Istoria unor state prospere, îndeosebi în sec. XX ne-a demonstrat, că progresul a înaintat mai mult în societatile, care s-au concentrat în mod tradiţional pe valoarea ordinii şi bunei organizări sociale în interesul public a celor mulţi. În statele, unde au dominat în timp tendinţele radicaliste şi confruntările în societate, nu a fost asigurata stabilitatea politica, iar în consecinta, nu a fost realizat un progres veritabil al societatii.

În cadrul procesului de modernizare a societăţii are o importanta primordiala identificarea adecvata a scopurilor şi mijloacelor de realizare a acestora. Ori reformele, rupte de realitate social-economice, de premizele cultural-psihologice, promovate de elitele politice de la guvernare ori opoziţie vor eşua, provocînd instabilitate şi degradare social-economică.

Merită menţionat, că stabilitatea politică în sistemele politice contemporane se realizează, de regulă, în două moduri: prin dictatură sau dezvoltarea democraţiei. Stabilitatea realizată prin violenţă şi represiune ca regula se transformă într-o iluzie temporară, deoarece este realizata fără participarea maselor şi opoziţiei. Stabilitatea politică, bazată pe democraţie este mai previzibila, deoarece se dobîndeşte cu participarea paturilor largi ale societăţii, prin dezvoltarea şi acceptarea iniţiativelor societăţii civile. Stabilitatea se constituie din atitudinea populaţiei faţă de puterea politică existentă, posibilităţile regimului politic de a lua în considerare şi a armoniza interesele diferitelor grupuri, poziţia şi starea elitelor, caracterul relaţiilor în cadrul societăţii. Analizînd problema stabilităţii sociale, unii cercetatori au atras o atenţie deosebită asupra structurii sociale a intereselor şi importanţei culturii politice în vederea menţinerii stabilităţii societăţii.

Împortante elemente ale societăţii contemporane sînt considerate grupurile sociale, care unesc indivizii după criterii sociale, politice, naţionale, religioase, culturale. Grupurile exprimă diferite şi contradictorii interese proprii. Prin urmare, stabilitatea în societate poate există doar atunci cînd interesele diferitor grupuri vor coincide, avind tendinte de a fi identice. Aceste interese pot fi contradictorii, pe anumite segmente chiar în confruntare. Dar echilibrul intereselor şi, în consecinta, stabilitatea între grupurile sociale devin posibile în cazul coincidenţei de interese. Orice putere politica democratica merită să stimuleze procesul concentrării intereselor adverse cu scopul elaborării unei politici echilibrate de dezvoltare. Exemplu trebuie să serveasca acele state unde aceste proceduri sînt reglate atît din punct de vedere instituţional, cît şi din punct de vedere juridic. Coincidenţa de interese între diferite grupuri denotă prezenţa în societate a unui consens, care reprezinta o “înţelegere a unui număr mare de oameni din orice societate cu privire la cele mai importante aspecte ale ordinii ei sociale exprimată în acţiuni”. Consensul nu presupune un acord dat de fiecare cetăţean în raport cu o anumită chestiune sau o anumită unitate de păreri sau unanimitate. Este vorbă, în special, de cedări reciproce, toleranţă faţă de părerea oponentului, atunci cînd ambiţiile personale sînt sacrificate în numele cauzei comune. Consensul devine un factor stabilizator într-o societate cu condiţia că înţelegerea deplină se repercutează asupra întregului sistem politic, iar în calitate de mecanism al echilibrării intereselor adverse, servesc înainte de toate instituţiile democratice. Fundament al consensului trebuie să serveasca nu interesele unor grupări, inclusiv şi a celor aflate la guvernare, ci principii generale, valori democratice, etico-morale, caracteristice societatii şi care merita sa fie împărtăşite de toţi participanţii la viata politică. Ori cel mai periculos pentru un sistem poltic şi ordinea politică în general este pierderea de catre societate a încrederii în valorile politice şi morale şi idealurilor poporului. În societate trebuie să existe zone de coordonare a intereselor şi a poziţiilor, norme uniforme de conduită care ar putea fi respectate cu strictete de către toţi actorii politici. Doar în asemenea conditii puterea politica poate sa-si mentina legitimitatea.

Ştiinţa politica contemporana accepta să analizeze conceptul de legitimitate, în primul rind prin prisma fenomenului de susţinere de către populaţie a sistemului politic şi a valorilor lui fundamentale. Asemenea abordare este justificată, deoarece legitimitatea deficitară a regimurilor blochează deseori posibilitatea obţinerii unui randament sporit, în aceste condiţii, guvernanţii nu mai pot conta pe suportul societăţii, în vederea traducerii în fapt a programelor lor. Evident, strategiile şi programele elitelor guvernamentale nu-şi ating scopurile, în cazul în care nu sint aparate interesele largi ale societatii, nu înţelese şi acceptate obiectivele acestora şi cînd în rindurile elitei politice exista importante disensiuni asupra perspectivelor dezvoltării sociale.

Ultimele evenimente politice din Republica Moldova, inclusiv problema desfaşurării referendumului în Gagauzia demonstreaza, guvernantii noştri n-au capacitate de a promova consensul şi dialogul democratic în societate, şi creaza premize primejdioase pentru legitimitatea puterii politice şi a statului moldovenesc. Aceştea, practic nu au intreprins nimic pentru aplanarea conflictelor politice şi geopolitice, care afecteaza suveranitatea Republicii Moldova, şi au blocat ilegal organizarea unui referendum republican în problema vectorului politicii externe…

Este însă tragic comportamentul iresponsabil al unor forţe ale opozitiei, care pretind sa guverneze ţara dupa următoarele alegeri parlamentare. Aceştea, susţinînd, iar unii chiar finanţind organizarea referendumului în Gagauzia acţioneaza deasemenea ca şi guvernanţii, adica cu metode radicaliste, antidemocratice, non-consensuale… Cum vor consolida ei societatea şi statul Moldova, cind vor veni la guvernare?!

Sursa: ppsmd.org

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet