Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | alegeri.md | avere.md
Declaraţia deputatului PSL Igor Klipii prezentată în plenului Parlamentului Republicii Moldova
|
|
Stimaţi colegi,
Sfîrşitul anului 2006 poate fi considerat drept apusul epocii “comunismului transparent” în Republica Moldova. Odată intraţi în noul an 2007, toate iluziile şi speranţele noastre alimentate de demagogie pro-europeană ale guvernării pot fi considerate un capitol închis.
Asistăm astăzi la două iniţiative ce trădează intenţiile reale ale majorităţii guvernante. Una din acestea se referă la modificarea Regulamentului Parlamentului, prin care se va exclude de acum încolo transmisiunea în direct a şedinţelor Parlamentului. Cea de a doua vizează lichidarea posturilor de televiziune şi radio Euro TV şi Antena C. Amândouă aceste iniţiative pot fi considerate drept încununare a procesului de reducere la tăcere a celor care încă se vor liberi şi au demnitatea de a avea o opinie.
Discuţiile referitoare la stoparea transmisiunilor în direct a şedinţelor Parlamentului, cît şi cele privind viitorul posturilor municipale Euro TV şi Antena C au o istorie îndelungată. Pînă în prezent întreaga maşinărie propagandistică a comuniştilor aşa şi nu a fost capabilă să inventeze argumente nici acceptabile, nici coerente.
1. S-a invocat cheltuirea banilor publici — dar se trece cu vederea marea problemă pe care o reprezintă modul de funcţionare a companiei Teleradio- Moldova, precum şi bugetele incomparabil mai mari ale acestora. De ce TVM şi Radioul Naţional pot exista din bani publici, iar posturile municipale — nu? Or, Chişinăuienii, constituind grosul contribuabililor la bugetul ţării, au dreptul să dispună de un Audiovizual care sa-i informeze asupra problemelor urbei. Vreau să atrag atenţia asupra faptului că absolut toţi candidaţii la funcţia de Primar General al municipiul Chişinău, absolut toate partidele politice implicate în campania electorală, inclusiv PCRM au insistat asupra necesităţii dezvoltării unui dialog larg cu chişinăuienii, asupra lărgirii implicării cetăţenilor în viaţa publică, iar mijlocul principal la care se făcea referinţă erau anume posturile municipale de radio şi tv. De altfel, bugetul de care au “beneficiat” posturile în cauză demonstrează că ele ar putea fi rentabile dacă li s-ar fi permis acest lucru. Dimpotrivă, TVM şi Radio Moldova au trecut prin scandaluri de proporţii legate de delapidarea banilor publici ca să demonstreze doar performanţe în spălarea creierilor contribuabililor. Ar trebui să ne întrebăm totuşi — de ce posturile Radio şi TV private pot fi rentabile, iar TVM şi Radioul Naţional — nu.
Şi oare nu guvernarea este vinovată de această situaţie, oare nu este clar că anume din cauza cătuşelor politice în care activează colectivele de la TVM şi Radioul naţional, aceste posturi sînt fără faţă şi fără conţinut — instrumente de propagandă şi manipulare achitate din bani publici?
2. O altă întrebare rămasă fără de răspuns, dar intuit de către toată lumea este — cine vor fi viitorii proprietari ai posturilor municipale? Doreşte cineva să creeze noi locuri de muncă şi să lanseze o afacere în Chişinău şi în ţară? Or, este cunoscut faptul că doritori de a se lansa pe piaţa informaţională au mai fost şi altădată, dar că aceştia au fost “convinşi” să-şi reorienteze interesele spre alte tărîmuri. Cine sunt, aşadar, persoanele “curajoase”? Şi de ce sunt împiedicate să-şi dezvolte afacerile liber şi nestingherit?
Are cineva impresia că în RM sunt prea multe posturi de radio şi TV şi nu ar mai fi loc pe piaţă informaţională şi pentru alte posturi, de vreme ce se recurge la lichidarea celor municipale? Dimpotrivă, este absolut evident că în cazul Republicii Moldova se cere o liberalizare a acestui domeniu de activitate şi nu strangularea lui. Piaţa noastră informaţională rămâne subdezvoltată şi este menţinută artificial în această stare.
Nu tehnica performantă sau alte bunuri materiale sunt patrimoniul principal al posturilor municipale, ci oamenii — profesionişti şi curajoşi, care au creat cele două nume cunoscute în toată ţara: Euro TV şi Antena C. Cine are nevoie de aceşti jurnalişti? Oare nu imparţialitatea şi faptul că au încercat să facă jurnalism în condiţiile unui regim semi-anarhic, semi-dictatorial este cauza răfuielii?
Este absolut evident că nu atît posturile respective interesează, deşi şi acest aspect nu trebuie neglijat, ci anume caracterul lor independent şi obiectiv atît de disonante cu aşteptările guvernanţilor.
3. Un alt aşa-zis argument vehiculat întru justificarea înstrăinării posturilor municipale de radio şi tv a fost aşa-zisa parţialitatea lor politică. Aceste afirmaţii sunt deosebit de jignitoare pentru jurnaliştii ambelor posturi şi totalmente lipsite de suport. Or, faptul că cele două posturi municipale nu aduc elogii guvernanţilor, aşa cum o fac TVM şi Radio Moldova, nu înseamnă deloc “părtinire politică”. A spune lucrurilor pe nume, stimaţi guvernanţi, nu e totuna cu “parţialitate politică”. Atît la Euro TV, cît şi la Antena C, s-a făcut jurnalism echidistant şi profesionist în condiţii de subzistenţă, iar învinuirea de părtinire nu este altceva decît expresia intenţiei de o răfuială ulterioară.
Dacă aceste posturi ar fi făcut partizanat politic, BMD nu ar fi realizat în martie 2005 acel scor electoral modest în Chişinău.
4. De ce acei care pledează atît de insistent pentru lichidarea posturilor municipale nu pledează pentru acelaşi lucru şi în cazul posturilor radio şi tv din Gagauz-Yeri?
Răspunsul, dacă nu-l cunoaşteţi mult-stimaţi comunişti, este simplu — FRICA!
Găgauzii au băgat frica în PCRM.
Să nu uităm că bugetul 2006 a fost consumat pentru grădiniţe, spitale, gazificare, drumuri în Gagauzia. Rezultatul a fost — eşecul total al PCRM.
La fel trebuie să ţinem cont că atât învingătorii, indiferent cine vor fi ei, cît şi comuniştii au avut un mesaj electoral antieuropean şi 100/100 pro-rusesc.
Concluzia este că PCRM nu mai este un partid credibil, iar oamenii pe care îi promovează nu fac faţă aşteptărilor. Reprezentanţii PCRM vin la putere doar pentru a-şi satisface propriile interese — nimic mai mult! Oferta PCRM este bunăstarea lor în baza sărăciei noastre!
Sper foarte mult că lecţia dată de găgăuzi va fi însuşită şi de populaţia românească a acestei ţări!
Stimaţi colegi,
Nu există altă explicaţie pentru cele ce se întâmplă în Republica Moldova, decît pregătirea pentru alegerile locale din 2007. Suntem, de fapt în plină campanie electorală în condiţii de inegalitate totală.
Din păcate, calea aleasă de PCRM este departe de valorile unei democraţii europene. Comuniştii merg pe calea cinică a manipulărilor demagogice deoarece nu sunt capabili nici să conlucreze cu opoziţia, nici s-o audă şi nici să concureze liber şi în condiţii de egalitate. Din toate timpurile arma partidelor autoritare a fost şi rămîne minciuna, teroarea, dar şi sărăcia. Acestea sunt armele celor înfricoşaţi de faptul că poporul ar putea afla cine sunt în realitate conducătorii săi şi care sunt interesele lor reale, iar situaţia este atît de proastă încît Maşina comunistă este speriată şi de aceste cîteva surse plăpînde de informaţie pe care le mai au cetăţenii: transmisiunea în direct a şedinţelor parlamentului şi posturile municipale publice de radio şi tv.
Controlul total al resurselor financiare, economice şi administrative, subordonarea posturilor publice de televiziune şi radio, lichidarea autonomiei locale, marginalizarea justiţiei, utilizarea aparatului represiv al statului etc., etc., se dovedesc a fi insuficiente pentru păstrarea puterii.
Trebuie să constatăm că are loc un proces de viciere continuă a sistemului democratic din Republica Moldova, iar odată declanşat acest proces nu se va opri decît o dată cu prăbuşirea regimului. Ar fi greşit să ne facem iluzii că vom avea un fel de dictatură pro-europeană. Ar fi la fel de greşit să sperăm că Democraţia în RM poate fi instaurată de cineva din afară. Ar fi greşit să sperăm că vom putea evada cu toţii din această ţară.
Nu aceasta este soluţia.
Republica Moldova ar putea deveni un stat democratic şi prosper, iar cetăţenii acestei ţări chinuite pot spera la un viitor european, dar nu înainte de plecarea comuniştilor de la putere.
