În ultimii doi ani, în Moldova s-a desfăşurat o campanie de proporţii atât în susţinerea, cât şi împotriva Acordului de Asociere dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană. Această campanie are un caracter populist manifestat de ambele tabere. Unii susţin că semnarea acestui document reprezintă un panaceu şi va forma condiţii favorabile pentru dezvoltarea economică şi socială a ţării, iar alţii prezic un colaps economic şi pierderea suveranităţii Republicii Moldova.

Conducerea Partidului “Renaştere-Возрождение” declară că susţine vectorul de dezvoltare economică şi politică a ţării, dar acest proces trebuie să fie bine chibzuit şi să fie realizat nu printr-un atac cavaleresc, ci prin a se ţine cont de specificul mentalităţii poporului moldovenesc multinaţional şi particularităţile dezvoltării economice ale ţării.

Acorduri de Asociere au fost semnate de zeci de ţări, printre care: Turcia (1963), Maroc (2000), Mexic (2000), Iordania (2000). Totuşi, după semnarea documentului, nu s-a produs nicio minune în aceste state. Aceste ţări nu au devenit membre ale Uniunii Europene, fiindcă nu corespund Criteriilor de la Copenhaga.

Este evident că, în cazul Republicii Moldova, asocierea la UE nu presupune perspective clare de aderare la această structură instituţională, aşa cum s-a întâmplat în cazul ţărilor din centrul şi sud-estul Europei. Moldovei şi Ucrainei li se pregăteşte rolul de “cordon sanitar” între Vest şi Est. Republica Moldova nu a îndeplinit condiţii elementare pentru a corespunde cererilor Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană. În ţară nu a avut loc nicio reformă care ar fi ajustat legislaţia internă ori economia la regulile de piaţă, aşa cum cer standardele europene şi aşa cum s-a întâmplat în Serbia, Macedonia, Muntenegru, Bosnia şi Herţegovina.

Mai mult, regulile referitoare la statutul de membru al Uniunii Europene, aşa cum sunt scrise în Tratatul de la Nisa, care a intrat în vigoare în 2003, presupun un format instituţional pentru 27 de membri. Orice încercare de a majora aceast număr presupune adoptarea unui nou acord interguvernamental între ţările membre ale Uniunii Europene. Această acţiune este foarte greu de înfăptuit din cauza multor ţări care se declară împotriva extinderii Uniunii Europene. Astfel, semnarea Acordului de Asociere dintre Moldova şi UE va fi o hotărâre politică pentru că mimează practica cooperării instituţionale adoptată la standardele europene. Drept exemplu poate servi faptul că legile Uniunii Europene vor deveni legi ale Republicii Moldova, fiind omis din acest proces Parlamentul ţării. În Consiliul privind membrii asociaţi vor intra toţi reprezentanţii ţărilor UE şi doar unul va fi din Republica Moldova. Hotărârile acestui organ supranaţional nu vor coincide cu interesele ţării noastre, fiindcă nu este nimic scris despre regulamentul şi mecanismul de adoptare a hotărârilor. Moldovei i se vor impune condiţii de închidere sau deschidere a întreprinderilor, vor fi introduse cote privind exportul şi importul mărfurilor. Partea moldovenească nu va putea contesta hotărârile acestei instituţii, fiindcă acest proces nu este prevăzut. Astfel, vor avea mult de suferit gospodăriile ţărăneşti, fiindcă exportul mărfurilor acestora se va micşora de zeci de ori. Aceast lucru nu este de mirare, în contextul în care războiul din agricultură pentru cotele de export nu conteneşte între membrii Uniunii Europene. După semnarea Acordului de Asociere, Moldova va fi impusă să interzică vânzarea cărnii, slăninei, mierii şi laptelui care sunt mărfuri produse în condiţii de casă. Astfel, vor fi măturate de pe piaţă produsele naturale, iar sute de fermieri mici şi mijlocii vor falimenta.

Ţinând cont de condiţiile economice de dezvoltare a Moldovei şi de particularităţile mentalităţii poporului moldovenesc multinaţional, Partidul “Renaştere-Возрождение” consideră că aderarea la Uniunea Vamală este varianta optimă de modernizare a ţării, care va ajuta la ieşirea din criza economică şi va duce la rezolvarea problemelor politice ale ţării condiţionate de greutăţile afirmării statale a Republicii Moldova din momentul proclamării independenţei. La acest proces vor contribui relaţiile istorice la nivel economic şi politic, pieţile de comercializare a mărfurilor, resursele energetice ieftine, mentalităţile comune şi condiţiile vamale reciproc avantajoase.

Biroul Consiliului Republican al Partidului “Renaştere-Возрождение”
Sursa: rrm.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet