Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | alegeri.md | avere.md
De doi ani de zile criza poltică a devenit una cronică. Trei legislaturi consecutiv se dovedesc a fi incapabile să aleagă şeful statului.
Ne-am pomenit în această situaţie de impas din cauza unei greşeli fundamentale, comise de trei ori consecutiv. Iniţial de PCRM, iar mai apoi de componentele Alianţei pentru Integrare Europeană 1 şi 2, car au insistat să obţină funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova fără a avea numărul minim necesar de voturi de 3/5 sau 61 de mandate în Parlament.
Amintim că poziţia ocupată de Partidul Comuniştilor după scrutinul electoral din 5 aprilie 2009, când obţinuseră 60 de mandate şi speranţa de a găsi “votul de aur” pentru alegerea propriului candidat a condus la impas şi la noi alegeri anticipate. După acest experiment regretabil ar fi fost cazul ca astfel de greşeli să nu se mai repete în legislativul ţării. Însă, după alegerile Parlamentare anticipate din 29 iulie 2009, partidele care au constituit AIE-1 au recurs la aceeaşi tactică păguboasă. Nedispunând de numărul necesar de voturi pentru a alege fără participarea opoziţiei comuniste şeful statului, componentele AIE-1 au decis să includă în acordul de constituire al coaliţiei, prin care se partajau funcţiile în stat, şi pe cea de preşedinte. O astfel de poziţie inflexibilă a provocat din nou alegeri anticipate. Dar nici după noile alegeri din 28 noiembrie 2010 AIE-2 nu şi-a corectat greşeala.
Ar fi fost cazul ca aceştia să poarte un dialog constructiv cu opoziţia în vederea identificării unui candidat de compromis, care să reprezinte societatea în întregime şi să fie un factor de echilibru între putere şi opoziţie. Din păcate, însă, s-a jucat la limită, ca într-un joc de noroc. Lupta pentru funcţii şi preocuparea pentru lustruirea imaginii publice a guvernanţilor au prevalat asupra intereselor cetăţenilor Republicii Moldova, asupra nevoii de a asigura stabilitatea politică şi dezvoltarea unui climat care să permită promovarea reformelor şi creşterea economică.
Ca efect al perpetuării crizei politice situaţia economică degradează vertiginos, şomajul creşte în proporţii catastrofale, plecările peste hotare în căutarea unui loc de muncă capătă o amploare fără precedent, preţurile la produsele de primă necesitate şi tarifele pentru resursele energetice şi serviciile comunale se ridică în mod considerabil şi depăşesc cu mult veniturile modeste ale cetăţenilor.
La ora actuală toate partidele parlamentare declară că noi alegeri anticipate ar fi catastrofale, dar încă nu se arată dispuse să depăşească animozităţile şi să treacă la un dialog constructiv.
Aşteptăm atât de la partidele din arcul guvernamental, cât şi de la Partidul Comuniştilor nume concrete de candidaţi, dar nu negocieri ascunse şi jocuri pe sub masă.
PPCD e singurul partid care a prezentat opiniei publice un proiect de modificare a Constituţiei în ce priveşte funcţionarea instituţiilor statului. Am iniţiat şi o masă rotundă, înainte de alegerile anticipate precedente, la care au participat doar 5 partide extraparlamentare, cele parlamentare ignorând această iniţiativă. A fost semnat şi făcut public un Pact de conciliere naţională care prevedea căile de depăşire a crizei politice şi constituţionale.
Poziţia PPCD este una care ţinteşte avantaje pentru Republica Moldova, nu pentru un partid sau altul. Considerăm necesar să reiterăm:
PPCD consideră că actualul parlament încă nu şi-a epuizat toate resursele de a alege preşedintele ţării. Dacă însă nu se va reuşi să se depăşească animozităţile şi interesele de grup, iar procesul de alegere a şefului statului va fi compromis din nou, alegerile anticipate trebuie să se constituie într-un vot de blam pentru toate partidele parlamentare, indiferent dacă sunt la guvernare sau în opoziţie.
Victor CIOBANU — preşedinte al Partidului Popular Creştin Democrat
Dinu ŢURCANU — secretar general al Partidului Popular Creştin Democrat