În această lună se împlinesc 2 ani de la alegerea domnului Nicolae Timofti în calitate de preşedinte al statului, inclusiv cu voturile deputaţilor socialişti. Atât cu prilejul acestei date, cât şi în legătură cu aspectele activităţii acestuia, precum şi în legătură cu noile circumstanţe politice, Partidul Socialiştilor are de făcut următoarele declaraţii de principiu.

1. În 2012, lipsa unui şef de stat reprezenta cea mai gravă problemă de politică internă a Republicii Moldova. Criza durase trei ani, din 2009, după mai multe tentative eşuate de a alege un candidat din partea PCRM, apoi din rândul Alianţei de guvernare. Sondajele sociologice arătau că lipsa unui preşedinte este problema nr.1 în percepţia cetăţenilor. Pentru prima dată în ultimii zece ani, o problemă politică devenise prioritatea numărul unu în agenda cetăţenilor.
2. Grupul parlamentar al socialiştilor s-a format inclusiv cu scopul de a rezolva această criză sistemică şi de a oferi ţării un preşedinte, după ce s-a creat o situaţie de blocaj în negocierile dintre PCRM şi AIE. 4 campanii electorale consecutive au sufocat bugetul ţării, au afectat stabilitatea economică şi politică, au amplificat criza socială şi economică, au blocat investiţiile şi proiectele economice, afectînd grav viaţa cetăţenilor. La acel moment Moldova avea nevoie de stabilitate. Stabilitatea politică era mai importantă decât ambiţiile şi egoismul partinic al unora sau altora. Socialiştii erau dispuşi să voteze pentru candidatura doamnei Zinaida Grecianîi, sau, eventual pentru un candidat apartinic înaintat de PCRM (de ex., Leonid Talmaci) sau de AIE. Noi, în lipsa celor 15 voturi minime, nu am putut înainta propria candidatură. Comuniştii nu au dorit să înainteze o candidatură de orientare de stînga (Grecianîi sau Talmaci).
3. De la bun început, socialiştii au pus condiţia votării doar a unui candidat apartinic, pentru a nu permite înfăptuirea acordului secret al AIE, potrivit căruia unionistul Mihai Ghimpu urma să ocupe din nou funcţia de preşedinte al Parlamentului. Vă amintim că noi am rezistat tuturor presiunilor şi tentativelor de corupere politică, pentru a nu accepta votarea unor candidaţi desemnaţi în acordul AIE.
4. Vă mai amintim că dacă în martie 2012 nu ar fi fost votat un preşedinte, era planificată organizarea unui referendum de modificare a procedurii de alegere a şefului statului, cu o majoritate minimă de voturi, ceea ce le-ar fi permis liderilor AIE să se aleagă între ei după bunul plac. Iar dacă, eventual, se ajungea la alegeri anticipate, toate sondajele de opinie arătau atunci o revenire sigură a partidelor din AIE la guvernare, până în 2016.
5. Votarea pentru Nicolae Timofti, un candidat apartinic, din afara structurilor AIE, a fost o decizie grea pentru socialişti, dar în acele împrejurări era unica soluţie ce permitea compromiterea acordului secret al AIE şi neorganizarea unui referendum constituţional foarte periculos, care l-ar fi readus pe unionistul Ghimpu în prima poziţie în stat, cu riscuri majore pentru independenţa şi suveranitatea statului moldovenesc.
6. Nicolae Timofti, înainte de a fi ales, a promis oficial că este de acord cu condiţiile înaintate de socialişti, a jurat devotament Constituţiei Republicii Moldova şi Statului suveran şi independent Republica Moldova. De asemenea, el a promis conducerii PSRM că nu se va lansa în speculaţii politice pe teme sensibile privind identitatea, integritatea şi neutralitatea ţării. Atunci, l-am crezut. Părea sincer îngrijorat de soarta ţării. Părea credibil în calitatea sa de fost judecător, apreciat de mulţi colegi de breaslă. Dar ne-am înşelat în privinţa integrităţii lui morale. Judecătorul Timofti şi Preşedintele Timofti s-au dovedit a fi persoane total diferite.
7. Pe parcursul acestor doi ani, preşedintele Nicolae Timofti a încălcat în repetate rînduri atît promisiunile sale faţă de socialişti, cât şi jurămîntul faţă de Constituţia ţării. Preşedintele Nicolae Timofti a căzut victima unor sfetnici unionişti, care l-au îmbătat cu iluzii sterile şi au pus în gura lui tot ce le-a trecut prin cap. Astfel Timofti a atacat dur limba moldovenească, ajutînd la o decizie ilegală a curţii constituţionale din 5 decembrie 2013, a umilit şi ignorat identitatea naţională a moldovenilor, a pus la îndoială caracterul naţional al statului moldovenesc, declarînd Moldova al doilea stat românesc, a numit peste 50% cetăţeni, care-şi doresc integrarea în Uniunea Vamală, duşmani ai ţării, a lansat acuzaţii grave şi gratuite la adresa comunităţilor etnice din Republica Moldova, acuzîndu-le de trădare.
8. Preşedintele Timofti s-a dovedit a fi un tip iresponsabil, slab şi lipsit de verticalitate. Deşi a promis că va fi un adevarat arbitru naţional, că va apăra intersele cetăţenilor, că va sta la straja constituţiei, a făcut exact viceversa. Adică, a trecut umil în tabăra Alianţei, s-a închinat în faţa oligarhilor de la putere, a violat grav Constituţia.
9. Cu toate că preşedintele Timofti ne-a dezamăgit, în aceşti ani s-au înfăptuit cîteva lucruri intuite şi dorite de socialişti: Acordul secret al AIE nu a fost îneplinit, Guvernul putred de corupt al lui Filat a căzut, Raitingul partidelor de la guvernare este la un minim istoric din ultimii cinci ani, Partidul Liberal s-a destrămat, Coaliţia de guvernare şi-a demonstrat neputinţa economică şi socială. Unicile efecte pe care l-a produs Coaliţia de guvernare au ţinut de domeniul politicii externe, dar ele vor fi fără consecinţe concrete şi pozitive pe plan economic. Astăzi toată lumea a înţeles că partidele de dreapta de la guvernare s-au consumat politic, liderii coaliţiei sunt corupţi şi incapabili să dezvolte economia, guvernarea este antinaţională şi promovează românizarea forţată a societăţii moldoveneşti.
10. De acum înainte, şansele venirii forţelor de stînga la guvernare sunt mult mai mari decît în 2012. Cetăţenii îşi doresc o guvernare socială, care să le asigure dezvoltare economică, relaţii bune cu Federaţia Rusă, ordine în societate, stîrpirea banditismului şi a corupţiei, pace interetnică, asigurarea integrităţii teritoriale a ţării.
11. În actualele condiţii politice, cînd manevrele Coaliţiei de guvernare nu sunt la fel de periculoase ca în 2012, cînd nu mai poate fi organizat un referendum constituţional, iar unioniştii lui Mihai Ghimpu nu mai pot reveni la guvernare, socialiştii consideră că ţara se poate izbăvi de preşedintele steril şi inutil.
12. Deputaţii socialişti vor iniţia procedura de demitere (impeachment) a preşedintelui Nicolae Timofti, pentru înaltă trădare a statului, pentru sfidarea Constituţiei ţării, pentru subordonarea sa intereselor străine şi pentru declaraţiile sale veninoase păguboase în raport cu identitatea şi statalitatea moldovenească. Preşedintele Nicolae Timofti este deja o povară insuportabilă pentru majoritatea cetăţenilor Republicii Moldova. El şi-a demonstrat nu doar impotenţa politică, ci şi lipsa de respect faţă de cuvîntul acordat, faţă de jurămintele pe care le-a făcut. Este un om în care nu poţi avea încredere şi odihna lui la Preşedinţie nu mai poate fi finanţată de stat.

Sursa: socialistii.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet