partide.md

|||

PPCD / 19 ianuarie 2012

Domnule preşedinte,

Am hotărât să mă adresez dumneavoastră şi pe această cale, deoarece intervenţiile mele publice cu privire la statutul actual al instituţiei pe care o conduceţi fie au fost trecute cu vederea, fie au avut parte de interpretări tendenţioase.

Întrucât sunteţi o persoană care activează la al doilea mandat în calitate de membru CEC, dar şi pentru că aveţi o pregătire juridică remarcabilă, cunoaşteţi foarte bine esenţa modificărilor operate la Codul Electoral în ultimii ani.

Aş vrea să Vă amintesc faptul că din iniţiativa mea la 22 iulie 2005 Parlamentul a adoptat cu unanimitate de voturi o serie de modificări la Codul Electoral care au acordat acestei instituţii garanţii juridice pentru independenţa ei în raport cu puterea politică. Această reformă fundamentală a fost rodul consensului politic existent la acea oră între partidele parlamentare asupra consolidării instituţiilor democratice şi a statului de drept. Din acel moment membrii CEC au căpătat acoperire legislativă pentru stabilitatea aflării în funcţie pe durata mandatului de cinci ani. Altfel zis, autoritatea care îi desemna în funcţie nu putea să îi recheme în mod arbitrar sau pe motive politice din funcţie.

O altă schimbare de o importanţă fundamentală, promovată în 2005, viza scoaterea efectivă a Comisiei Electorale Centrale de sub controlul guvernanţior. Adică, prin norma legală institutuită, din cei 9 membri ai CEC 5 urmau să fie promovaţi de Opoziţie.

Citez în continuare în paralel formula adoptată la 22 iulie 2005 şi cea pe care au introdus-o deputaţii AIE după ce au venit la guvernare.

Articolul 16. Constituirea Comisiei Electorale Centrale, alineatele (2) şi (3) al Codului Electoral în versiunea adoptată la 22.07.2005 şi intrată în vigoare la 12.08.2005:

(2) Comisia Electorală Centrală este constituită din 9 membri cu vot deliberativ: un membru este desemnat de către Preşedintele Republicii Moldova, un membru — de către Guvern şi 7 membri — de către Parlament, inclusiv 5 de către partidele de opoziţie, proporţional numărului de mandate deţinute de acestea. Membrii Comisiei Electorale Centrale nu pot fi membri ai partidelor şi ai altor organizaţii social-politice. Componenţa nominală a comisiei se confirmă prin hotărîre a Parlamentului cu votul majorităţii deputaţilor aleşi.

(3) Membrii Comisiei Electorale Centrale sînt inamovibili. Vacanţa funcţiei de membru al acesteia poate interveni în caz de expirare a împuternicirilor, de demisie, de demitere sau de deces.

Articolul 16. Constituirea Comisiei Electorale Centrale, alineatele (2) şi (3) al Codului Electoral în versiunea Alianţei pentru Integrare Europeană, adoptat la 18.06.2010 şi în vigoare din 29.06.2010:

(2) Comisia Electorală Centrală este constituită din 9 membri cu vot deliberativ: un membru este desemnat de către Preşedintele Republicii Moldova, ceilalţi 8 sunt desemnaţi de către Parlament, cu respectarea reprezentării proporţionale a majorităţii şi a opoziţiei. Componenţa nominală a comisiei se confirmă prin hotărîre a Parlamentului cu votul majorităţii deputaţilor aleşi.

(3) După confirmarea de către Parlament, membrii Comisiei Electorale Centrale depun în şedinţa în plen a Parlamentului următorul jurămînt: “Jur să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, să îndeplinesc cu onoare, conştiinţă şi fără părtinire atribuţiile ce îmi revin potrivit funcţiei, să nu fac declaraţii politice pe parcursul validităţii mandatului.”

Aşadar, atunci când la guvernare se aflau comuniştii, aceştia s-au lăsat convinşi să cedeze controlul asupra CEC în favoarea opoziţiei. Amintesc că în urma reformei din 2005 toate cele trei fracţiuni parlamentare de opoziţie şi-au delegat reprezentaţii în CEC, 2 fiind recomandaţi de AMN, 2 de PD şi 1 de PPCD. Preşedinte al CEC a devenit ex-secretarul general al Partidului Democrat Eugen Ştirbu, vicepreşedinte — Renata Lapti, recomandată de PPCD, iar secretar — Dumneavoastră la recomadarea PCRM. Subliniez că în mare măsură datorită faptului că majoritatea membrilor CEC au fost în acea perioadă exponenţii opoziţiei, iar guvernarea nu a putut utiliza această instituţie pentru a falsifica rezultatele electorale, a devenit posibil ca exponenţii opoziţiei să câştige multe funcţii de aleşi locali în 2007, iar în 2009 a devenit posibilă succesiunea la guvernare.

Fără a Vă pretinde să comentaţi aspectele politice ale situaţiei create, nu puteţi să nu recunoaşteţi faptul că la ora actuală guvernarea deţine controlul asupra Comisiei Electorale Centrale. Aritmetica instituită prin schimbările operate de deputaţii AIE, care îi atribuie preşedintelui republicii dreptul de a desemna 1 membru CEC, iar “ceilalţi 8 sunt desemnaţi de către Parlament, cu respectarea reprezentării proporţionale a majorităţii şi a opoziţiei”, a permis actualei puteri să aibă un număr de 6 (!) membri din 9, opoziţiei revenindu-i, în mod proporţional, aşa cum se stabileşte cu perfidie în formula modificată, doar 3.

Prin urmare, avem tot temeiul să presupunem că dacă Dumneavoastră şi ceilalţi colegi din CEC v-aţi bucurat din 2005 până în 2010 de garanţii juridice atât pentru menţinerea în funcţie, cât şi pentru independenţa în raport cu guvernarea, la ora actuală situaţia este una diamentral opusă. Garanţiile juridice au fost substituite cu garanţii de ordin politic, iar CEC a căpătat statutul de instrument al guvernării.

Acest raport de obedienţă politică a CEC faţă de putere este unul de natură să comporomită orice competiţie electorală sau referendum în ţara noastră. Acţiunea de subordonare a CEC faţă de actualul regim nu este una singulară. Ea face parte dintr-un plan mai vast de uzurpare a puterii în stat.

Subliniez aici că aceeaşi acţiune perfidă de subordonare a justiţiei a fost comisă de actualul regim prin preluarea controlului asupra Consiliului Superior al Magistraturii ca organ de auotadministrare a puterii judecătoreşti. Astfel, dacă prin reforma adoptată de Parlament prin consens la 22 iulie 2005 din cei 12 membri ai CSJ 7 erau aleşi prin vot secret din rândurile judecătorilor la Adunarea Generală a Judecătorilor, iar 2 profesori titulari erau aleşi de Parlament, unul reprezentând majoritatea, celălalt opoziţia parlamentară, ambii fiind confirmaţi cu votul a cel puţin trei cincimi de deputaţi. Ceilalţi 3 membri al CSM, şi anume Procurorul general, Ministrul Justiţiei şi preşedintele Curţii Supreme de Justiţie deţin calitatea de membri din oficiu prin prevederile Constituţiei. Prin urmare, reforma realizată în Justiţie sub fosta guvernare permitea scoaterea CSJ de sub controlul politic al puterii. Însă, după venirea la guvernare a AIE, aceste norme legislative au fost amputate. Adunarea Generală a Judecătorilor nu mai poate alege 7, ci doar 5 membri ai CSM, iar majoritatea parlamentară numeşte nu 2, ci 4 profesori titulari, şi nu cu trei cincimi, ci cu simpla majoritate de voturi, toţi 4 fiind propuşi exclusiv de către putere.

Subliniez că actualul Procuror general a fost promovat în funcţie de către Partidul Democrat în urma unei partajări ilegale a acestei funcţii de către conducătorii celor trei partide din cadrul AIE. Se ştie, de asemenea, că ministrul Justiţiei, Oleg Efrim, este cumnatul dumneavoastră. Atât Oleg Ifrim, cât şi Dumneavoastră, aţi fost promovaţi în funcţie de către PLDM condus de premierul Vladimir Filat.

Astfel, cei care realizează metodic planul de uzurpare a puterii în stat au lichidat independenţa justiţiei prin subordonarea Consiliului Superior al Magistraturii. De menţionat că orice hotărâre a CEC, ce ar fi considerată abuzivă şi ilegală de un competitor electoral poate fi contestată doar în instanţele de judecată. Dar, aşa cum regimul aflat la putere controlează atât CEC, cât şi CSJ, este evident că orice situaţie conflictuală între un concurent electoral din opoziţie şi unul aflat la putere va fi soluţionat în favoarea ultimului.

Cei care au uzurpat puterea în stat au mai comis recent o acţiune de o gravitate deosebită, care urmăreşte menţinerea abuzivă a actualei puteri. Este vorba de subordonarea politică a Curţii Constituţionale. Demiterea neîntemeiată a lui Dumitru Pulbere din funcţia de preşedinte şi substituirea acestuia cu Alexandru Tănase, precum şi hotărârea din 12 ianuarie curent cu privire la tentativa de alegere a preşedintelui republicii, demonstrează în mod univoc faptul că şi Curtea Constituţională a adevenit instrument de uzurpare a puterii. De menţionat că anume Curtea Constituţională este singura autoritate care poate califica drept anticonstituţionale decretele preşedintelui, actele Parlamentului şi hotărârile Guvernului. Şi doar Curtea Constituţională validează rezultatele alegerilor şi cele ale referendumurilor.

Din informaţiile de care dispunem, actuala guvenare pregăteşte o falsificare masivă a rezultatelor referendumului constituţional, planificat pentru luna aprilie a.c., precum şi a alegerilor parlamentare care vor urma. În acest sens exponenţii puterii se bucură de asistenţă internaţională din partea unor cercuri specializate în tehnologii de distorsionare a proceselor electorale.

În concluzie, putem afirma cu certitudine că în Republica Moldova nu exsită nici o garanţie că alegerile sau referendumurile naţionale pot fi organizate corect, nici desfăşurate în mod democratic. Rezultatele acestora pot fi falsificate în interesul guvernării.

În aceste condiţii, Vă propun, domnule Iurie Ciocan, să vă daţi demisia din funcţia de preşedinte al CEC şi din cea de membru al acestei instituţii şi să îi îndemnaţi pe ceilalţi colegi să Vă urmeze exemplul. În felul acesta veţi contribui în mod substanţial la încetarea stării de uzurpare a puterii de stat în Republica Moldova, la depăşirea crizei politice şi la reinstaurarea democraţiei şi a ordinii constituţionale în ţara noastră.

Sursa: iurierosca.md