Examinând evoluţia situaţiei social-politice şi economice din ţară, esenţa relaţiilor dintre partidele politice, popor şi puterea de stat, situaţia în partid, precum şi sarcinile Uniunii Centriste din Moldova în alegerile parlamentare anticipate din toamna anului 2010, Consiliul Republican al Partidului Politic Uniunea Centristă din Moldova consideră necesar să declare următoarele:

Timp de 20 de ani, Republica Moldova se zbate între dictatură şi democraţie, între conservatismul nostalgic al generaţiei în vârstă şi speranţele generaţiei tinere într-un viitor democratic, civilizat şi prosper. Pe parcursul acestei perioade toată societatea se confruntă cu un interminabil război între cei săraci şi cei bogaţi, între cei ce conduc şi cei conduşi, între naţiunea titulară şi minorităţile naţionale, între malul stâng şi malul drept al Nistrului, între Est şi Vest.

Procesele de democratizare, pornite la începutul anilor 90 au degradat în haos şi dezordine, în mizerie morală, care mistuie cetăţenii şi ţara mult mai grav decât mizeria materială.

Opt ani de guvernare comunistă au înrăutăţit şi mai mult situaţia. Sub tăvălucul ideologic şi administrativ comunist societatea a fost dezbinată şi mai adânc: în români şi moldoveni, în statalişti şi antistatalişti, în pro-ruşi, pro-români, pro-europeni etc.

După un an de guvernare a AIE suntem impuşi să constatăm că schimbarea promisă nu s-a produs, războiul politic nu s-a oprit, ci dimpotrivă s-a înteţit, regimul totalitar comunist nu a fost demolat, ci dimpotrivă continuă să se consolideze, stabilitatea politică, pacea socială, buna înţelegere în societate şi dezvoltarea economică rămân a fi un vis promiţător până la următoarele alegeri irositoare şi istovitoare.

De ce se întâmplă aşa? Pentru că nici nu putea să se schimbe nimic. Cetăţenii au fost amăgiţi, cumpăraţi cu vorbe şi promisiuni dulci. La putere s-au schimbat pretinşii comunişti cu pretinşii anticomunişti, tâlhari cu hoţii, care timp de un an de zile luptă între ei nu pentru o viaţă mai bună a cetăţeanului simplu, dar pentru redistribuirea proprietăţilor, pentru jăcmăneala patrimoniului acestei ţări. creat prin munca celor mulţi, nedreptăţiţi şi umiliţi.

Despre ce fel de partid comunist putem vorbi, dacă în vârful acestui clan, pretins comunist, s-au cocoţat cei mai bogaţi oameni ai ţării. Miliardarii, care pe deasupra mai sunt şi conduşi din exterior? Despre ce fel de anticomunişti putem vorbi, dacă aceştia continuă să guverneze prin metode bolşevice şi luptă din răsputeri pentru a aduna într-un an, ceea ce comuniştii au “agonisit” în 8 ani?

AIE s-a constituit din start ca o structură politică artificială, falsă, sub presiunea intereselor de grup, de gaşcă, în cadrul căreia fiecare parte componentă a fost şi rămâne preocupată de realizarea propriilor interese, politice, financiare. Guvernarea AIE se caracterizează printr-o debandadă organizatorică, legislativă, administrativă, prin relaţii duşmănoase, prin intrigă, minciună şi escrocherie politică.

Din păcate, AIE nu a fost capabilă să scoată la iveală şi să pună la respect pe cei care au fraudat alegerile, cei care au organizat manifestările violente din 7 aprilie 2009 şi au distrus sediile Preşedinţiei şi a Parlamentului, nu a dat dovadă de maturitate şi responsabilitate politică, de capacitate de a dialoga, de a găsi un consens rezonabil, de a ceda şi a alege Preşedintele Republicii Moldova la 7 decembrie 2009, pentru a evita alegerile parlamentare anticipate foarte costisitoare în condiţii de criză financiară gravă.

AIE a demonstrat că nu este capabilă să stabilească şi priorităţile strategice ale politicii externe a ţării. Liderii AIE pe parcursul unui an au dezbinat şi au condus ţara pe diferiţi vectori ai politicii externe, au acţionat ca “racul, broasca şi o ştiucă”, şi-au permis acţiuni şi declaraţii nechibzuite la adresa conaţionalilor de etnie rusă, sub semnul adevărului absolut şi rară a ţine cont de realităţile politico-sociale ale timpului au tratat anumite evenimente istorice, ceea ce a condus la deteriorarea relaţiilor moldo-ruse, la blocarea exportului de vinuri, fructe, legume, şi carne pe piaţa Federaţiei Ruse.

Demonstrând incompetenţă, aroganţă şi egoism politic corporativ, AIE nu a reuşit să aleagă Preşedintele Republicii Moldova în cadrul actualei Constituţii şi legislaţii, s-a lăsat antrenată într-un proces nechibzuit de revizuire a Constituţiei şi de desfăşurare a referendumului constituţional din 5 septembrie 2010, pe care l-a pierdut în faţa cetăţenilor cu scorul de 30 la 70%. În situaţia în care, pe parcursul a 11 ani, 65–80% din cetăţeni s-au pronunţat pentru alegerea directă a Preşedintelui Republicii, boicotarea referendumului de către 70% din alegători, poate fi calificată doar ca un vot de neîncredere pentru AIE.

În acest context, Consiliul Republican al PP UCM constată că timp de un an AIE nu a oferit cetăţenilor nici o soluţie adecvată, reuşită şi pe înţelesul acestora, nici la o problemă dureroasă cu care se confruntă cetăţenii. Astfel, AIE a dezamăgit întreaga societate, a pierdut încrederea cetăţenilor şi a încetat să mai reprezinte o forţă capabilă să motiveze speranţa societăţii.

Pe de altă parte, Partidul Comuniştilor, Vladimir Voronin, fiind debarcaţi de la putere la 29 iulie 2009, nu pot să înţeleagă că cetăţenii nu-i mai vor în fruntea ţării. Ei fac tot posibilul să convingă cetăţenii că ei trebuie să-i mai alegem o dată. Se conduc după principiul uzurpării: Dacă voi nu ne vreţi în slujba voastră — noi Vă vrem în slujba noastră.

Autoritatea comuniştilor a ars la 7 aprilie 2009 în focul care a distrus Preşedinţia şi Parlamentul, simboluri ale puterii de stat. Dacă voi, comuniştii, având toată puterea, nu aţi putut apăra două clădiri, cum să vă încredinţăm o ţară întreagă.

Incapacitatea comuniştilor de aşi asuma răspunderea pentru guvernarea ţării s-a manifestat şi la 3 iunie 2009, atunci când aveau 60 de mandate şi nu au reuşit să atragă de partea lor doar un singur deputat ca să aleagă Şeful Statului şi să nu împingă ţara în alegeri anticipate.

La 7 decembrie 2009 comuniştii şi-au dat arama pe faţă, s-au răzbunat şi nu au dat 8 voturi pentru alegerea candidatului AIE în funcţia de Preşedinte al ţării, împingând ţara încă odată în alegeri anticipate, demonstrând că lor nu le pasă de ţară, de oameni, ci doar de putere.

Boicotarea lucrărilor Parlamentului timp de 7–8 luni, boicotarea referendumului constituţional de către comunişti şi lipsa oricărei iniţiative în Parlament (48 de deputaţi) pe parcursul unui an demonstrează o dată în plus că s-a epuizat nu doar liderul acestui partid, dar şi partidul în ansamblu. Unicul scop care incă mai motivează activismul politic al comuniştilor în acest răstimp este revanşa şi răzbunarea cu oponenţii.

Prin toate acţiunile şi politicile promovate, AIE s-a transformat în salvatorul comuniştilor, în permanenţă a turnat apă la moară acestora. Pe de altă parte, comuniştii visează să devină groparii AIE, să bată ultimul cui în sicriul politic al acesteia. Republica Moldova trebuie salvată şi de gropari şi de salvatorii groparilor.

S-a văzut că nici AIE, nici PCRM nu pot asigura combaterea efectivă a corupţiei şi a structurilor criminale dintr-un foarte simplu motiv — ambele tabere au devenit unelte, jucării în labele mafiei.

Combaterea procesului de mafiotizare a puterii de stat este o lucrare deloc simplă. Nu-i suficient ca problema să fie declarată — ea mai trebuie şi rezolvată. Ea poate fi rezolvată numai de un grup puternic de specialişti de cea mai înaltă calificare. Un grup de oameni curaţi, susţinuţi de o forţă politică, ajunsă în Parlament nu pe banii mafiei, ci pe încrederea cetăţenilor, întrebarea este — a fi sau a nu fi? Dacă nu dorim să desfiinţăm statul, trebuie să desfiinţăm mafia.

Respectiv, războiul dintre pretinşii comunişti şi pretinşii anticomunişti va conduce inevitabil la distrugerea Republicii Moldova ca stat. Cu atât mai mult, în cazul, în care unii lideri ai partidelor războinice, văd acest stat ca un proiect politic provizoriu şi nedemn de atenţia lor.

Am ajuns la timpul în care nici comuniştii şi nici “anticomuniştii” nu mai pot guverna, iar poporul nu-i mai poate suporta. În această situaţie, Consiliul Republican al PP UCM, împărtăşeşte ideea potrivit căreia depăşirea crizei politice interminabile, a confruntărilor dintre cele două tabere oligarhice şi salvarea Republicii Moldova ca stat al moldovenilor poate fi asigurată doar de o forţă politică de alternativă, forţa a treia, care să întrunească tot ce are mai bun această ţară. Tot potenţialul uman, intelectual, organizatoric şi administrativ dispersat astăzi în diferite partide parlamentare, extraparlamentare şi înafara acestora.

Care partid ar putea servi drept temelie organizatorică şi legală pentru manifestarea forţei a treia? Oricare, inclusiv Uniunea Centristă din Moldova, cu condiţia curăţirii de tot ce compromite onoarea şi demnitatea ţării. Consiliul Republican al PP UCM declară că partidul nostru nu pretinde la rolul exclusiv de locomotivă sau caroserie a forţei a treia. Concomitent, Consiliul Republican al PP UCM declară că partidul nostru a acumulat o anumită experienţă, în procesul de cooperare a forţelor politice, a admis erori şi greşeli. Dar a tras şi concluziile necesare, s-a debarasat de orice fel de vânători profitori, condrumeţi accidentali, turişti şi escroci politici. Anunţăm societatea că ne-am consolidat rândurile şi suntem gata pentru o cooperare, unire a potenţialului uman cu o pregătire şi moralitate incontestabilă într-un efort comun, într-o forţă de o alternativă capabilă să rezolve problemele ţării.

Propunem asocierea forţelor sănătoase într-o listă comună pentru participarea la alegerile parlamentare anticipate în baza următoarelor principii:

1. Asocierea partidelor şi a cetăţenilor este benevolă şi interesată în condiţii de egalitate şi responsabilitate reciprocă.
2. Inadmisibilitatea liderismului nefondat, a bonapartismului provincial, primitiv şi păgubitor. Preşedintele partidului este egal între egali, unica diferenţă fiind asumarea de către acesta a celui mai mare volum de obligaţiuni şi resposabilităţi în cadrul partidului.
3. Liderii UCM nu pretind cu orice preţ la locurile de frunte pe listă sau la un post anume pe scara ierarhică a puterii. Noi suntem gata să oferim locurile respective celor mai buni, eficienţi şi utili pentru societate. Liderii partidului vin şi se duc, partidul rămâne.
4. Partidul este forma de asociere a cetăţenilor şi modalitatea de promovare a politicilor sociale cu participarea nemijlocită a cetăţenilor. Partidul nu este un izvor de satisfacţie a mofturilor şi ambiţiilor individuale. Dimpotrivă, partidul necesită contribuţia individuală a fiecărui membru, inclusiv intelectuală, organizatorică, materială, financiară, necesară pentru realizarea obiectivelor sociale generale, comune.
5. Curăţenia, verticalitatea politică şi morală a partidului o asigură membrii acestuia. Nu poate exista partid curat cu membri corupţi. Un partid corupt înseamnă putere coruptă.
6. Partidul va promova membrii, simpatizanţii şi aliaţii săi în structurile puterii după meritul lor, după criteriile de competenţă, onestitate, eficienţă, demnitate civică şi morală.
7. Uşile UCM sunt deschise pentru cel mai bun potenţial uman de care dispun partidele parlamentare, organizaţiile obşteşti şi neguvernamentale. UCM prin definiţie este partidul care are misiunea de a aduna oameni care pledează pentru un model raţional şi echilibrat de organizare a puterii de stat, bazat pe competenţă, onestitate, ordine, eficienţă, unitate şi responsabilitate. Mai ales în situaţia de mari contradicţii, cahiar antagonisme social-politice.
8. UCM constată cu regret că în rândurile partidelor nu sunt înregimentaţi toţi cetăţenii competenţi şi destoinici. Dimpotrivă, cei competenţi, performanţi şi oneşti, de regulă. sunt modeşti şi nu preferă să se includă în mocirlă politică. Dar astăzi trebuie!
9. În condiţiile coruperii şi degradării aparatului de stat este necesar să fie antrenaţi şi reangajaţi în procesul politic şi de administrare cadrele cu experienţă, cu demnitate profesională, civică şi morală şi în mod deosebit cadrele valoroase, competente şi necompromise, din organele de drept (procuratură, poliţie, CCCEC, SIS, sistemul judiciar şi financiar).
10. Forţa de alternativă trebuie să reprezinte interesele agenţilor economici şi ale businessului legal. Oamenii de afaceri nu au dreptul să urmărească de după gard procesul de degradare a ţării. Ei sunt cetăţenii noştri care şi-au acumulat averi pe seama şi cu aportul nemijlocit al cetăţenilor ţării, au dreptul şi obligaţiunea de a participa activ în administrarea treburilor publice. Burghezia naţională trebuie să devină o forţă motrică a procesului de salvare a statului şi a poporului.
11. UCM se adresează părinţilor fondatori ai acestui stat, deputaţilor, miniştrilor, specialiştilor în materia de administrare a statului, cetăţenilor de valoare incontestabilă, care au dreptul moral să reprezinte şi să conducă această ţară, solicitându-le să nu rămână indiferenţi, să se implice în procesul de consolidare a forţei politice de alternativa, să contribuie prin experienţa şi autoritatea lor la unificarea potenţialului poporului pentru a salva însuşi poporul şi statul.
12. Partidele nu au de la ce se bate. În organele de administrare a ţării sunt mult mai multe posturi importante şi responsabile decât numărul de membri ai partidelor (toate la un loc luate), capabili să le ocupe.
13. Dat fiind că nici AIE nu a dorit să modifice actualul sistem electoral defectuos, că nu există votul “împotriva tuturor” şi posibilitatea de a alege pe cei mai buni reprezentanţi ai poporului în circumscripţiile electorale cu un singur mandat, participarea forţei politice de alternativă la alegerile parlamentare anticipate va fi posibilă doar în formula unei liste comune.

Consiliul Republican al PP UCM îşi exprimă convingerea că există foarte mulţi cetăţeni ai ţării, care gândesc la fel ca noi şi sunt gata să contribuie prin exemplul personal la consolidarea forţei a treia, capabilă să-şi asume răspunderea pentru soluţionarea celor mai stringente probleme cu care se confruntă Republica Moldova — independenţa şi integritatea teritorială a statului, stabilitatea politică, unitatea cetăţenilor, concilierea naţională, libertatea activităţii economice, eficienţa şi responsabilitatea puterii de stat. Sub semnul întrebării este însăşi capacitatea de supraveţuire a poporului.

Ţara are nevoie de unitate şi ordine.

Mihai Petrache,
Preşedintele PPUCM

Declaraţie adoptată în cadrul Consiliului Republican al UCM din 25 septembrie 2010

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet