partide.md

|||

PPCD / 25 mai 2012

Plângere la judecătoria sectorului Râşcani din municipiul Chişinău ÎN DOSARUL UZURPĂRII PUTERII DE STAT

Aducem la cunoştinţa mass-media că astăzi, 25 mai 2012, Iurie Roşca, membru al Comitetului pentru Apărarea Constituţiei şi Democraţiei, a depus la judecătoria sectorului Râşcani din municipiul Chişinău o plângere împotriva celor două ordonanţe de refuz emise de Procuratura Generală din data de 27 aprilie 2012 şi 4 mai 2012.

Subliniem că Procuratura Generală s-a eschivat repetat să examineze obiectiv dovezile privind acţiunile de uzurpare a puterii de stat, comise de Vladimir Filat, Marian Lupu şi Mihai Ghimpu, fapte care cad sub incidenţa art.339 al Codului Penal “Uzurparea puterii de stat”. Astfel, Procuratura Generală a refuzat începerea urmăririi penale a celor trei reprezentanţi ai AIE-2.

Precizăm că prima ordonanţa de refuz a fost emisă de Lucreţia Zaharia, procuror în Secţia conducere a urmării penale în organele centrale ale MAI şi SV din cadrul Direcţiei conducere şi exercitare a urmării penale a Procuraturii Generale, iar a doua a fost semnată de către procurorul ierarhic superior, Prim-adjunctul Procurorului General Andrei Pântea.

Amintim că la 29 februarie 2012 membrii CACD au depus pe numele lui Valeriu Zubco, Procuror General, o Scrisoare deschisă în care au cerut tragerea la răspunderea penală a lui Vladimir Filat, Marian Lupu şi Mihai Ghimpu pentru crima de uzurpare a puterii de stat, iar la 26 martie Iurie Roşca a depus un demers procurorului Lucreţia Zaharia. Amintim de asemenea că prin înţelegerile ilegale stabilite între cei trei conducători ai coaliţiei de guvernământ, Vladimir Filat, Marian Lupu şi Mihai Ghimpu, Procuratura generală a revenit Partidului Democrat, prin urmare nu este o insituţie de drept, ci una controlată politic de actuala putere.

Biroul de presă al CACD

Plângere împotriva ordonanţei de refuz în pornirea urmăririi penale din 27.03.2012 şi împotriva ordonanţei de respingere a plângerii privind anularea ordonanţei de refuz în pornirea urmăririi penale din 04 mai 2012

Subsemnatul, petiţionarul Roşca Iurie, în conformitate cu prevederile art. 313 alin. (3) şi alin. (5) Cod de procedură penală, solicit:

Să fie anulată ordonanţa Prim-adjunctului Procurorului General Andrei Pântea din 04 mai 2012, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea cet. Roşca Iurie, prin care a solicitat anularea ordonanţei de refuz în pornirea urmăririi penale din 27 martie 2012 adoptată de către procurorul secţiei conducere a urmăririi penale în organele centrale ale MAI şi SV a Procuraturii Generale, Lucreţia Zaharia, din motivele indicate în partea descriptivă a acelei ordonanţe;

Să fie anulată ordonanţa de refuz în pornirea urmăririi penale din 27.03.2012, emisa de procurorul în Secţia conducere a urmăririi penale în organele centrale ale MAI şi SV din cadrul Direcţiei conducere şi exercitare a urmăririi penale a Procuraturii Generale Lucreţia Zaharia, prin care a fost refuzată pornirea urmării penale pe semnele componenţei de infracţiune, prevăzută de art. 339 Cod penal;

Să fie obligată Procuratura Generală să lichideze încălcările admise la examinarea scrisorii deschise a Comitetului pentru Apărarea Constituţiei şi Democraţiei din 22 februarie 2012

Motivele de fapt şi de drept ale plângerii

1. Prin scrisoarea nr. 16–43/12-727 din 03.04.2012 mi-a fost adusă la cunoştinţă ordonanţa procurorului în secţia conducere a urmăririi penale în organele centrale ale MAI şi SV din cadrul Direcţiei conducere şi exercitare a urmăririi penale a Procuraturii Generale Lucreţia Zaharia, în care a fost indicat că temeiul de refuz în pornirea urmării penale se bazează pe prevederile art. 275 pct. 3) Cod procedură penală, deoarece fapta n-ar întruni elementele infracţiunilor prevăzute de art. 182 şi art. 339 Cod penal, iar în cazul dezacordului cu hotărârea adoptată sunt în drept să o contest în ordinea prevăzută de art. 2991 şi 313 Cod de procedură penală.

