De la sfîrşitul anilor ’80 şi pînă în prezent procesul politic în Republica Moldova este profund marcat de confruntările extremelor politice, în lipsa unei alternative democratice şi constructive. Drept consecinţă, sub drapelele democraţiei şi reformelor, în societatea moldovenească a apărut prăpastia dintre cei săraci şi mulţi, şi cei bogaţi şi puţini. Ambele extreme politice, cea pro-sovietică şi cea unionistă, conştient au torpilat procesul de edificare a statului moldovenesc şi poartă răspunderea politică, laolaltă cu instigatorii din exterior, de degradarea conflictului din zona de est a Republicii Moldovei într-un conflict armat de proporţii, soldat cu pierderi de vieţi omeneşti.

Societatea moldovenească permanent este şantajată de extremele politice, fiind antrenată în confruntările politice isterice şi sterile conform principiului totalitar: “Cine nu e cu noi — este împotriva noastră!”.

Odată cu reapariţia pe arena politică a Partidului Comuniştilor drapelul anticomunismului a devenit momeala cea mai eficientă pentru manipularea cetăţenilor. Societatea moldovenească deja a trecut prin experienţa de aşa-numitul anticomunism, cînd, după alegerile parlamentare din 23 martie 1998, anume pretinsul anticomunism a fost pus la baza Alianţei pentru Democraţie şi Reforme (ADR). Or, guvernarea ADR s-a soldat cu compromiterea totală a valorilor democratice în Moldova şi a deschis calea pentru revanşa politică a PCRM la 25 februarie 2001.

PSDM consideră că în acea perioadă de timp PPCD în modul cel mai direct a executat comanda comuniştilor, distrugînd Convenţia Democratică, în spatele căreia a ajuns în Parlament, şi lovind în ADR. Votul PPCD a fost decisiv în răsturnarea guvernului Sturza la 8 noiembrie 1999. Iar la finele anului 1999 Iurie Roşca şi Vladimir Voronin împreună au votat guvernul Braghiş, creînd o coaliţie monstruoasă dintre pretinşii comunişti şi pretinşii anticomunişti, care perfect le-a deservit interesele lor comune.

Imediat după alegerile din 25 februarie 2001 PPCD de facto a iniţiat o nouă campanie electorală, tratîndu-i pe cetăţenii Republicii Moldova, laolaltă cu pretinşii comunişti, ca pe o turmă, lipsită de raţiune, memorie şi demnitate. Totodată, continuînd politica sa de parteneriat cu PCRM, pretinşii “creştin-democraţi” promovează politica de nimicire cu mîinile comuniştilor a oricărei alternative democratice. Anume în acest scop PPCD a propus pragul electoral succesiv, votat de comunişti la 25 ianuarie 2002 în toiul manifestaţiilor anticomuniste de stradă. Iar ideea profund antidemocratică de reînregistrare a partidelor politice, care are drept scop hărţuiala opoziţiei de către putere, iarăşi a fost lansată de PPCD şi preluată de comunişti.

PSDM consideră că ideea de reconciliere a forţelor politice a fost lansată de PPCD din simplul motiv că această formaţiune politică alunecă într-o criză internă tot mai profundă. Societatea a obosit de pretinsul anticomunism de stradă, monopolizat de o singură formaţiune politică şi de infinitele “Mari Adunări Naţionale”. PPCD a devenit ostaticul rolului pe care şi l-a asumat şi, lansînd într-un mod fariseic ideea de reconciliere, încearcă cu disperare să evite moartea politică.

PSDM consideră că, atîta timp cît societatea moldovenească va permite afaceriştilor politici de diferite culori să o manipuleze, impunînd nişte clişee primitive şi lipsite de sens, atîta timp nouă ne va fi ruşine de faptul că sîntem cetăţeni ai Republicii Moldova.

PSDM refuză să participe la spectacolul provincial cu anticomunismul, care serveşte intereselor lui Vladimir Voronin şi Iurie Roşca.

PSDM, apelînd la raţiunea şi demnitatea cetăţenilor Republicii Moldova, îi chemă la consolidare în baza valorilor social-democraţiei europene — unica cale de depăşire a crizei din societate şi de consolidare a statului moldovenesc.

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet