Stimaţi colegi, onorată asistenţă

Astăzi, 18 noiembrie, ar fi trebuit să participăm cu toţii la un cu totul alt eveniment. Astăzi ar fi trebuit să alegem, în sfârşit, şeful statului şi să punem capăt crizei politice care macină ţara de doi ani şi jumătate.

Cu părere de rău, în loc să alegem şeful statului, ne-am pomenit într-o situaţie politică şi mai dificilă, într-o situaţie întortocheată, incertă, care face întreaga clasă politică să apară într-un mod deosebit de ridicol şi iresponsabil în faţa societăţii.

Se pare că am spulberat ultimele speranţe şi gânduri pozitive ale oamenilor faţă de partide şi politicieni. Astăzi aproape nimeni dintre cetăţeni nu ne mai crede. Iar noi între noi demult nu ne mai credem unul pe altul. Regret să constat acest lucru.

Aşa se întâmplă că noi, parlamentarii, ne-am izolat nu doar de problemele şidoleanţele societăţii, dar ne-am izolat unii de alţii. Fiecare partid ridică baricade şi îşi arată ghimpii, fiecare lider se dă mai important decât altul, fiecare încearcă să-şi demonstreze ambiţiile şi nu vrea să-l asculte pe celălalt.

Şi nimeni nu vrea să cedeze. Toţi vor să fie beton. Că aşa e la modă acum, să fii beton. De parcă, a fi beton, în gândire şi comportament, e un lucru pozitiv.

Din contră, deseori e mai inteligent şi e mai de folos pentru societate să fii flexibil şi eficient, decât să ai comportament de rinocer şi să nu vrei să cedezi niciun cenimetru din ambiţiile personale.

Anume această încrâncenare de rinocer şi aceste aşa-numite principii de beton, de doi ani de zile ţin în şah întreaga viaţă politică din Republica Moldova. Nici economia, nici viaţa socială, nici relaţiile externe nu pot evolua normal în condiţiile când nu există o stabilitate politică şi nimeni nu are garanţii privind ziua de mâine.

Adevărul e că vreo trei-patru oameni au făcut ostatici ai ambiţiilor lor peste trei milioane de moldoveni. De doi ani de zile întreaga populaţie a ţării rabdă şi se uită cum nu se pot înţelege între dânşii câţiva lideri de partid care nu pot împărţii funcţiile şi nu se pot lămuri cine dintre ei e mai important.

Dar nu se mai poate aşa! Toate au o limită. Şi se pare că această limită iată că este atinsă.

Sondajele de opinie arată căderea catastrofală a încrederii cetăţenilor în clasa politică moldovenească. Şi această atitudine faţă de politicieni şi faţă de Parlament continuă să se înrăutăţească.

Oamenii, în marea lor majoritate, consideră că ţara merge în direcţie greşită. Nemulţumirea socială generală a atins cote explozive, alarmante. Unele segmente ale populaţiei sunt gata să-şi manifeste nemulţumirea prin proteste şi revolte în masă, alte segmente caută modalităţi să plece cât mai repede din această ţară, iar alţii cad într-o depresie adâncă şi devin total indiferenţi faţă de transformările politice din ţară şi faţă de soarta ţării în general.

Sunt înspăimântătoare fenomenele care se profilează la nivel de societate. Şi, în aceste condiţii, repet, cu atât mai nedemnă şi lipsită de calcul este încrâncenarea politicienilor, care pun mai presus de orice ambiţiile personale şi de partid.

Oare nu este clar că, dacă vor fi declanşate alegerile anticipate, ţara se va transforma în teren de război politic crâncen?

Oare nu e clar că dacă se vor declanşa alegeri anticipate, economia se va împotmoli definitiv şi nu o vom putea relansa inca multi ani inainte?

Iar într-un final, oare nu e clar că vom ajunge iarăşi la aproximativ aceeaşi situaţie politică, cu acelaşi blocaj, cu aceeaşi nevoie de negocieri, numai că mult mai certaţi între noi şi mai duşmăniţi?

Atunci, care este logica şi care sunt motivele să permitem alte alegeri anticipate? Eu, personal, nu le văd.

Stimaţi colegi,

Noi, cei trei deputaţi, care acum facem parte din grupul socialiştilor, am venit acum două săptămâni cu o soluţie reală pentru depăşirea crizei politice din ţară. Noi am înţeles că este practic imposibil de a găsi o ieşire din situaţie atât timp cât rămânea conservat războiul de poziţii dintre PCRM şi AIE.

