Pămîntul este cea mai mare bogăţie pe care o are Republica Moldova, iar agricultura este ramura primordială de activitate a întregii populaţii. Pornind de la aceste premise, menţionăm că anume acest sector trebuie să fie baza dezvoltării economice a ţării şi vectorul principal de orientare a politicilor Guvernului.

Cu toate acestea, la moment, un studiu realizat de Banca Mondială, arată că Agricultura din Moldova este ineficientă, anul trecut sectorul a înregistrat o productivitate scăzută, investiţiile în domeniu au fost mici iar costurile exagerate. Productivitatea sectorului este de 2–3 ori mai mică decît în Europa şi situaţia acestuia este comparabilă cu cea din Europa anilor 70. Producătorii agricoli autohtoni au devenit necompetitivi pe piaţa externă şi chiar internă, ritmul de majorare a importurilor de produse agroalimentare fiind în creştere. Republica Moldova e pe cale să devină un stat importator net de produse agroalimentare.

Agricultura este vulnerabilă şi expusă la un şir de riscuri cu impact negativ ca: eroziuni, alunecări, calamităţi natural. Însă pe lîngă aceste probleme de ordin natural, producătorii agricoli se confruntă şi cu alt gen de probleme cum ar fi comercializarea producţiei recoltate, cauzate de reducerea volumelor de achiziţii şi prelucrare a legumelor de către fabricile de conserve, precum şi slaba dezvoltare a serviciilor de colectare, depozitare, transport a produselor agricole pentru industria alimentară şi pentru comercializarea pe piaţă. Nivelul scăzut de competitivitate a produselor agricole autohtone şi lipsa de diversitate a produselor contribuie la cedarea producţiei locale în faţa celei de import. Toate acestea nu oferă siguranţă şi stimulare pentru o dezvoltare durabilă, ci dimpotrivă sporesc riscurile agricultorilor.

Seceta din anul acesta şi costurile ridicate vor face sectorul şi mai puţin productiv. Pe lîngă acestea, intenţiile autorităţilor de a majora cota TVA pentru producţia agricolă pînă la 20 % este o nouă lovitură pentru agricultori şi generează condradicţii în societate. În situaţia creată, agricultorii sînt presaţi de lipsa resurselor financiare şi nu au posibilitatea de a continua ciclul agrar. Aceasta din nou este o cerinţă a Fondului Monetar Internaţional şi o reformă propusă de Guvern, despre care nu s-a informat şi nu s-a dialogat cu agricultorii. Cea ma mare problemă la acest capitol nu este faptul că agricultorii sînt împotriva acestei taxe, ci este neîncrederea faţă de autorităţi că aceşti bani vor fi rambursaţi.

Un alt eveniment, care din nou încetineşte şi chiar stopează lucrările agricole preconizate pentru toamna acestui an este majorarea preţurilor la carburanţi, acţiune nejustificată în condiţiile în care în săptămîna precedentă preţul ţiţeiului la bursele internaţionale s-a micşorat, iar leul moldovenesc s-a apreciat uşor faţă de dolarul SUA. Situaţia, în care economia Moldovei este dependentă de acţiunile unui grup îngust de importatori ai produselor petroliere, este una insuportabilă. Cu atîtî mai mult, problema este şi mai gravă pentru agricultorii din ţara noastră, la care ponderea combustibilului în structura cheltuielilor depăşeşte 30 % şi care în anul curent sunt afectaţi de o secetă fără precedent.

În acest context se observă dialogul ineficient, sau în genere lipsa acestui dialog dintre putere şi agricultori. În această situaţie, Guvernul trebuie să promoveze discuţii eficiente cu agenţii ecnomci, deoarece doar prin acţiuni care apropie oamenii, se fac lucruri mari. Statul trebuie să fie în primul rînd un partener pentru agricultori.

La moment, la noi în ţară agricultra este o metodă de supravieţuire şi întreţinere şi nu un bussines cum ar trebui să fie.

Desigur că în orice domeniu este nevoie de impozite, dar de impozite reale, pe care agricultorii să le poată plăti şi să nu ajungă în situaţia cînd vor fi nevoiţi să ia un credit pentru a putea achita impozitile, acest lucru este inadmisibl.

Agricultura este un sector strategic pentru ţară, care dispune de potenţial de dezvoltare şi putem contribui la revenirea înceată a griculturii la poziţiile pierdute în ultimile decenii. Creşterea productivităţii necesită investiţii, de aceea e necesară creşterea fondurilor de subvenţionare în agricultură; o şansă pentru creşterea veniturilor obţinute în sectorul agricol ar fi promovarea şi facilitarea exporturilor de produse agroalimentare; trebuie să delimităm cele mai competitive domenii din sectorul agrar şi să punem accent anume pe dezvoltarea acestora: un domeniu important care dispune de bază pentru dezvoltare este legumicultura şi pomicultura, care deţin o pondere crescîndă pe piaţa locală. O practică nouă în agricultura ţărilor dezvoltate, dar şi în curs de dezvoltare, este cultivarea şi promovarea produselor ecologice pure. Acestea ar fi o şansă reală pentru RM de penetrare a pieţelor externe unde există o cerere crescîndă pentru produsele ecologice.

Agricultura în RM dispune de un potenţial natural, uman, dar mai puţin economic de dezvoltare, existînd decalaje mari în înzestrarea tehnică, productivitatea muncii, utilizarea de îngrăşăminte, inovare în domeniu, cu toate acestea, prin politici coerente de modernizare, măsuri bine calculate şi eforturi comune ale autorităţilor, producătorilor şi exportatorilor putem contribui la reabilitarea şi dezvoltarea agriculturii, la dezvoltarea ţării noastre şi la bunăstarea poporului acestei ţări.

Serviciul de presa PPRM
Sursa: www.pprm.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet