. Aveţi un proiect de rezoluţie pe acest subiect şi ştiu că îl vom vota unanim şi în acest Congres.

Trebuie să ne îngrijim şi de trupul acestei ţări. Sfârtecată în partea sa de nord şi în cea de sud, dar şi dinspre răsărit, la Tighina, Basarabia istorică, pusă în cadrele politice ale Republicii Moldova, ca nou subiect al dreptului internaţional, se frământă, căutând să scape din îmbrăţişarea sufocantă a unei istorii nedrepte. Această frământare se vede cel mai bine în ultimul timp la Palanca, prima localitate la nord de Limanul Nistrului. Frontierele Republicii Moldova, moştenite de la fosta RSS Moldovenească, dor în foarte multe locuri şi ne înfăţişează un stat care a ieşit în lume, în configuraţia lui teritorială actuală, direct de pe Patul lui Procust pe care fusese răstignit la 28 iunie 1940. Amputările teritoriale din 1940, pe care nu le-am putut repara în 1991 şi până atunci, au izolat trunchiul Basarabiei de părţile ei istorice de la Dunăre şi de la Marea Neagră. Cu toate acestea, nu ridicăm pretenţii teritoriale. Nu ne înghesuim peste o altă jurisdicţie de stat. Tocmai pentru acest motiv nu putem accepta ca alt stat să-şi impună jurisdicţia sa în interiorul frontierelor noastre. E bine să reţinem câteva nume. Plămădit cu implicarea unora ca Nicolae Andronic, Vasile Şova, Vladimir Filat şi a altora, parafat de Nicolae Tăbăcaru, semnat de Petru Lucinschi, ratificat de fracţiunile conduse de Eugenia Ostapciuc şi Dumitru Braghiş, promulgat de Vladimir Voronin, pus în aplicare accelerată de unii ca Vladimir Filat, Iurie Leancă, Andrei Popov, Gheorghe Mihai, Tratatul de frontieră şi Protocolul său adiţional privind jurisdicţia altui stat la Palanca este al doilea protocol adiţional care ne loveşte atât de crunt în istorie şi ne arată cât de scump poate fi costul neiubirii şi vânzării de moşie. PPCD este singurul partid politic de la noi care a fost consecvent în chestiunea teritorială şi va rămâne aşa şi de acum încolo. Vă îndemn să votăm Rezoluţia pregătită de secretariat.

Nu doar pământul ţării ni se împuţinează. Oamenii acestui pământ pleacă tot mai mulţi în afară. Definiţia dată Republicii Moldova ca cea mai săracă şi mai coruptă ţară din Europa rămâne, din păcate, de actualitate. Ca să nu-şi mai ia lumea în cap, poporul acestei ţări are nevoie de locuri de muncă, pentru a-şi câştiga pâinea la el acasă. Pâinea de care îl lipseşte astăzi o guvernare putred de coruptă, pusă pe căpătuială, care nu se deosebeşte cu nimic de guvernările corupte pe care le-am avut de la 1991 încoace. Corupţia este, după diferendul moldo-rus din Transnistria, a doua mare problemă a acestei ţări. Soluţia unei asemenea probleme nu poate fi în mâna mafiei cu papion.

Una din deciziile importante pe care urmează să le luăm astăzi va fi alegerea unui nou complet de vicepreşedinţi ai partidului nostru şi a secretarului general. Sunt convins că prin decizia pe care o vom lua, vom arăta că PPCD este un partid al tuturor generaţiilor, un partid care ştie să pună în valoare experienţa celor mai în vârstă, dar şi să-i responsabilizeze pe tinerii veniţi în prima linie a luptei noastre pentru această ţară şi oamenii ei. Vom arăta că suntem un partid al soluţiilor concrete pentru modernizarea şi consolidarea statului, pentru valorile noastre tradiţionale, pentru neamul şi credinţa noastră, pentru ziua de mâine. Dar şi un partid care nu cedează în lupta împotriva vânzării de ţară, împotriva sărăciei şi a corupţiei, împotriva reflexelor totalitare ale campionilor corupţiei cocoţaţi în fruntea bucatelor.

Într-adevăr, o ţară nu se naşte într-o zi. E nevoie, dragii mei, să muncim cu toţii pentru clădirea ei. Această ţară este casa noastră în care trebuie să trăim. Şi altă casă, iată, nu avem.

Doamne ajută!

Sursa: www.flux.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet