Duminica trecută, împreună cu un grup de bloggeri, am organizat o nouă întîlnire din şirul celor, care, se pare, au devenit deja tradiţionale. În cadrul întînlnirii precedente cu “maeştrii peniţei on-line”, le-am promis că îi voi invita în satul meu de baştină, Sadova, pentru a le arăta o natură fermecătoare şi locurile, unde mi-am petrecut copilăria, pentru a le face cunoştinţă cu consătenii mei ospitalieri, pentru a savura vinurile de marcă de la Sadova.

Vizita am început-o la baza turistică Sadova. I-an făcut înconjurul, am gustat vinurile albe şi cele roşii, pe care le păstrează administratorul bazei turistice, Alexandru Gula. Se pare că, în acea zi, chiar şi timpul de afară a fost de partea noastră, soarele strălucind din plin, făcînd ca zăpada din Sadova să sclipească cu un farmec deosebit şi să contribuie la buna dispoziţie pe care o aveam cu toţii, la discuţiile sincere pe care le-am purtat cu bloggerii.

Am discutat despre tot şi despre toate: despre situaţia în domeniu bancar, despre cursul valutar, despre avantajele şi laturile defectuoase ale aderării la UE şi UV, despre perspectivele pentru cei tineri, despre businessul mic şi cel mijlociu, despre problemele cu care se confruntă acesta, despre migranţi şi multe altele.

Mai aproape de off-line, companiei noastre i s-a alăturat directorul şcolii în care mi-am făcut studiile şi care, simultan, m-a învăţat să joc şah — Tataru Dmitrii Alexandrivici. O persoană uimitoare şi foarte mult apreciată în sat, care pe lîngă faptul că ştie a cînta la fluer şi nai, deţine şi o colecţie unică de vinuri de 2300 sticle din diferite colţuri ale lumii. l-a adus consăteanul meu, Alexandru Dodon, cu care, eu şi fratele meu, tot Alexandru Dodon, ne ştim de mai mulţi ani. Apropos, anume acest Alexandru li este stăpînul hotelului “President” din Chişinău. Ţin să menţionez că familia noastră nu are nici o legătură de rudenie cu domnia sa, cum încearcă a o interpreta unele mass-media. Într-adevăr, în Sadova locuiesc foarte multe familii, membrii cărora poartă numele Dodon.

După baza turistică, mai spre seară, am pornit spre casa mea părintească. Le-am arătat oaspeţilor viile noastre şi le-am organizat o excursie în beciul nostru cu vin.

Ziua s-a finisat prin vizita la Dmitrii Alexandrovici unde am şi văzut colecţia despre care am amintit mai devreme şi am avut plăcerea să ascultam istoriile amuzante, legate de fiecare gărafă de vin, povestite de stimatul meu pedagog.

La general, sper, că a fost o zi reuşită. Am dorit să arăt cum este satul Sadova, ce fel de oameni trăiesc acolo, cine este Igor Dodon în afara televizorului: că este un om simplu, ca oricare dintre dvs. Sper că mi-a reuşit acest lucru.

Sursa: dodon.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet