Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | alegeri.md | avere.md
De ce, mă întreb, atît de uşor o bună parte din intelectualitatea noastră s-a dezis de apartenenţa ei moldovenească şi a îmbrăţişa-to pe cea româneasca? Oare nu a existatat o Moldovă din 1359 încoace şi un popor numit moldoveni? Alături de Valahia şi valahi.
De ce noul stat, după unirea celor două principate în anul 1859 a fost botezat Moldo-Valahia, iar limba vorbită ca moldo-valahă? Apropo, documentul istoric al acestei uniri a fost scris în chiriliţă.
De ce valahii l-au acceptat atît de repede ca principe al Valahiei pe Alexandru Cuză-Vodă, ales principe al Moldovei doar cu vreo două luni mai înainte? Apoi, tot cu atîta uşurinţă l-au alungat din ţară ca pe un cîne vagabond, înlocuind-ul cu Carol I, principe din dinastia prusacă a Hohenzollernilor? Apropo, l-au expulzat în aceeaşi Germanie, de unde au şi “împrumutat” un alt principe.
De ce intelectualitatea moldovenească de pe timpuri nu s-a pronunţat împotriva denumirii limbii moldo-valahe în rumînă (anume “rumînă” şi nu “română”) prin decretul ministrului de interne din Bucureşti, aşa cum s-a opus intenţiei valahilor de a latiniza în întegime limba strămoşească? Sau cum au ripostat detronării lui Alexandru Cuză-Vodă în Iaşi în anul 1866, manifistările cărora au fost scăldate în sînge de către trupele armate, chemate din Ardeal?
De ce acceiaşi intelectualitate a tăcut atunci, cînd din toate monumentele istorice ale neamului se extrăgeau fără ruşine cuvintele “moldovan” sau “valah”, şi se înlocuiau cu cuvintele “rumîn”?
De ce s-au depus atîtea eforturi petru a preface rădăcinele cuvîntului “rumîn” în “român”? Special pentru aceasta s-a inventat litera “â” analogical sunetului “î”, numai pentru a-şi îndeplini nagîţul — “De la Roma provenim” şi nu din rumîni, adica, din ţărani aserviţi, cum subînţelegeau acest cuvînt pe timpuri moldovenii şi valahii.
De ce s-a înlocuit chiriliţa, folosită de moldoveni şi valahi sute de ani cu latiniţa, complicînd astvel orfografia limbii?
De ce noua naţiune, rumînească-românească s-a format într-un duh anti-rusesc, necatînd la vechile legături prieteneşti de sute de ani: moldo-valahe-ruseşti? La atîta sînge rusesc vărsat pentru eliberarea pamîntul strămoşesc de sub jugul turcesc şi pentru organizarea unei noi societăţi? În aceste condiţii rămîne de mirare faptul că monumentul generalului Kiseleff din oraşul Bucureşti încă nu este demolat! De ce oare Otto Von Bismarck, reprezentatul naţiunii, care a “cadonat” românilor un rege, s-a exprimat destul de categoric: “Românii nu sunt o naţiune, ci o profesie”?
De ce intelectualii basarabeni, care au votat “unirea” din 1918, adresîndu-se regelui Ferdinand în 1924 cu o scrisoare plină de jele menţionau, că “fraţii” români se atîrnă faţa de moldovenii din Basarabia mai rău ca colonizatorii europeni cu negrii din Africa?
De ce Heminguei scria, că România ţine în Basarabia atîta armată şi jandarmerie cu un singur scop: pentru ai impune pe moldoveni să facă ceea, ce ei nu doresc — să se prefacă în români?
De ce totuşi, intelectualitatea Moldovei contemporane şi-a trădat propriul popor? Oare costă asta osul aruncat de pe masa bucureşteană? Oare a avut dreptate V.Lenin, numind intelectualitatea cu un cuvînt urît (“Интеллигенция — говно нации”, din scrisoarea lui V.Lenin către M.Gorikii. 15 septembrie 1919), referinduse la conştiinţa lor de clasa sau de substrat social?
Oare altceva nu doriţi să lăsaţi ca amintire în memoria propriului popor, decît denumirea de “trădători de neam şi ţară”?
Poate a venit timpul de reculegere?!
Sursa: patriot.md