Noi am părăsit PCRM-ul, am spart blocajul în negocieri şi am propus unica soluţie valabilă pentru depăşirea crizei politice şi evitarea alegerilor anticipate – alegerea unui preşedinte apartinic şi reformatarea guvernării. Apropo, faptul că actuala guvernare trebuie să fie reformatată o arată toate sondajele.

Noi am fost suntem si vom fi consecvanti. Suntem gata să votam pentru o candidatură apartinică, din afara Alianţei de guvernare, care să fie independentă de influenţele partinice şi prin alegerea căreia să fie posibilă reformatarea guvernării, aşa cum e firesc să fie şi aşa cum îşi doresc şi cetăţenii.

Însă, cu părere de rău, soluţia propusă de noi nu a fost acceptată de către cei care se plingeau doi ani de zile că nu au voturi pentru stabilitate. AIE s-a încăpăţinat să vină cu candidatul său, deşi era clar că dacă un candidat al Alianţei nu a fost ales până acum, el nu va fi ales nici de acum încolo.

Pe de altă parte, PCRM s-a retras totalmente de la procesele de negociere şi aştepta, în speranţă nesănătoasă, că preşedintele statului totuşi nu va fi ales. Nici abordarea Alianţei, nici abordarea PCRM-ului nu au fost constructive. Ele nu au permis depăşirea crizei, ci doar au agravat-o.

Aceste abordări sunt cu atât mai condamnabile, având în vedere că anume PCRM şi partidele din Alianţă au votat ziua alegerii preşedintelui, 18 noiembrie, însă nici PCRM, nici Alianţa nu au fost capabili să cedeze şi să identifice o candidatură de compromis, nici măcar nu şi-au înaintat propriile candidaturi, deşi au avut posibilitatea s-o facă.

Şi astăzi, după ce a fost iniţiat exerciţiul de alegere a preşedintelui, ajungem iarăşi să reluăm totul de la zero.

Pe noi însă ne uimeşte că nici acum Alianţa nu este gata să cedeze din ambiţiile şi din capriciile sale.

În asemenea caz, stimaţi colegi deputaţi din AIE, permiteţi-mi să vă întreb: Voi ce, intenţionat împingeţi situaţia spre alegeri anticipate? Voi nu înţelegeţi că nu se va vota pentru un candidat din partea AIE, tot aşa cum nu se va vota un candidat din partea PCRM?

Repet, există o singură alternativă reală – alegerea unui candidat APARTINIC, din afara oricărui partid. Doar un asemenea candidat are şansele să fie ales. Cu un asemenea candidat poate fi depăşită criza politică şi se poate stabiliza situaţia în ţară. Oare este atât de greu de înţeles acest lucru? Oare sunt atât de mari ambiţiile voastre?

Noi, cei trei deputaţi întruniţi în grupul parlamentar al socialiştilor, am propus în calitate de candidat pe doamna Zinaida Grecianîi, ca şi candidat apartinic, destoinic. Până astăzi, nu am auzit nicio candidatură apartinică de alternativă nici din partea Alianţei, nici din partea PCRM.

De aceea, declar în mod oficial, de la tribuna Parlamentului, că noi, grupul socialiştilor, suntem gata să analizăm candidaturile apartinice înaintate atât de AIE, cât şi de PCRM, pentru a încerca să ajungem împreună la un consens politic şi să votăm preşedintele.

Iar la modul ideal, ar fi minunat să identificăm o candidatură apatinică de consens larg, cu participarea şi a PCRM-ului, şi a partidelor din Alianţă. Noi suntem gata să votam pentru o asemenea candidatură. Dar, stimaţi colegi, pentru aceasta haideţi să cedăm cu toţii câte puţin şi să reluăm negocierile pe principii noi – identificarea candidaţilor apartinici, care să nu trezească frustrarea niciunui partid.

Stimaţi colegi,

Cupa răbdării cetăţenilor este plină. Şi stăm la marginea unei prăpastii politice şi sociale. Puteti da dovada si DVS de responsabilitate si maturitate politica?

Noi credem că mai există o şansă să depăşim această criză politică ruşinoasă. Dar acum este, cu adevărat, ultima şansă.Hhaideţi să fim la înălţimea situaţiei, haideţi să ieşim din izolare şi de după baricade. Haideţi să identificăm cu toţii un candidat apartinic de consens şi… haideţi să votăm odată şi odată preşedintele ţării.

Vă mulţumesc.

Sursa: dodon.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet