partide.md

|||

PSRM / 14 decembrie 2012

Această scrisoare i-a fost adresată preşedintelui Nicolae Timofti pe data de 1 noiembrie.

Am considerat că era cazul să-l atenţionez personal, nu în văzul presei, cu privire la deparapajele de la buchia Constituţiei pe care le-a comis în ultima jumătate de an. I-am spus că ar trebui să fie mai receptiv la vocea majorităţii şi să-şi asume înalta responsabilitate care i-a revenit ca din senin. Se vede însă că dînsul, după o perioadă iniţială de intimidare în funcţia sus-pusă, a intrat acum într-un fel de azart politic, catalizat probabil de unii dintre consilierii săi, şi se face a uita că ar trebui să fie un arbitru politic şi social, nu un promotor al unor interese corporative şi ideologice.

L-am atenţionat astăzi încă o dată, deja public, să nu promoveze interese de clan, însă Preşedinţia în loc să ofere un răspuns cumpătat, a venit la repezeală cu o reacţie plină de înfumurare. Am luat act de această reacţie. Pentru început, am decis să fac publică scrisoarea adresată lui Timofti pe 1 noiembrie, pentru ca cetăţenii să înţeleagă că am mai avut speranţa că preşedintele Timofti va înţelege realităţile sociale în care prezidează. De acum încolo, noi, socialiştii, ne simţim nevoiţi să-i lămurim mai des aceste realităţi, în public.

Preşedintelui Republicii Moldova,
Domnului Nicolae Timofti

Stimate domnule Preşedinte,

Am decis să vin către Dumneavoastră cu acest mesaj nu odată cu expirarea celor o sută de zile simbolice ale mandatului prezidenţial, ci acum, după jumătate de an de la alegerea Dvs. în funcţia supremă în stat.

Am considerat că jumătate de an este un termen mai potrivit pentru acomodarea Dvs. psihologică cu funcţia, care ar permite să vă simţiţi mai în deplinătatea mandatului şi a responsabilităţii care v-a fost încredinţată.

Vreau să mă asigur că citiţi aceste rînduri ca preşedinte în toată firea, nu ca un preşedinte novice, dacă mi se permite o asemenea clasificare.

Vă amintesc, deşi sunt convins că Dvs. nu aţi uitat de acest lucru, că alegerea preşedintelui în data de 16 martie a reprezentat un gest de compromis la nivel de clasă politică, menit să pună capăt unei crize politice istovitoare şi degradante pentru Republica Moldova, care a durat aproape trei ani.

Oamenii au dorit să punem punct perioadei de instabilitate şi incertitudine şi noi, deputaţii din Partidul Socialiştilor, am urmat acea solicitare manifestată la nivel de întreaga societate.

Totodată, noi, cei din grupul parlamentar al socialiştilor, alegîndu-vă, ne-am asumat la rîndul nostru o responsabilitate foarte mare pentru ce se va întîmpla mai departe, o responsabilitate pentru maniera în care preşedintele nou ales va şti să-şi onoreze funcţia şi rolul politic.

Domnule preşedinte, sper să vă amintiţi că pe 16 martie v-am adresat de la tribuna centrală a Parlamentului un mesaj aparte, prin care v-am rugat să respectaţi opţiunile întregii societăţi moldoveneşti, aşa diversă cum este ea. V-am spus că toţi oamenii trebuie să fie egali pentru Dvs. Am crezut că aveţi, ca fost judecător, avantajul profesiei în acest sens, care presupune înţelepciune şi acurateţe.

Am ştiut că în noua şi înalta funcţie, cea de Preşedinte al Republicii Moldova, va trebui să demonstraţi şi înţelepciune, şi acurateţe, mai ales în declaraţii şi acţiuni.

V-am mai dorit sincer atunci să fiţi independent politic, să nu fiţi un preşedinte al AIE, fiindcă riscaţi să rămîneţi doar în memoria AIE.

La jumătate şi ceva de an de la învestire, sunt nevoit să constat că mesajul meu de atunci, îndemnul la cumpătare şi acurateţe, nu a ajuns la urechile Dvs., sau a fost bruiat de alte mesaje, mai insistente, şi după cum se vede, nefaste. Mi se creează impresia că aţi devenit victimă a unor influenţe de conjunctură politică, sau de anturaj chiar, care au efecte nocive nu doar pentru imaginea Dvs. ca şef de stat, ci, mult mai grav, aceste influenţe au efecte nocive pentru liniştea socială.

V-am cunoscut prima dată, cu puţin timp înainte de alegere, în calitate de persoană hotărîtă să fie un garant al suveranităţii, unităţii şi integrităţii acestei ţări, care respectă în mod necondiţionat Constituţia. Mi-aţi creat impresia de persoană conştientă de sensibilitatea şi punctele nevralgice ale societăţii noastre. Mi-aţi părut foarte sincer atunci cînd aţi aprobat şi acceptat prevederile Testului Statalităţii, înaintat de Partidul Socialiştilor.

Nu ştiu ce s-a întîmplat mai tîrziu, după învestire, însă unele dintre declaraţiile Dvs. au surprins prin caracterul lor controversat, arbitrar, neinspirat. Mă refer la aluziile şi afirmaţiile Dvs. cu privire la denumirea limbii, cu privire la identitatea poporului al cărui preşedinte aţi fost ales, cu privire la durabilitatea statalităţii moldoveneşti, cu privire la atîtea alte subiecte de maximă sensibilitate pentru societatea noastră, faţă de care un om politic de nivelul Dvs. ar trebui să aibă o poziţie cumpătată şi chiar precaută.

Nu ştiu dacă majoritatea acelor expresii politice cu caracter instigator, pe care le-aţi vociferat, reflectă poziţia Dvs. nemijlocită sau v-au fost insuflate de altcineva. Nu ştiu dacă le-aţi acceptat în pripă sau a fost o opţiune asumată a Dvs. Nu ştiu ce v-aţi pus în gînd în continuare, dacă tot aţi decis să sfidaţi direct şi public unele prevederi din Testul Statalităţii, pe care Dvs. l-aţi acceptat integral în perioada cînd eraţi candidat la funcţia prezidenţială. Şi acel test reflectă în mare parte prevederile Constituţiei statului.

Ştiu însă că aceste demersuri politice ale Dvs., care merg în contrasens cu unele norme constituţionale şi cu unele reprezentări sociale, vor primi la un moment dat o notă politică şi morală.

Ştiu că prevederile Constituţiei, datele Recensămîntului populaţiei, sondajele de opinie privind denumirea limbii şi identitatea naţională, parcursul istoric şi caracterul polietnic al statului nostru ar trebui să stea la fundamentul poziţiilor unui şef de stat, nu diverse opinii politice arbitare sau speculaţii istorice şi ideologice. Prin această scrisoare, vreau să mă asigur că Dvs. luaţi încă o dată act de realităţile socio-politice şi identitare ale Republicii Moldova, dincoace de ceea ce vi se şopteşte sau, şi mai grav, vi se cere poate din unele funcţii sus-puse.

Nici pe departe nu intenţionez să pun limite libertăţii de opinie a unei alte persoane, mai ales a unui şef de stat. Întotdeauna am fost adeptul pluralismului de idei şi al libertăţii cuvîntului. Însă în cazul unui şef de stat, fiţi de acord, domnule Preşedinte, cuvîntul spus trebuie minuţios analizat şi cîntărit, înainte de a fi lansat public. Fiindcă aşa cum medicii se ghidează de îndemnul hipocratic de a nu dăuna, aşa şi un şef de stat mai întîi de toate trebuie să se asigure că nu dăunează prin ceea ce spune şi face. Şi în politică, a nu spune este deseori mai dificil decît a spune. Un preşedinte trebuie să găsească în sine puterea de a se abţine de la declaraţii inoportune şi de a evalua impactul social şi politic al vorbelor sale.

Domnule Preşedinte Timofti, eu încă mai sper că Dvs. veţi putea face faţă funcţiei cu demnitate şi veţi cîştiga încrederea şi respectul marii majorităţi a cetăţenilor acestei ţări. Vă îndemn să vă concentraţi eforturile asupra îmbunătăţirii climatului social în ţara noastră, vă îndemn să fiţi un exemplu de maturitate şi cumpătare politică şi să nu vă lăsaţi implicat în luptele partinice şi ideologice care zguduie în mod interminabil Republica Moldova. Creaţi măcar Dvs. o oază de linişte socială şi politică.

În speranţa că veţi medita asupra acestor rînduri şi veţi lua de acum încolo o atitudine bine chibzuită în raport cu realităţile ţării,

Cu respect,

Igor Dodon
Preşedintele Partidului Socialiştilor din Republica Moldova

Sursa: socialistii.md