2. Ordonanţa din 27 martie 2012 prin care a fost refuzată pornirea urmării penale a fost contestată la procurorul ierarhic superior.

3. Prin scrisoarea nr. 16-43/12-1002 din 07.05.2012, semnată de Prim-adjunctul Procurorului General Andrei Pântea, pe care am pornit-o la 16 mai 2012, mi-a fost adusă la cunoştinţă ordonanţa de respingere a plângerii, prin care am solicitat anularea ordonanţei de refuz în pornirea urmăririi penale din 27 martie 2012 adoptată de către procurorul secţiei conducere a urmăririi penale în organele centrale ale MAI şi SV a Procuraturii Generale, Lucreţia Zaharia.

4. Consider că ambele ordonanţe ale procurorilor din Procuratura Generală sunt pasibile anulării de către judecătorul de instrucţie, fapt pentru care aduc următoarele argumente:

5. Art. 313 alin. (5) Cod procedură penală, prevede competenţa judecătorului de instrucţie de a adopta o încheiere prin care să oblige procurorul să lichideze încălcările depistate ale drepturilor şi libertăţilor omului sau ale persoanei juridice, şi, după caz, declară nulitatea actului sau acţiunii procesuale atacate, inclusiv să declare nule ordonanţele contestate şi să oblige procurorii să examineze plângerea privind pornirea urmăririi penale obiectiv şi multiaspectual pentru a elimina toate deficienţele admise de procurori şi a adopta o altă ordonanţă în conformitate cu legea.

6. În, art. 274 alin. (5) Cod procedură penală este stabilită obligaţia procurorului, care examinează plângerea şi ajunge la concluzia de a nu porni urmărirea penală ca ordonanţa de refuz în pornirea urmăririi penale să fie motivată. Norma legală în cauză obligă procurorul să examineze minuţios plângerea sub toate aspectele, să analizeze şi să concluzioneze asupra tuturor argumentelor petiţionarului, inclusiv asupra tuturor probelor prezentate. Mai mult decât atât, procurorul trebuie să întreprindă din propria iniţiativă acţiuni care ar conduce la examinarea obiectivă şi justă a plângerii.

7. Instanţa de judecată va constata că atât procurorul Lucreţia Zaharia, cât şi procurorul ierarhic superior Andrei Pântea nu numai că au evitat să analizeze şi să cerceteze argumentele obiective ale petiţionarului, dar şi au evitat să cerceteze probele prezentate de petiţionar, cum ar fi probele video şi copiile Acordului de constituire şi funcţionare a AIE-2, a anexelor acestuia şi a Suplimentului la Acord, care au fost prezentate procurorului ierarhic superior.

8. Procurorul ierarhic superior a evitat să cerceteze şi să se pronunţe asupra următoarelor probe video, prezentate de către petiţionar pe un disc DVD, şi anume:

