Onorata asistenta, stimati colegi,

Congresul Extraordinar al Partidului Social-Liberal, convocat pentru astazi de Consiliul National din octombrie 2007 al Partidului, este unul deosebit si se desfasoara pe fundalul unor evenimente politice cu totul si cu totul aparte.

Rezultatul alegerilor locale din iunie 2007 a fost unul determinant, asa dupa cum se si astepta, pentru viitorul politic al tarii. Faptul ca partidul de guvernamint a pierdut alegerile in majoritatea raioanelor republicii, si mai ales pierderea rasunatoare suferite de comunisti aici la Chisinau, a schimbat coordonatele politicii moldovenesti si a deschis perspective noi pentru alegerile generale din 2009. Intrat intr-o profunda criza de imagine si de idei, confruntat cu grave probleme sociale si economice, cu efectele dezamagirii rapide a populatiei, PCRM-ul a lansat o serie de actiuni pentru prevenirea unui esec total la alegerile care se apropie — modificarea legislatiei electorale si a celeia privind partidele politice, interventii in forta in sistemul de justitie si presa pretins publica, punerea la respect a administratiilor necomuniste din raioane, o campanie masiva de denigrare a primariei municipiului Chisinau, multiplicarea partidelor politice pe segmentul necomunist s.a.

Pentru noi, social-liberalii alegerile locale din 2007 au avut, de aemenea, un efect crucial. Inca la Consiliul National din octombrie 2006 am spus ca rezultatul scrutinului din iunie 2007 va fi determinant pentru viitorul partidului, subliniind ca daca PSL nu acumuleaza cel putin 5 % din voturile pentru listele consiliilor raionale si municipale, fuziunea PSL cu o alta formatiune politica va fi inevitabila.

Nu e nici un secret ca deja rezultatul obtinut de Blocul Electoral PSD-PSL la alegerile din mai 2003 a marcat cumva soarta partidului. Desi considerat bun de unii, scorul pe care l-am obtinut atunci a fost sub asteptari, in orice caz am considerat ca efortul moral si material pe care l-am depus pentru a lansa PSL-ul, tot ce facusem timp de doi ani pentru a-l consolida si extinde, nu era justificat prin cele 4,4 % din voturi acumulate de Blocul PSD-PSL. Cei dintre dumneavoastra care erau membri ai Consiliului National la acea vreme isi amintesc ca stabilisem deja si data congresului de lichidare a partidului — duminica, 22 iunie 2003.

Incurajati si de prietenii nostri din exterior dar si de membrii PSL din teren am decis sa mergem totusi, inainte si sa judecam despre viitorul partidului prin prisma alegerilor parlamentare din 2005. Decizia de a merge in cadrul Blocului “Moldova Democrata”, formatiune pentru aparitia careia pledasem inca de la finele anului 2003, a fost fara indoiala o solutie buna, o sansa indubitabila de a transforma PSL-ul in partid parlamentar. PSL-ul n-a avut posibilitatea de a dispune de prea multi candidati pe lista blocului, partenerii nostri invocind performanta modesta obtinuta in alegerile din 2003, totusi, am preferat sa nu dau ascultare celor care considerau ca trebuie fie sa manifestam intransigenta in discutii sau sa mergem in alegeri de unii singuri. Imi dadeam bine seama la ce-ar fin condus o conduita intransigenta — la excluderea PSL din formula. Si-mi dadeam tot atit de bine seama ce-ar fi insemnat pentru partid o campanie electorala sinestatoare.

Din pacate BMD-ul n-a fost nici cistigator in alegeri si nici longeviv. Criza in care a intrat partidul in aprilie 2005 m-a facut la Consiliul din iunie a acelui an sa pun inca odata problema lansarii discutiilor privind fuziunea cu una din formatiunele democratice parlamentare. Surprinzator, marea majoritate a membrilor Consiliului National au respins aceasta propunere, care parea sa fie logica si agreata de partenerii nostri externi. M-am conformat acelei decizii si am acceptat la Congresul din 10 iulie 2005 cel de-al doilea mandat de presedinte al partidului.

