|||
PSDM (astăzi
PSD) / 18 iunie 2002
PSDM constată cu indignare că societatea moldovenească rămîne în continuare ostatic speculaţiilor stupide şi jignitoare în inventata problemă de denumire a limbii de stat. Numai limba populaţiei băştinaşe, din 1988 încoace, constituie subiectul infinitelor specule şi provocări, prin care tot soiul de provocatori politici îşi croiesc calea spre putere. Actualii guvernanţi, cu adevărat fiind succesori ai Partidului Comunist din RSSM, în politica lor pornesc de la ideea primitivă şi aberantă cum că recunoaşterea faptului că noi vorbim în limba română constituie un pericol la adresa statalităţii moldoveneşti. Comuniştii autohtoni nu sînt capabili să înţeleagă că această politică constituie o sfidare la adresa demnităţii tuturor oamenilor de bună credinţă din Republica Moldova, indiferent de originea lor etnică. E cazul de precizat că Art.13 din Constituţia Republicii Moldova, folosit în calitate de argument, a fost votat în 1994 de aceiaşi comunişti agramaţi şi agresivi, deghizaţi pe atunci în “agrarieni” şi “interfrontişti”.
PSDM consideră că recentele declaraţii a prim-ministrului Vasile Tarlev şi a altor membri de guvern sînt nişte încercări primitive de a sustrage atenţia opiniei publice de la multiplele eşecuri ale actualei guvernări.
PSDM avertizează puterea comunistă că orice tentativă de a reveni la stupidităţile jignitoare de sorginte sovietică totalitară în problema limbii, vor aduce la noi manifestări de protest, în care va fi prioritară demnitatea umană şi nu coloratura politică a participanţilor.
/Social-Democratul, nr. 11, iunie 2002/