   • VIDEO 1. Anunţarea de către liderii partidelor componente ale AIE-1, la 7 iulie 2010, a deciziei de a organiza un referendum de modificare a art. 78 din Constituţie. Această secvenţă video se referă la capitolul “XII. TERGIVERSAREA ALEGERII PREŞEDINTELUI REPUBLICII DE CĂTRE AIE-1 ŞI AIE-2 CA ELEMENT-CHEIE DE UZURPARE A PUTERII DE STAT” din Demersul prezentat anterior. (Omega, 7 iulie 2010);
   • VIDEO 2. Modificările la Codul Electoral favorizează partidele din AIE. Paragraful: Modificări la Codul Electoral care au permis menţinerea forţată la putere a uzurpatorilor din Demers. (NIT, 2 martie 2011);
   • VIDEO 3.0. Preşedintele Curţii Constituţionale D. Pulbere reproşează Parlamentului că încalcă Legea Supremă. (Publika, 5 septembrie 2011);
   • VIDEO 3.1. D. Pulbere susţine că Parlamentul trebuie dizolvat până pe 28 septembrie. (MIR, 23 septembrie 2011);Curtea Constituţională anunţă decizia de a anula Hotărârea Parlamentului nr. 266 din 23 decembrie 2011. (ProTV, 12 ianuarie 2012);
   • VIDEO 4. Emisiunea “Fabrika” la Publika TV din 16 noiembrie 2011, invitat — Mihai Ghimpu, care dezvăluie conţinutul anexelor la Acordul AIE;
   • VIDEO 5. Funcţii împărţite între componentele AIE, în afara Acordului. Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei, Curtea Supremă de Justiţie, Consiliul Coordonator al Audiovizualului. (Publika TV, 17 noiembrie 2011);
   • VIDEO 6. şi 7. Marian Lupu îndeamnă deputaţii să demonstreze buletinele, în pofida deciziei comisiei speciale. (Publika TV, 13 decembrie 2011 şi, respectiv, Publika.md, 15 decembrie 2011);
   • VIDEO 8. Curtea Constituţională decide anularea Hotărârii Parlamentului din 23 decembrie 2011. (ProTV, 12 ianuarie 2012);
   • VIDEO 9.0. Marian Lupu contestă public decizia Curţii Constituţionale prin care s-a decis că demonstrarea buletinelor de vot în cadrul procedurii secrete a fost neconstituţională. (Publika TV, 12 ianuarie 2012);
   • VIDEO 9.1. AIE anunţă organizarea unui referendum constituţional în aprilie. (ProTV, 15 ianuarie 2012);
   • VIDEO 9.2. Al. Tănase face declaraţii politice în calitate de Preşedinte al Curţii Constituţionale (TV7, 18 ianuarie 2012);
   • VIDEO 9.3. Liderii AIE renunţă la referendum şi declară că vor purcede la alegerea şefului statului în Parlament. (Publika.md, 11 februarie 2012);
   • VIDEO 9.4. Mihai Ghimpu declară că pretinde să preia conducerea Procuraturii Generale. (ProTV, 17 martie 2012).

9. În opinia noastră, procurorul ierarhic superior era obligat să dea aprecieri concrete asupra acţiunilor liderilor AIE-2, care nu numai că sunt fapte de notorietate publică (unanim cunoscute), dar şi au fost argumentate din punct de vedere faptic şi juridic în explicaţia scrisă din 16 martie 2012, prezentate procurorului Lucreţia Zaharia. Dânsa era obligată să motiveze în ordonanţă de ce probele video sunt respinse de către procuror şi de ce acţiunile liderilor AIE-2 nu constituie latura obiectivă şi subiectivă a infracţiunii de uzurpare a puterii în stat.

10. Mai mult decât atât, după cum rezultă din ambele plângeri, există probe materiale bine cunoscute asupra cărora petiţionarul a insistat atât în faţa procurorului ierarhic inferior, cât şi în faţa procurorului ierarhic superior ca să le fie dată o apreciere. Este vorba despre Acordul de constituire şi funcţionare a AIE-2, a anexelor acestuia şi a Suplimentului la Acord. Aceste aprecieri se impuneau cel puţin din motivul că înscrisurile menţionate constituie probe care confirmă latura obiectivă a infracţiunii de uzurpare a puterii în stat. Prin urmare, concluziile procurorilor că nu ar exista componenţă de infracţiune fără de a se da o aprecierea probelor video şi probelor materiale sub formă de înscrisuri sunt nefondate şi ilegale.

11. Este adevărat că în Codul de procedură penală nu e stabilită expres obligativitatea de a se lua explicaţii de la persoanele vizate ca acţiune de procedură penală. Însă, din sensul art. 274 alin. (5) Cod procedură penală rezultă fără echivoc faptul că pentru ca procurorul să fie în drept să emită o ordonanţă motivată de refuz în pornirea urmării penale, urma să ia cel puţin explicaţii de la persoanele vizate în plângere, care, în opinia noastră, sunt vinovate de uzurparea puterii în stat. Astfel, în ordonanţa de refuz în pornirea urmăririi penale era obligatoriu să fie constatată, cel puţin, poziţia domnilor Lupu Marian, Ghimpu Mihai şi Vlad Filat în ceea ce ţine de acuzaţiile aduse cu privire la uzurparea puterii în stat. Procurorul era obligat să chestioneze persoanele indicate şi să constate: dacă există sau nu Acordul de constituire a AIE-2 împreună cu anexele, inclusiv cele secrete, dacă probele video prezentate îi vizează pe ei sau alte persoane, dacă în acţiunile lor există sau nu componenţa de infracţiune privind uzurparea puterii în stat, etc.

12. Procurorul era obligat să constate dacă conţinutul Acordului de constituire a AIE-2 împreună cu anexele, inclusiv cele secrete, prin care conducătorii AIE-2 au decis să limiteze prerogativele constituţionale ale Preşedintelui Republicii Moldova şi să subordoneze instituţia Preşedinţiei unui organ, cum este Consiliul AIE-2, de asemenea, au decis să partajeze între ei instituţiile autonome ale statului şi să impună un control politic asupra lor (Curtea de Conturi, Procuratura Generală, CEC-ul, SIS-ul, şi altele), reprezintă acţiuni de uzurpare a puterii în stat sau, cel puţin, să constate dacă prin înţelegerile conducătorilor AIE-2, de subordonare politică a instituţiilor autonome ale statului se încalcă sau nu legislaţia Republicii Moldova prin prisma argumentelor de ordin juridic şi faptic aduse în faţa procurorilor de către petiţionar.

13. Or, procurorii s-au limitat la o formală cercetare a plângerii, postându-se de fapt în poziţia de apărători ai liderilor AIE-2, iar prin refuzul de a porni urmărirea penală asupra cazului uzurpării puterii în stat, i-au absolvit pe aceştia, de pedeapsa prevăzută de lege. Această atitudine confirmă adevărul că şi instituţia Procuraturii este subordonată politic celor care deţin la momentul actual puterea în stat, iar Republica Moldova este un “stat captiv”.

14. Concluzia trasă de procuror care stă la baza respingerii solicitării de a începe urmărirea penală nu conţine o argumentaţie solidă. Cităm: “În rezultatul controlului efectuat s-a stabilit că faptele sesizate nu întrunesc elementele infracţiunii prevăzute de art. 339 Cod penal şi anume în speţă lipseşte atât latura obiectivă, cât şi subiectivă a componenţei de infracţiune de uzurpare a puterii de stat şi, respectiv, lipsesc temeiurile ce ar condiţiona pornirea urmărirea penală”. Faptele sesizate vizează acţiuni concrete, legate de acordul de constituire al AIE-2 cu anexele publice şi secrete şi următoarele acţiuni ale liderilor AIE-2 de tergiversare ilegală a procedurii de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova şi de menţinere abuzivă la putere. Aşa cum am arătat mai sus, atât procurorul ierarhic inferior, cât şi procurorul ierarhic superior au evitat să elucideze acţiunile liderilor AIE-2 sub aspectul infracţiunii de uzurpare a puterii de stat, fapt care demonstrează lipsa de imparţialitate şi obiectivitate din partea procurorilor. Acest adevăr se confirmă prin conţinutul ordonanţelor contestate, în care nici în partea constatatoare, nici în partea descriptivă, dar nici în partea de motivare a ordonanţelor nu se regăseşte nici o aluzie la probele materiale prezentate de petiţionar în susţinerea argumentelor sale.

15. Este cel puţin stranie şi următoarea concluzie a procurorului ierarhic superior: “Dat fiind faptul, că în interpelarea menţionată se solicită tragerea la răspundere penală a domnului Marian Lupu, Preşedintele Parlamentului, Preşedinte interimar al Republicii Moldova pentru pretinsele încălcări ale Constituţiei, motiv din care aceasta a fost examinată de către procuror potrivit art. 274 din Codul de procedură penală, deşi ambele adresări, după formă şi conţinut nu întrunesc cerinţele prevăzute de art. 262-263 Cod de procedură penală”. Aici este evidentă, interpretarea eronată a legii de către procurorul ierarhic superior, deoarece art. 262 Cod procedură penală reglementează modul de sesizare a organului de urmărire penală, iar art. 263 alin. (1) Cod procedură penală indică faptul că o plângere este înştiinţarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică, căreia i s-a cauzat un prejudiciu printr-o infracţiune. Dacă organul de urmărire penală a considerat că “ambele adresări”, vorba procurorului, nu întrunesc cerinţele prevăzute de art. 262-263 Cod de procedură penală, atunci trebuia în conformitate cu legea cu privire la petiţionare să se explice petiţionarilor formula corecta de adresare, dar nu să se înregistreze plângerea unui grup de persoane, membri CACD, în R-1 de evidenţă a sesizărilor centrale ale MAI şi SV a Procuraturii Generale la 22.02.2012 sub nr. 12.

16. In partea constatatoare a ordonanţelor ambii procurori au evitat să indice faptul că, la 16 martie 2012 petiţionarul Roşca Iurie, a înaintat procurorului Lucreţia Zaharia explicaţie în formă scrisă, care se încadrează în prevederile art. 263 alin. (3) Cod procedură penală. Adică, plângerea conţine numele, prenumele, calitatea şi domiciliul petiţionarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, a indicat făptuitorii şi mijloacele de probă care dovedesc culpa celor vizaţi.

17. Se vede foarte clar că procurorii din cadrul Procuraturii Generale s-au limitat de a cerceta plângerea doar în limitele declaraţiei Comitetului Pentru Apărarea Constituţiei şi Democraţiei, care a servit drept temei de înregistrare a Declaraţiei în R-1 de evidenţă a sesizărilor centrale ale MAI şi SV a Procuraturii Generale la 22.02.2012 cu nr. 12.

18. Motivul invocat de procurorul ierarhic superior, precum că “nu poate condiţiona abrogarea ordonanţei contestate nici faptul că în cadrul controlului efectuat de procuror nu au fost luate explicaţii de la cet. A. Tănase, D. Pulbere, Iu. Ciocan şi alţii, acţiuni care nu sunt reglementate de Codul de procedură penală şi care nu se impuneau a fi efectuate reieşind din fondul cazului în speţă” este eronat. Procurorul ierarhic superior, era obligat să explice în ordonanţa sa în baza cărui act normativ la 16 martie 2012 au fost citate 3 persoane, membri CACD, iar procurorul ierarhic inferior a luat explicaţii de la aceştia. Oare nu era cazul ca procurorul Lucreţia Zaharia, să invite şi să ea explicaţii de la persoanele, care conform art. 263 alin. (3) Cod procedură penală, erau indicate ca făptuitori ai infracţiunii în explicaţiile scrise din 16 martie 2012?

19. Este eronată şi ilegală şi următoarea concluzie a procurorului ierarhic superior: “atât prin interpelarea grupului de deputaţi din cadrul fracţiunii parlamentare a PCRM, cât şi prin scrisoarea membrilor «Comitetului pentru Apărarea Constituţiei şi Democraţiei» a fost solicitată începerea urmării penale pentru săvârşirea infracţiunii de uzurpare a puterii de stat, în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală, s-a decis examinarea adresărilor într-o procedură unică” pentru că: în ordonanţa procurorului ierarhic inferior Lucreţia Zaharia a fost indicat că: “… în conformitate cu prevederile Ordinului comun nr. 121/254/286-0/95” din 18 iulie 2008 “privind evidenţa unică a infracţiunilor, a cauzelor penale şi a persoanelor care au săvârşit infracţiuni, adresările menţionate au fost examinate într-o procedură unică”.

20. Din logica procurorului ierarhic superior ar reieşi că Ordinul comun nr. 121/254/286-0/95" din 18 iulie 2008 “privind evidenţa unică a infracţiunilor, a cauzelor penale şi a persoanelor care au săvârşit infracţiuni, adresările menţionate au fost examinate într-o procedură unică” este echivalent cu normele de procedură penală. Normele de procedură penală sunt stabilite prin lege organică, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova, iar ordinul în cauză este un act de dispoziţie intern, subordonat normelor de procedură penală şi nu poate fi echivalat cu legea. Mai mult decât atât, ordinul în cauză poate fi atribuit la actele administrative cu caracter normativ şi care poate fi contestat în instanţa de judecată în ordinea contenciosului administrativ.

21. De aici rezultă şi o abatere esenţială şi care nu poate sta la baza unor acte de dispoziţie ale procurorilor, cum sunt ordonanţa de refuz în pornirea urmăriri penale şi ordonanţa de refuz în satisfacerea plângerii împotriva refuzului de a porni urmărirea penală.

22. Astfel, normele de procedură penală nu prevăd posibilitatea de a examina în procedură unică a două sau mai multe adresări într-o procedură unică. Articolele 2791 alin. (1) şi (3) Cod procedură penală stabileşte că legea prevede conexarea cauzelor penale prin emiterea unei ordonanţe a procurorului. În aşa fel, nu exista nici un temei legal ca sesizările PCRM şi CACD să fie examinate în aceiaşi procedură. Acest lucru ar fi fost posibil doar dacă ar fi fost intentate dosare penale iar procurorul, printr-o ordonanţă motivată, ar fi fost în drept să conexeze două cauze penale în una singură.

23. Procurorul ierarhic superior admite în motivarea ordonanţei sale o confuzie, afirmând că “nu afectează legalitatea hotărârii procurorului L. Zaharia faptul că însăşi în textul actului procesual procurorul nu a explicat persoanelor interesate modalitatea contestării ordonanţei, deoarece Codul de procedură penală, nu stabileşte aşa cerinţe faţă de astfel de decizii şi nu prevede sancţiunea nulităţii pentru omisiuni de acest fel”. De aici reiese că procurorul ierarhic superior a pus un semn de egalitate între actul procesual penal şi decizia procurorului.

24. Conform art. 279 alin. (1) Cod procedură penală organul de urmărire penală efectuează acţiunile de urmărire penală în strictă conformitate cu prevederile prezentului cod şi numai după pornirea urmării penale, cu excepţia acţiunilor prevăzute în art. 118 (cercetare la faţa locului) şi în art. 130 (percheziţie corporală sau ridicarea), acestea pot fi efectuate şi până la pornirea urmăririi.

25. Ordonanţa de refuz în pornirea urmării penale, nu reprezintă în sine un act procesual de urmărire penală, ci un act de dispoziţie al procurorului, emis în virtutea legii şi atribuţiilor sale. Evident că orice act de dispoziţie al procurorului, pentru care sunt prevăzute căi de atac, inclusiv ordonanţa de refuz în pornirea urmării penale, trebuie să conţină termenul şi modul de contestare a actului de dispoziţie.

26. După cum am menţionat, ordonanţa procurorului ierarhic superior a fost recepţionată la 16 mai 2012. În aşa fel termenul de 10 zile pentru înaintarea plângerii judecătorului de instrucţie începe a curge de la 17 mai 2012 şi expiră la 28 mai 2012, prima zi de lucru după ziua de 26 mai 2012 — zi de odihnă şi când expiră termenul de prescripţie.

Petiţionar Roşca Iurie

Anexe:

• Copia plângerii pentru procuror
• Copia ordonanţei Prim-adjunct al Procurorului General Andrei Pântea din 4 mai 2012
• Copia ordonanţei de refuz în pornirea urmăririi penale din 27 aprilie 2012 al procurorului în secţia conducere a urmăririi penale în organele centrale ale MAI şi SV din cadrul Direcţiei conducere şi exercitare a urmăririi penale a Procuraturii Generale Lucreţia Zaharia

Sursa: iurierosca.md

Declaraţii şi comunicate de presă

• Plîngere la Procuratura Generală în dosarul uzurpării puterii de stat
  PPCD, 20 aprilie 2012

• Briefing susţinut de membrii Comitetului pentru Apărarea Constituţiei şi Democraţiei
  PPCD, 26 martie 2012

• Rezoluţia protestului din faţa Procuraturii Generale
  PPCD, 29 februarie 2012