Au urmat doi ani dificili. Resurse extrem de limitate, capacitate de mobilitate mult mai redusa, acces la presa foarte restrins, si totusi catre finele anului 2006, in mare parte datorita prestatiei grupului parlamentar, imaginea PSL s-a redresat. Unele structuri teritoriale au fost intarite, in multe raioane au fost create structuri noi, lent dar ferm se observa o crestere a popularitatii PSL in sondajele de opinie. La 10 noiembrie 2006 Partidul Social-Liberal a fost acceptat ca membru cu drepturi depline in Internationala Liberala, devenind astfel cel de-al doilea partid din spatiul ex-sovietic acceptat in familia mondiala a liberalilor. Toate acestea ne-au alimentat increderea ca PSL-ul mai are o sansa, ca alegerile din iunie 2007 ar putea confirma tendinta de crestere a Partidului.

Stimati colegi,

Va marturisesc ca asteptarile noastre de la aceasta campanie au fost poate prea mari. Daca ne gindim la cei circa sapte mii de candidati, la acoperirea teritoriala extraordinara pe care o reusisem, la efortul material si moral depus, era firesc sa asteptam un procent cu mult mai mare decit cel obtinut. Rezultatul, insa, a fost unul uluitor si demobilizator. Cu exceptia citorva raioane care ne-au confirmat asteptarile tabloul care ne aparea in dimineata zilei de 4 iunie era unul devastator. In primele ore ale zilei de 4 iunie 2007 devenise clar ca Partidul Social-Liberal a intrat in impas si ca singura solutie care ne ramine la indemina pentru ca efortul depus de noi timp de sase ani de zile sa nu fie zadarnic este fuziunea cu un alt partid politic.

Recunosc ca nici pina astazi nu inteleg carui fapt s-a datorat acel rezultat de 3,2 % pe tara si mai ales acel 1,5 % pe Chisinau. Fara indoiala un rol esential l-au jucat intimidarile la care au fost supusi candidatii PSL. Multi dintre colegii nostri au fost demobilizati de pe cimpul luptei electorale prin procese judiciare, de probleme la serviciu, de presiuni asupra apropiatilor. Nu sint singulare nici cazurile cind convinsi de esec liderii unor organizatii teritoriale precum cele din Taraklia sau Gagauz Yeri, dar nu doar, au profitat de putinii bani pe care au putut sa-i ea pentru alegeri, fara a se lansa de fapt in campanie electorala. Post-factum descopeam cu durere ca liderii unor structuri raionale ne furnizau date false, ne spuneau ca au fost inaintate liste in opt localitati, CEC-ul ne dadea patru localitati, ni se spunea ca sint zeci de observatori, CEC-ul ne oferea cifre incomparabil mai modeste.

Chisinaul n-a fost nici el o exceptie. Ba dimpotriva. Am avut cca 300 de observatori ca sa constatam cu consernare a doua zi ca in unele circumscriptii electorale am avut doi observatori si nici un vot! Unii observatori veneau la sediu pentru a fi remunerati si ne recunosteau cu non-salanta ca au votat pentru candidatii altor formatiuni politice. Aceste triste detalii, pe care n-am dorit niciodata sa le discut si sa le analizez public, au fost poate una din cele mai cumplite dezamagiri personale.

De altfel, un tinar comentator politic de la un ziar de stinga afirma zilele trecute ca Partidul Social-Liberal ar fi “cel mai mare esec al vietii mele”. Eu nu cred ca a fost chiar un esec, desi sint departe de a sustine ca a fost o victorie. Accept ca paharul are doar o jumatate plina.

Partidul Social-Liberal a lasat o urma vizibila in viata politica din Republica Moldova. Am fost prima formatiune care a organizat seminare de instruire politica pentru membrii sai. Am fost prima formatiune politica care a lansat un imn si un drapel de partid, care a facut apel activ la conferintele de presa pentru a-si face auzita opinia vizavi de o problema sau alta. Am lansat in tara curentul social-liberal, devenit astazi atit de popular, am fost primii care au stabilit un contact activ cu fundatiile politice internationale, am fost primii care au facut apel de o maniera transanta la vocatia europeana a Republicii Moldova.

Voi aminti ca PSL a fost singura formatiune politica care in februarie 2002 a contestat legalitatea alegerilor locale anticipate anuntate de comunisti, anticipind o reactie negativa a Consiliului Europei in acest sens. Noi am fost prima formatiune politica care a relansat in decembrie 2001, cu ocazia aniversarii a zecea de la destramarea URSS, practica actiunilor de protest politic, o practica ce fusese de multa vreme uitata in Republica Moldova. PSL-ul a avut o pozitie corecta si apreciata de partenerii nostri occidentali in ceea ce priveste proiectul OSCE de solutionare a conflictului transnistrean in iulie 2002. Si tot asa, PSL-ul a fost prima formatiune politica care a reactionat la proiectul “Kozak”, pe care la inceput cei mai buni comentatori ai fenomenului transnistrean de la noi si liderii celor mai pro-nationale partide ale vremii l-au considerat o bagatela. La inceputul anului 2004 social-liberalii au fost cei care au lansat ideea unei largi aliante de centru-stinga/centru-dreapta, o alinata in care s-ar fi regasit principalele formatiuni social-liberale — PSL si AMN si principalele formatiunin social-democrate, PDM si PSD. Aceasta initiativa, ulterior discutata cu partenerii nostri din afara, a si stat la baza Blocului “Moldova Democrata”.

De altminteri, stimati colegi, Partidul Social-Liberal a militat in permanenta, din chiar momentul lansarii Grupului Initiativei Social-Liberale, pentru unificarea formatiunilor de orientare democratica, intii de toate a formatiunilor de orientare liberala si social-democrata. Am considerat ca ideea social-liberala, initial intimpinata cu neincredere de unii, era locul de randez-vous potrivit, pentru cei care se considerau social-democrati si liberali. In februarie 2006 PSL a venit cu propunerea de a crea un partid liberal unic, adresindu-ne expres tuturor formatiunilor care se revendicau drept liberale. Prietenii nostri liberali din Romania si Germania au salutat imediat initiativa PSL, oferindu-se sa fie mediatorii acestui proces. Am relansat initiativa in toamna anului 2006, urmind ca in noiembrie a acelui an la Iasi liderii formatiunilor si gruparilor liberale din Republica Moldova sa aiba o discutie moderata de reprezentantii Partidului Liber Democrat German. Propunerea s-a incheiat cu un esec total. O ultima incercare de a impinge spre unire, sau cel putin aliere, PL-ul, PSL-ul si PNL-ul, intreprinsa la inceputul lui aprilie 2007, s-a soldat de asemenea cu esec. Nici dialogul purtat separat cu PNL din iunie pina in octombrie 2007 n-a dat nici un fel de roade in pofida faptului ca am oferit PNL-ului conditii ideale — sansa de a alege un nou presedinte, organizarea unui congres de unificare cu numar egal de delegati, pastrarea denumirii PSL dar cu sigla PNL, un numar egal de membri ai celor doua formatiuni in Biroul Permanent.

In consecinta, stimati colegi, mi-am dat seama ca mofturile personale, supraaprecierea de care dau dovada multi activisti politici de la noi, lipsa de rezonabilitate dar si de autoevaluare si evaluare adecvate, sint, intr-adevar cauza principala a debandadei prin care trece scena politica din Republica Moldova si implicit a haosului si dezmatului in care se afla aceasta tara.

Nu vreau in nici un caz sa spun sau sa las se inteleaga ca decizia de a fuziona cu PDM ar fi fost o optiune de nevoie, o optiune luata din cauza lipsei de alternativa sau, si mai rau, din cauza ca doream o fuziune cu orice pret.

PDM si PSL au participat impreuna la alegerile din 2005, au facut parte dintr-un bloc politic si electoral. Optiunea de fuziune care parea colegilor nostri democrati americani ca fiind cea mai fireasca in mai-iunie 2005, si acest lucru si-l amintesc liderii organizatiilor noastre raionale, era anume cea cu Partidul Democrat. E adevarat, in iunie 2005, PDM-ul era dispus sa faca mai putine cedari PSL-ului decit a facut acum, or lansarea discutiilor de fuziune dintre cele doua formatiuni a inceput intr-un moment prielnic pentru PSL si anume atunci cind PDM-ul a fost supus unor framintari interne. In aceste circumstante PSL-ul a reusit sa obtina conditii de fuziune cu mult mai bune decit obtinuse de exemplu PFD-ul atunci cind a fuzionat cu PSL-ul. Dincolo de faptul ca PSL a obtinut o treime din membrii Biroului, doua pozitii de vicepresedinte al partidului si pozitia de prim-vicepresedinte, dincolo de faptul ca PDM a acceptat imnul de partid al PSL, steaua de la Betleem ca element al siglei partidului unificat, trimiterea la social-liberalism in statutul Partidului unificat si in Manifestul programatic, cele mai importante concesiuni au fost facute in plan politic. PDM a acceptat sa fie un partid federalist european iar mesajul partidului unificat se va conduce de principiile “caii a treia”, stipulate in Manifestul Social-Liberal. Relatiile cu SUA, Germania, Marea Britanie si Franta sint declarate ca fiind prioritare in planul politicii externe ca si relatiile speciale cu Romania si Ucraina, la care facea trimitere actul constituant al Partidului Social-Liberal.

Desigur, stimati colegi, nu doar aceste momente tehnice sau de ordin doctrinar au facut posibila aceasta unire. Fara indoiala, cel mai important argument este unul de natura pragmatica — alegerile din 2009. Politica e singura arta pragmatica, desi in Republica Moldova ea ramine inca dominata de emotii si pasiuni. E clar ca in conditiile actuale, cind blocurile electorale sint interzise, cind bariera electorala revine la 6 %, cind moralul membilor nostri de partid dupa esecul din iunie 2007 e la pamint, a mai incerca marea cu degetul e si periculos, si chiar imoral. In plus, mai este ceva — chemarea alegatorilor. Ce nu s-ar spune, cetatenii Republicii Moldova doresc si reclama unirea fortelor democratice si voteaza partidele mari. Formatiunea care va rezulta din contopirea PDM si PSL va fi, fara indoiala, printre trei cele mai mari partide politice din tara. Cum va arata aceasta formatiune, care va fi mesajul ei, care va fi conduita ei pe scena politica, care va fi rezultatul final, depinde desigur de noi toti. Ar fi exagerat sa credem ca dintr-o simpla adunare aritmetica rezulta succesul. Pentru succesul la care rivnim va trebui sa muncim, va trebui sa facem tot posibilul ca acest sacrificiu pe care sintem dispusi sa-l facem astazi, sa se incuneze cu rezultatul pe care-l asteptam.

Stimati colegi,

Imi dau seama ca majoritatea dintre dumneavoastra constientizeaza bine importanta acestui moment, greutatea deciziei. Fiecare din dumneavoastra, cei prezenti in aceasta sala, au dat acestui partid o parte din sine, din timpul sau, din energia sa. PSL-ul este in egala masura succesul si insuccesul nostru, al tuturora. Am trait impreuna si vremuri mai bune, si vremuri mai proaste. Ne-am bucurat de victorii si ne-am amarit de esecuri. Credeti-ma, pentru mine personal, unul dintre extrem de putinii din aceasta sala care am trait istoria acestui partid cu intensitate maxima nu fiecare zi, ci fiecare secunda, pentru mine aceasta perioada cuprinsa intre 7 martie 2001, cind 40 de colegi isi puneau semnatura pe lista Grupului Iniatiativei Social-Liberale si congresul de astazi, nu inseamna sapte ani ai PSL, ci sapte ani din viata mea confudati cu viata acestui partid.

De aceea, momentul de azi, si pentru mine ca si pentru Dumneavaostra, e oarecum dureros. Dar necesar. Prefer sa fac un lucru util, sa stiu ca eu si colegii mei nu ne risipim eforturile in van. Prefer sa nu ma mingii cu gindul ca sint lider de partid cum fac atitea frustrati din Republica Moldova, ci prefer un rezultat daca nu garantat cel putin probabil al investitiilor de timp, efort si resurse pe care noi toti le facem in numele unei cauze. Anume din acest motiv, fuziunea pentru care trebuie sa ne pronuntam astazi este un act necesar. In acealas timp, va multumesc pentru tot ce-ati facut in acesti ani, nu pentru PSL, pentru tara, pentru cauza europeana, pentru ideea democratica. Imi pare rau ca multe din visele noastre nu sau implinit, ca multe din asteptarile noastre sau dovedit a fi iluzorii dar totusi, viata nu se termina aici si ea in nici un caz nu este doar un urcus. Eu sper ca noi toti impreuna, regasindu-ne in cadrul unei formatiuni politice unificate, mai mari, vom reusi ca multe din lucrurile care n-am apucat sa le facem in PSL sa le facem acolo.

Va multumesc!

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet